ÐÓÁÐÈÊÈ

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

   ÐÅÊËÀÌÀ

Ãëàâíàÿ

Áóõãàëòåðñêèé ó÷åò è àóäèò

Âîåííîå äåëî

Ãåîãðàôèÿ

Ãåîëîãèÿ ãèäðîëîãèÿ è ãåîäåçèÿ

Ãîñóäàðñòâî è ïðàâî

Áîòàíèêà è ñåëüñêîå õîç-âî

Áèðæåâîå äåëî

Áèîëîãèÿ

Áåçîïàñíîñòü æèçíåäåÿòåëüíîñòè

Áàíêîâñêîå äåëî

Æóðíàëèñòèêà èçäàòåëüñêîå äåëî

Èíîñòðàííûå ÿçûêè è ÿçûêîçíàíèå

Èñòîðèÿ è èñòîðè÷åñêèå ëè÷íîñòè

Ñâÿçü, ïðèáîðû, ðàäèîýëåêòðîíèêà

Êðàåâåäåíèå è ýòíîãðàôèÿ

Êóëèíàðèÿ è ïðîäóêòû ïèòàíèÿ

Êóëüòóðà è èñêóññòâî

ÏÎÄÏÈÑÀÒÜÑß

Ðàññûëêà E-mail

ÏÎÈÑÊ

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

pierd capacitatea de a se diviza. Tocmai din aceast? cauz? toate

experien?ele de cre?tere a unor celule aparte n-au dat nici un rezultat.

Atunci savan?ii au în?eles c? experien?ele cu ?esuturi specializate sunt

inutile. ?i au hot?rât s? fac? experimente cu celulele ce formeaz?

împreun?ri de ?esuturi în locurile unde planta a fost v?t?mat?. S-a

constatat c? aceste ?esuturi sunt extrem de nepreten?ioase ?i pot fi

crescute cu u?urin?? în condi?ii artificiale. În continuare s-a constatat

c? în mediul nutritiv poate fi pus un fragment de ?esut ?i peste câteva

zile în locul t?ieturii (r?nii) va apare o suprapunere amorf? de ?esut, a

c?rei celule se vor dezvolta apoi în retorte sau epruvete, ca o mas? ne

organizat? ce cre?te repede. În cursul acestui proces se produce a?a-zisa

dediferen?iere a celulelor, revenirea lor la starea ini?ial?,

nespecializat?, dup? care este u?or s? le comut?m pentru efectuarea altor

func?ii.

Un fragment din acest ?esut poate fi separat oricând ?i mutat într-un

mediu nutritiv proasp?t. Astfel via?a plantei va continua la infinit. În

multe laboratoare din lume exist? culturi de celule, care tr?iesc mai bine

de 30 de ani.

Conform modului de nutri?ie, aceast? cultur? de celule nu seam?n?, îns?,

cu o plant? întreag?, care poate s? se asigure singur? cu substan?e

organice, formându-le în procesul fotosintezei. Atunci când pentru ele se

creeaz? medii nutritive speciale, trebuie s? se ?in? cont nu numai de

componen?ii pe care planta îi absoarbe cu r?d?cinile din sol, dar ?i de

componen?ii sintetiza?i de frunze, adic? de glucide. Celulele sunt capabile

s? ve?uiasc? ?i s? se divizeze numai dac? mediul nutritiv con?ine toate

mineralele, glucidele ?i substan?ele stimulatoare (vitaminele ?i hormonii)

necesare.

În prezent a fost acumulat? o experien?? bogat? de cre?tere a ?esuturilor

diferitelor plante: tutunului, bradului, tomatelor, l?mîiului, gen?enului

?. a. m. d.

Ob?inerea produselor de valoare de origine vegetal? din biomasa celulelor

cultivate se bazeaz? pe capacitatea acestor celule de a sintetiza acelea?i

substan?e secundare, pentru care sunt cultivate aceste plante sau culese în

natur?. Prezint? interes în primul rând substan?ele folosite în industria

alimentar?, medical? ?i parfumerie. Activitatea fiziologic? a acestor

culturi este foarte înalt? ?i permite elaborarea de tehnologii rentabile.

În prezent este rentabil? cultivarea, bun?oar?, a celulelor de gen?en, care

con?in panaxozizii proprii vestitei «r?d?cini a vie?ii».

Au fost create întreprinderi la care în vase speciale sunt cultivate

celule de plante, ale c?ror rezerve în lume sunt limitate sau se epuizeaz?.

Din ele fac parte în primul rând rauvolfiea, dioscoreia, gen?enul,

eleuterococul ?. a. Rauvolfia este singura surs? a preparatului

medicamentos de valoare rezerpina; dioscoreia sintetizeaz? compu?ii

steroizi necesari pentru producerea cortizonei ?i a celorlalte preparate

hormonale. Planta rauvolfia, mai alee r?d?cinile ei, con?in o mare

cantitate de diferi?i alcaloizi din care cea mai mare r?spândire o au

rezerpina ?i aimalina, necesare pentru tratamentul bolii hipertonice — ele

scad tensiunea arterial?. Rauvolfia este o plant? tropical?. Din cultura

celulelor ei, îns?, ace?ti alcaloizi se ob?in la noi în ?ar?. Este

interesant c? celulele cultivate con?in mai bine de dou? ori mai mult?

aimolin? decât celulele plantelor întregi, ?i aceast? substan?? poate fi

ob?inut? pe parcursul întregului an. C?ci pentru cre?terea celulelor «în

eprubet?» nu e nevoie de un sol potrivit, nici de o clim? favorabil?.

?tim to?i care e valoarea gen?enului. R?d?cinile lui con?in multe

substan?e t?m?duitoare. Esen?ele de gen?en sunt folosite în cazurile de

sc?dere a tensiunii arteriale, de oboseal?, de surmenare, la tratamentul

unor boli nervoase. Preparatele din r?d?cin? sunt folosite larg ?i în

parfumerie. La fel de bine se ?tie, îns?, c? gen?enul s?lbatic cre?te

foarte încet — într-un an spore?te cu 1 gram. În eprubet? celulele lui

formeaz? repede o mas? biolojic? mare: în 21 de zile — aproape 100 de grame

la un litru de mediu nutritiv. Aceste celule sintetizeaz? aceea?i

panaxozizi ca ?i planta. În laboratoarele fabricilor din industria

microbiologic? s-a început deja producerea artificial? a gen?enului. ?i

primele «livr?ri industriale» îi bucur? pe savan?i. Academicianul C. A.

Ovcinicov indic? c?, datorit? eforturilor enorme depuse de «vân?torii de

gen?en», industria medical? produce anual 250—300 kg de extract al

r?d?cinii-minune, pe când întreprinderile specializate de acum în primul an

de produc?ie industrial? au fabricat aproape 5 tone de acest extract.

Experimentele biologice arat? c? nu exist? nici o deosebire între

efectele ob?inute de la preparatele din r?d?cina gen?enului ?i cele

ob?inute din masa lui celular?.

La ordinea zilei se afl? metodele de cultivare în condi?ii industriale a

biomasei celulare de eleuterococ, care dup? complexul de substan?e cu

activitate biologic? se deosebe?te prea pu?in de gen?en. Pe baza

extractului de eleuterococ a fost creat? b?utura «Bodrosti». Esen?a lui se

vinde la farmacii ca tonifiant adaptogen ?i stimulator al muncii

intelectuale.

O alt? cale de dezvoltare a biotehnologiei celulare este crearea prin

metode genetice a liniilor celulare sau a clonilor supraproduc?tori de

substan?e valoroase. Se pune sarcina de a ob?ine mutan?i biochimici

supraproductivi la nivelul celular, care s? nu copie cele ce se produc în

plant?. Probabil c? nu numai mutogeneza ?i selec?ia plantelor de mare

randament, dar ?i hibridizarea celulelor din diferite plante are

perspective frumoase ?i promite în viitor crearea unor cloni

supraproductivi prin metodele ingineriei celulare.

Avantajul esen?ial pe care îl prezint? ob?inerea produselor de valoare

prin intermediul culturilor celulare const? în faptul c? recoltele nu sunt

limitate de timp, sezon ?i clim?.

Culturile celulare au fost înc? pu?in studiate ca produc?tori ai

substan?elor obi?nuite cu activitate fiziologic? ?i ca analogii ale lor,

care pot avea o activitate mai înalt?. ?i înc? un detaliu: celulele

cultivate sunt, de fapt, o materie prim? nou?, care trebuie studiat? pentru

a se eviden?ia compu?i activi neobi?nui?i, care n-au fost descoperi?i înc?

în natur?. Primele încerc?ri de separare au condus la descoperirea

substan?elor cu activitate antivirotic? anticancerigen?, fitoncid?. Sper?m

c? cercet?rile acestea se vor solda cu succes.

Una dintre variantele de utilizare a culturilor celulare pentru ob?inerea

pe cale industrial? a produselor de valoare este folosirea lor pentru

transformarea biologic? a precursorului neactiv într-un produs activ.

Precum vedem, industria celulelor vegetale se afl? la început de cale. De

ea ?in, îns?, multe orient?ri de perspectiv? în domeniul cercet?rilor ?i,

nu încape îndoial?, c? are un mare viitor.

12.3 Hibridarea celulelor somatice ?i ob?inerea hibrizilor asexua?i

Hibridizarea este un fenomen foarte r?spândit în natur?. To?i indivizii

de aceea?i specie se încruci?eaz? liber între ei ?i dau o descenden??

fecund?. Deaceea putem alege pentru încruci?are reprezentan?i ai

diferitelor linii, care se deosebesc dup? anumite caractere de valoare,

pentru a-i îmbina în descenden?a hibrid?. Aceast? încruci?are între

diferitele linii de plante ale aceleia?i specii poart? numele de

hibridizare intraspecific?. Ea se produce mereu în natur?. Mult mai rar se

încruci?eaz? plantele ce apar?in la diferite specii ?i cu atât mai pu?in la

diferite genuri, iar dac? aceasta se întâmpl? , ace?ti hibrizi îndep?rta?i

sunt sterili.

Totodat?, hibridizarea îndep?rtat? este unica metoda eficace prin

intermediul c?reia se realizeaz? cu succes «ingineria selec?ionar?» a

plantelor. Perspective deosebit de largi se deschid în fa?a hibridiz?rii

îndep?rtate la încruci?area plantelor culturi cu cele s?lbatice, când

selec?ionatorul realizeaz? transmiterea programat? a unor caractere

valoroase din punct de vedere genetic ale speciilor s?lbatice ?i cultivate

unui nou hibrid.

Dac? la o hibridizare obi?nuit? în limitele unei specii nu apare nimic

nou în principiu, la hibridizarea îndep?rtat? se formeaz? plante cu totul

noi, nemaiv?zute, pe care le putem numi, pe bun? dreptate, specii noi.

Formele ob?inute pe aceast? cale reunesc propriet??ile a dou? specii ?i

genuri sau chiar a mai multora ?i prezint? un fond de acumul?ri a

materialului genetic, cu ajutorul c?ruia se poate «construi» în

continuare, crea noi specii, variet??i ?i soiuri.

Precum se ?tie, în celulele sexuale ale plantelor ?i animalelor se afl? o

garnitur? unic? (haploid?) de cromozomi. La diferitele specii num?rul de

cromozomi este diferit, dar el este constant la fiecare specie. De

exemplu, celulele sexuale ale grâului moale con?in 21 de cromozomi, ale

grâului tare — 14, ale sec?rii —7 ?. a. m. d. Fiecare cromozom este

purt?torul unei anumite garnituri de gene. Prin contopirea celulei paterne

cu cea matern? care poart? câte o garnitur? de cromozomi se formeaz?

zigotul cu o garnitur? dubl?. O garnitur? dubl? cap?t? ?i fiecare celul? a

germenului ?i a organismului matur.

Savan?ii au înv??at s? manipuleze dup? dorin?a lor cromozomii, s?

m?reasc? sau s? reduc? garniturile de cromozomi ale celulelor. În procesul

experiment?rii ei pot s? m?reasc? de dou? sau de trei ori num?rul de

garnituri cromozomice ale unei specii (acest fenomen a fost denumit

autopoliploidie); s? reuneasc? într-o celul? garniturile cromozomice ale

diferitelor specii (alopoliploidia); s? ob?in? organisme cu un num?r

ordinar de cromozomi (haploidia), precum ?i s? substitue o anumit? pereche

de cromozomi cu alta, s? insereze cromozomi suplimentari sau fragmentele

lor aparte, luate din alt soi ?i chiar din alt? specie. Aceste metode de

manipulare a materialului genetic au fost numite inginerie cromozomic?. Ele

sunt utilizate tot mai pe larg în practica selec?iei plantelor. Nu încape

îndoial? c? importan?a ingineriei cromozomice va cre?te tot mai mult pe

m?sura perfec?ion?rii metodelor ei. Se cunosc experien?ele savantului G. D.

Carpecenco, care a ob?inut pe aceste c?i un hibrid fertil din diferite

specii: varz? ?i ridiche — rafanobrasica. Îns?, din p?cate, acest hibrid

intergenic n-a prezentat interes practic. Iat? un alt exemplu: se ?tie c?

dintre toate culturile cerealiere secara este cea mai rezistent? la frig ?i

cea mai nepreten?ioas? fa?? de sol. Spicul ei este mai productiv, decât cel

al grâului. Selec?ionatorii ?i-au pus drept scop s? încruci?eze grâul cu

secara ?i s? ob?in? o cultur? cerealier? absolut nou?. Se prevedea unirea

într-o singur? plant? hibrid? a celor mai bune caractere ale grâului ?i

ale sec?rii.

Acest hibrid intergenic (el a fost numit triticale — de la îmbinarea

cuvintelor latine triticum— grâu ?i secale — secar?) se ob?ine prin

încruci?area grâului cu secara, dublându-le în continuare garnitura de

cromozomi la hibrid, tratând celulele lui cu alcaloidul colhicina. Astfel

cromozomii de grâu ?i secar? devin dubli ?i restabilesc fertilitatea

triticalei.

Triticale este primul gen de plant? ob?inut în mod artificial, având o

mare valoare practic?. În diferite ??ri s-au ob?inut de acum multe varia?ii

ale acestor plante. Cele mai frumoase rezultate în acest domeniu le-au

ob?inut V. Pisarev, A. ?ulândin ?i N. ?i?in împreun? cu colegii lor.

Deosebit de valoros s-a dovedit a fi triticale cu 42 de cromozomi (dintre

care 28 de grâu ?i 14 de secar?).

În ce const? valoarea triticalei? Cele mai bune soiuri ale acestei

culturi de peste hotare dau tot atâtea gr?un?e ca ?i grâul de toamn? moale,

dar ele se deosebesc printr-un con?inut sporit de protein?, prin înalte

propriet??i de panifica?ie a f?inii. Afar? de aceasta, triticale este mai

rezistent? la boli decât grâul. Gr?un?ele ei con?in mai mult aminoacid

indispensabil — lizin?, cu toate c? aceast? cultur? înc? nu ocup? terenuri

mari, mul?i savan?i consider? c? anume triticalele sunt pâinea viitorului.

Se presupune c? recolta celor mai bune din formele ei va fi în mediu de

70—80 centale la hectar.

Academicianul N. V. ?i?in a emis o alt? idee neobi?nuit?: de a încruci?a

grâul cu du?manul lui înr?it — cu pirul. De ce oare savantul a ales din

atâtea plante tocmai buruiana a c?rei numire în traducere din latin? e

«pojarul câmpurilor». Acest gramineu s?lbatic posed? multe propriet??i de

valoare, pe care n-ar strica s? le aib? grâul. El suport? minunat gerul de

50—55 de grade, nu sufer? de boli, iar gr?un?ele-i con?in 28—30 procente de

protein?, de dou? ori mai mult decât cele mai bune soiuri de grâu.

Ob?inerea hibrizilor de grâu-pir (HGP) nu numai c? este un lucru

complicat, dar mai necesit? ?i un volum mare de munc?. Primul mare obstacol

este, precum în cazul cu triticale, sterilitatea hibrizilor. Se cer multe

bra?e de munc?, de aceea vara la cultivarea lor particip? ?i ?colarii. Ei

separ? staminele de grâu, apoi izoleaz? spicul, iar peste dou?-trei zile

pun pe stigmatul grâului polenul de pir. Toamna apar ni?te semin?e

pl?pânde, mici, care nu seam?n? nici cu grâul, nici cu pirul. Anul urm?tor

ele se seam?n? ?i cresc plante noi. Sunt sterile, în anterele lor aproape

nu se formeaz? polen. Florile hibridului trebuie deja poleniza-te cu

polenul grâului. Pentru a ob?ine un gr?unte e nevoie s? se polenizeze 400

de flori. Hibrizii de genera?ia a doua se autopolenizeaz?, iar spicul

seam?n? ba cu cel al pirului, ba cu cel al grâului sau e ceva între grâu

?i pir. Hibrizii de genera?ia a treia au multe spice de tipul grâului, dea-

ceea în continuare se selecteaz? numai plantele necesare.

Pe baza hibrizilor de grâu-pir au fost create multe soiuri de perspectiv?

de grâu de toamn?. Unul dintre acestea este Odin?ovscaia-75. El cre?te bine

pe solurile podzolice, este atacat de dou? ori mai pu?in de bolile

criptogamice ?i d? o recolt? de aproape 70 centale la hectar. Odin?ovscaia-

75 a fost ob?inut? prin încruci?area hibridului PPG-186 cu Bezostaia-4 ?i

Mironovscaia-808. Ea a mo?tenit de la «p?rin?ii» s?i tot ce aveau ace?tia

mai bun. Odin?ovscaia se coace repede, are spice ?i boabe mari. Are ?i

propriet??i de panifica?ie minunate. Odin?ovscaea are protein? cu un

procent mai mult decât celelalte soiuri de grâu. Numai cu un procent. Pare

pu?in. De fapt, îns?, aceast? cifr? minuscul? d? un surplus de 5—6 centale

de gr?un?e la hectar.

Sub conducerea direct? a lui N. V. ?i?in au fost create ?i prezint? o

deosebit? importan?? pentru teorie ?i practic? hibrizii ob?inu?i din trei

genuri de plante: grâu, pir ?i secar?. Aceast? îmbinare intensific?

caracterul multianual al soiurilor de grâu multianual din contul sec?rii

multianuale.

Celulele somatice ale acestor hibrizi «tripli» con?in câte 35 de

cromozomi: 7 — de secar? de la hibridul multianual de secar?, 7 — de pir de

la pirul multianual ?i 21 — de grâu de la grâul multianual, Aceste plante

sunt puternice, formeaz? câte 30—37 de spice pe o tulpin?, tipul lor de

dezvoltare este multianual, sunt foarte rezistente la bolile bacteriale ?i

criptogame, dar sunt sterile — nu formeaz? boabe. Dup? ce au fost tratate

cu colhicin? s-au ob?inut plante cu 70 de cromozomi ?i cu flori fertile.

Se efectueaz? lucr?ri interesante de încruci?are îndep?rtat? a grâului

cu graminee s?lbatice (cu elimus), pentru a ridica brusc productivitatea

formelor hibride. Dup? încruci??ri complicate ?i în multe etape ale

elimusului moale cu grâul tare ?i grâul moale au fost ob?inu?i hibrizi cu

42 de cromozomi, care formeaz? semin?e dup? autopolenizare. Aceste forme de

var? ale plantelor au un spic puternic, care dep??e?te uneori 18 cm în

lungime. El este

capabil s? sus?in? 120 ?i chiar mai multe boabe mari, ro?ii, sticloase.

Bobul are un procent foarte mare de protein? — 21—24% în compara?ie cu

12—15% la soiurile obi?nuite de grâu, iar gluten brut în f?in? — aproape

50—55%. Din aceast? f?in? se coace pâine de calitate înalt?, asem?n?toare

cu cea coapt? din f?in? de grâu.

Putem afirma c? datorit? metodelor de hibridizare interspecific? a fost

creat? înc? o cultur? nou?, care în viitorul apropiat va ocupa un loc

destoinic printre principalele culturi cerealiere.

Precum se vede, posibilit??ile ingineriei de selec?ie, de reconstruire a

plantelor agricole pe baza hibridiz?rii îndep?rtate sunt cu adev?rat

nelimitate.

O direc?ie foarte interesant? ?i de perspectiv? a cercet?rilor în acest

domeniu este transmiterea de la plantele s?lbatice a unor cromozomi aparte

sau a fragmentelor lor plantelor cultivate. Savantul american E. Sirs a

transferat înc? în anul 1956 cu ajutorul razelor rentghen un fragment de

cromozom al gramineului s?lbatic eghilops în cromozomul grâului, asigurând

astfel grâului gradul de rezisten?? fa?? de rugina neagr? a frunzelor

proprii plantei s?lbatice.

În ultimul timp la «construirea» plantelor o importan?? tot mai mare o au

cercet?rile cu protopla?ti izola?i. În acest domeniu savan?ii din fosta

URSS au ocupat cele mai avansate pozi?ii în lume. Aceste metode au fost

studiate fundamental ?i perfec?ionate de un grup de savan?i de la

Institutul de fiziologie a plantelor al A? al fostei URSS, condus de R.

Butenco.

Protopla?tii pot fi ob?inu?i din orice organ al plantei, dar în

majoritatea cazurilor ei sunt separa?i din frunzele verzi. La început

frunzele sunt supuse steriliz?rii, apoi sunt tratate cu fermen?i speciali

(celulaza, pectinaza ?. a.) care dizolv? anvelopa groas? :a celulelor, dup?

care con?inutul lor viu r?mâne înv?luit într-o membran? sub?ire plazmatic?.

Sunt celulele «goale» sau protopla?tii.

Dup? izolare protopla?tii sunt transfera?i într-un mediu solid — în

geloz?, unde peste câteva ore începe s? se formeze peretele celulei. Prima

diviziune a celulelor noi începe, de obicei, peste 3—5 zile, a doua — peste

o s?pt?mân?, iar peste înc? o s?pt?mân? se formeaz? aglomera?ii de celule,

apoi apare ?i callusul.

Pentru ca planta s? regenereze, celulele de callus se tranefer? într-un

mediu cultural special, care contribuie la diferen?ierea organelor. În

ultimii ani, din protopla?tii izola?i au fost ob?inute plante de tutun,

morcov, grâu, maz?re, vi??-de-vie ?. a.

Pentru regenerarea unei plante întregi de tutun din protopla?ti e nevoie

de 7—10 s?pt?mâni.

Cultivarea protopla?tilor prezint? un mare interes pentru ingineria

genetic?. În primul rând, pentru c? cu ajutorul lor se pot înmul?i repede

exemplare întregi de plant?, deoarece din fiecare celul? se poate ob?ine un

întreg organism. Dac? dintr-un gram de frunze verzi se pot separa

aproximativ dou? milioane de protopla?ti, se creaz? posibilit??i nelimitate

pentru clonarea plantelor, fapt ce are o mare importan?? economic?.

Întreaga descenden?? ob?inut? din protopla?tii unei singure plante este

identic? din punct de vedere genetic, de aceea aceast? metod? de înmul?ire

face posibil? men?inerea pentru un timp nelimitat a propriet??ilor de

valoare ale plantelor cultivate, ceea ce nu se poate ob?ine prin înmul?irea

sexuat? obi?nuit?.

În rândul al doilea, ?i aceasta prezint? cea mai mare importan??, cu

ajutorul protopla?tilor se pot ob?ine a?a-zi?ii hibrizi asexuali sau

somatici ai diferitelor forme de plante, care nu pot fi crea?i prin nici o

alt? metod?. Schema general? a hibridiz?rii celulelor somatice ?i de

ob?inere prin ele a hibrizilor asexuali este prezentat? în des. 28.

Esen?a acestei tehnologii const? în faptul c? drept materie ini?ial? de

construc?ie se utilizeaz? nu celulele sexuale, ci celulele somatice. Dup?

ce se îndep?rteaz? de pe ele membranele dure, acestea sunt silite s? se

contopeasc?. Din celulele hibride, ap?rute în urma contopirii, se ob?in

apoi plante hibride.

Protopla?tii, datorit? lipsei membranei de celuloz?, pot s? se

contopeasc? singuri între ei sau acest proces se produce în prezen?a unor

agen?i chimici, bun?oar? a polietilenglicolului. Dup? contopirea celulelor

urmeaz? contopirea nucleelor lor, apoi, în câteva zile, se restabile?te

membrana celular? comun? ?i, în sfâr?it, celula hibrid? începe s? se

divizeze.

În anul 1972 un grup de savan?i americani, în frunte cu P. Carlson, au

ob?inut primii hibrizi celulari prin contopirea protopla?tilor a dou?

soiuri de tutun. Din celulele contopite au regenerat plante hibride

normale— amfidiploide, care con?ineau cromozomii ambilor p?rin?i, 24 de la

nicotiana glauca ?i 18 de la nicotiana langsdorfi: în total 2n = 42. S-a

constatat c? plantele hibride, ob?inute prin metoda contopirii

protopla?tilor, nu se deosebesc prin nimic de cele ob?inute prin

hibridizare sexual?.

Un grup de savan?i englezi, în frunte cu E. Cocching, au ob?inut în anul

1987 plante hibride prin încruci?area a dou? specii de petunie.

Colaboratorii laboratorului de cultivare a celulelor ?i ?esuturilor de la

Institutul de fiziologie a plantelor al A? a fostei URSS, în frunte cu R,

Butenco, au ob?inut hibrizi somatici din încruci?area a dou? soiuri de

tutun, iar, datorit? muncii în comun a savantului sovietic IU. Gleb ?i

savantului german F. Hofman, a fost creat? o plant? nou? — arabidobrassica.

?i ea a fost ob?inut? prin hibridizarea somatic? a arabidopsisului ?i a

uneia din speciile de varz? s?lbatic?. Noul hibrid a fost crescut în trei

etape. La început, dup? contopirea protopla?tilor celulelor somatice ale

arabidopsisului ?i a verzei au fost ob?inute celule hibride, care aveau

cromozomii ambelor plante ini?iale. Apoi prin înmul?irea unor celule

hibride aparte în condi?iile cultiv?rii sterile în medii nutritive solide,

care con?ineau geloz?, vitamine, substan?e minerale ?i fitohormoni (auxina

?i chinina), au fost ob?inu?i callu?ii liniilor celulare respective. În

sfâr?it, în etapa a treia, schimbând componen?a mediilor nutritive, se

provoca stimularea celulelor callusului pentru morfogenez?. Datorit?

acestei stimula?ii, celulele hibride ale unor linii formau numai r?d?cina,

ale alteia — numai l?starii, ale celor din urm? — plante întregi cu

r?d?cini, l?stari ?i flori. Dar plantele înflorite ale arabidobrassicii nu

erau capabile de polenizare. Reproducerea ?i înmul?irea lor este posibil?

numai pe cale vegetativ? în condi?iile cultiv?rii ?esuturilor.

Cercet?rile în domeniul ingineriei celulare a plantelor au atins stadiul

când se poate vorbi despre utilizarea acestei noi metode de hibridizare la

selec?ionarea practic? a plantelor, cu toate c? în acest caz n-au fost

studiate înc? definitiv particularit??ile principale ale «comportamentului»

genelor, a fost dovedit c? hibridizarea somatic?, spre deosebire de cea

sexual?, l?rge?te mult limitele încruci??rii.

Hibridizarea celulelor somatice ?i-a dovedit de acum eficacitatea. Prin

ea au fost ob?inu?i hibrizi interspecifici ai cartofului, tomatelor,

turnepsului, verzei cu rudele lor s?lbatice, precum ?i hibrizi ai tutunului

?i mahorc?i, tomatului ?i cartofului, care prezint? un material ini?ial de

valoare pentru selectarea în viitor a unor soiuri noi. Astfel la una din

experien?e savan?ii au utilizat protopla?tii unei specii s?lbatice ?i a

unei specii cultivate de cartofi — soiul Prieculischii timpuriu. Acest soi

are tuberculi mari, dar este predispus la boli. Cartoful s?lbatic are

tuberculi foarte mici, dar este rezistent la diferite boli. Aceste specii

se deosebesc ?i dup? m?rimea protopla?tilor, ?i dun? num?rul cromozomilor.

Ce propriet??i s-au ob?inut la hibrizii somatici? Dac? compar?m forma

frunzelor, a tufelor ?i m?rimea tuberculilor, acestea ocup? parc? o pozi?ie

intermediar? între speciile cultivate ?i cele s?lbatice. Tot a?a se

întâmpla ?i la hibridizarea obi?nuit?, pe cale sexual?, a acestor plante.

Dar hibridul ob?inut din protonla?ti s-a dovedit a fi rezistent la una din

bolile virotice grave — la fitoftoroz?.

În cursul ultimilor ani s-au ob?inut celule hibride prin contopirea

protopla?tilor ?i încruci?ând reprezentan?ii unor specii foarte

îndep?rtate: p?pu?oiul cu ov?sul, morcovul cu tutunul, morcovul cu

petuniea, p?pu?oiul cu soia, maz?rea cu soia ?. a. m. d., dar din aceste

celule hibride nu s-au ob?inut înc? plante întregi.

Hibridizarea celulelor somatice, în afar? de solu?ionarea problemelor

practice, deschide posibilit??i absolut noi în ce prive?te studierea unei

astfel de probleme ?tiin?ifice fundamentale, precum este interac?iunea

între nucleu, citoplasm? ?i organitele celulei. Pân? nu demult înc?

selec?ia ?i genetica nu aveau posibilitatea de a reconstrui genele

organelelor citoplasmei, deoarece prin încruci?area obi?nuit? ele se

mo?tenesc numai de la mam?. Fiind lipsite de genele citoplasmitice ale

organismului patern, între ele nu se poate produce nici o recombina?ie. Pe

de alt? parte, aceste gene sunt responsabile de o serie de procese practice

importante. Ingineria celular? ofer? pentru întâia dat? posibilitatea de a

manipula ?i cu aceste gene.

12.4 Transferul interspecific al genelor

Ingineria genic? ca mijloc de creare ?i transferare a genelor noi e cea

mai potrivit? pentru practicarea metodelor ne tradi?ionale în selec?ia

plantelor cultivate.

Ca început al ingineriei genice a plantelor poate fi considerat?

descoperirea vectorului natural al plazmidei mari în bacteriile de sol

Agrobacterium tumefaciens, care provoac? la plantele dicotiledonate

formarea unor tumori — a col?anilor crenela?i. Adev?ratele tumori apar la

plantele capabile s? creasc? nelimitat ?i compuse din celule ne

diferen?iate, dup? ce în ?esutul v?t?mat nimeresc bacteriile A.

tumefaciens.

În anul 1974 s-a descoperit c? caracterul transform?rii este determinat

genetic de plazmida ce a c?p?tat de-numirea de Ti (de la cuvintele engleze

tumor inducing — care provoac? tumoare). Aceast? plazmid?, precum ?i

plazmida Ri (root inducing) — ce provoac? ro?ea??), care determin? boala

tumoral? a r?d?cinilor ?i care se afl? în bacteria de sol înrudit?

(Argobacterium rhizogenes) formeaz? temelia vectorului ce transport?

informa?ia genetic? str?in? în celulele plantelor.

Plazmidele Ti se afl? numai în celulele bacteriilor. Dup? ce p?trund în

celulele vegetale, se produce inserarea unei p?r?i a ADN-ului plazmidic cu

ADN-ul cromozomic al noului st?pân.

O condi?ie obligatorie a fiec?rei manipul?ri de inginerie genic? este

transferarea celulei unice datorit? inser?rii moleculei ADN ?i dup? aceasta

clonarea acestei celule. S-a constatat: celulele vegetale ?i protopla?tii

lor izola?i pot fi ?i ei clona?i. A fost elaborat? metoda de inserare a

plazmei Ti prin infectarea protopla?tilor cu bacteria A. tumefaciens.

Posibilitatea transform?rii plantelor superioare a fost demonstrat?

recent de savantul olandez F. Crens împreun? cu colaboratorii s?i pe baza

protopla?tilor frunzelor de tutun. În prealabil a fost îndep?rtat? cea mai

mare parte a membranei celulare cu ajutorul unor fermen?i speciali.

Protopla?tii ob?inu?i în modul acesta erau transforma?i activ de c?tre

plazmida Ti.

Folosirea Ti — plazmidei în calitate de vector pentru transferul genelor

în celulele vegetale ofer? posibilitatea de a regenera plante întregi din

celule separate, ce con?in ADN str?in. Pe aceast? cale în anul 1985

savantul japonez M. Norimoto a reu?it s? transfere gena fazeolinei

(proteinei de rezerv? a boabelor de fasole) în celulele florii-soarelui ?i

a tutunului. Aceast? gen? ?i-a men?inut capacitatea de a se replica în

celulele str?ine, în ele se sintetiza în cantit??i mari ARNi ?i îns??i

fazeolina.

Un fenomen asem?n?tor a fost observat ceva mai înainte (anul 1977) de un

grup de savan?i de la Universitatea din Wa?ington. M. Drumand, M. Gordon ?.

a. au stabilit c? în caz de interac?iune a plazmidei Ti cu celulele

?esutului de tutun se produce transferul unui fragment de plazmid? din

celula bacterial? în celula vegetal?, urmat? de copierea lui în celulele

tumorii. A fost prima m?rturie clar? a posibilit??ii transcrierii în

celulele ?esutului vegetal a ADN-ului de origine bacterial?.

În ingineriea genetic? a plantelor o deosebit? perspectiv? prezint?

cercet?rile de transplantare a unor gene aparte sau a unor grupuri de gene

de la unele specii la altele cu scopul de a le reconstrui genetic ?i a le

atribui noi caractere ?i însu?iri de valoare. Este vorba de asemenea

propriet??i cum ar fi capacitatea de sintetizare a aminoacizilor

indispensabili, a substan?elor cu activitate biologic?, rezisten?a fa?? de

d?un?tori ?i boli, precum ?i fa?? de pesticide, reac?ionarea la utilizarea

îngr???mintelor minerale, capacitatea de a absorbi azotul liber din aer ?i

multe altele. Atât în ?ara noastr?, cât ?i peste hotare se efectueaz?

cercet?ri rodnice în aceast? direc?ie.

La începutul deceniului al nou?lea savan?ii australieni au reu?it s?

transplanteze genele din bacterii în celulele tomatului, iar biologii

englezi — în celulele paltinului.

Lucr?ri analoge au fost realizate în 1975 de c?tre colaboratorii

Institutului de biologie ?i genetic? molecular? a A? Ucrainene. Savan?ii

din Kiev ?i-au pus drept sarcin? transplantarea din celula colibacilului în

celulele tutunului a unui grup de gene. Ca translator de gene a fost alee

fagul lambda. Acest fag paraziteaz? pe bacteriile colibacilului, insereaz?

ADN-ul s?u în cel al st?pânului, iar când p?r?se?te celula bacteriei, duce

cu ea câteva din genele ei — operonul lactozic.

Pentru experien?? a fost ales anume tutunul, pentru c? unele din celulele

lui cresc bine în cultura de laborator ?i din ele se poate cre?te relativ

u?or o plant? întreag?. Experien?a a decurs în felul urm?tor: în unele vase

se cre?teau celule de tutun, în altele — celule bacteriene, purt?toare ale

fagului lambda. Apoi celulele bacteriilor, ce cre?teau de obicei la

temperatura de 30—37°C, au fost transferate într-un mediu cu temperatura

mai înalt? (42°CE). În aceste condi?ii fagii parc? fac celula s? explodeze,

se arunc? din ea, duc cu ei un fragment de ADN al st?pânului — operonul

lactoz?.

Dup? aceasta fagii înc?rca?i cu gene str?ine sunt separa?i din cultura

de colibacili ?i adu?i în cultura celulelor de tutun. Peste un anumit timp

în celulele de tutun spore?te cu mult activitatea fermentului —

galactozidaza. Înseamn? c? a început s? func?ioneze operonul lactozic.

Sinteza fermentului bacterial în celulele tutunului se produce tot mai

activ ?i spre sfâr?itul s?pt?mânii a treia spore?te în compara?ie cu

începutul experien?ei de 30—50 de ori. Aceast? problem? solu?ionat? cu

succes a avut un caracter pur didactic, ea era necesar? pentru

perfec?ionarea metodei. C?ci n-are nici un rost a se altoi tutunului

operonul de lactoz?: tutunul se poate lipsi de lactoz?.

Mai descriem o problem? asem?n?toare, îns? de mare importan?? practic?.

Boabele de grâu con?in pu?ini aminoacizi indispensabili — triptofan a c?rui

cantitate (?i înc? a unui aminoacid indispensabil — lizin?) determin?

valoarea proteinei celulei vegetale. Aici programul de sintetizare este

împrumutat de la aceea?i bacterie a colibacilului: ADN-ul ei con?ine ?i

operonul triptofanic — un complex alc?tuit din cinci gene în care se afl?

codificat un ferment ce sintetizeaz? triptofanul. Dac? acest operon este

luat din bacterie ?i transferat în ADN-ul grâului, apoi în urma acestei

opera?ii de inginerie genic? grâul se îmbog??e?te cu triptofan. Primele

cercet?ri ne inspir? speran?a c? în viitorul apropiat ?i aceast? opera?ie

se va solda cu succes

Comunicarea savan?ilor de la Universitatea San-Diego (California), f?cut?

recent, p?rea senza?ional?. Ei au reu?it s? separe din organismul

licuriciului gena responsabil? de activitatea celulelor, care radiaz?

lumina Acest? gen? a fost inserat? în celula tutunului. ?i ce crede?i? Când

din aceast? celul? a fost crescut? o plant? de tutun, aparatele au fixat c?

frunzele plantei radiau permanent o lumin? slab?. Dac? se va confirma

definitiv c? radia?ia de lumin? este o urmare a transplant?rii genei,

experimentul va fi considerat de savan?i drept o mare realizare a

ingineriei genice.

Un vis sacru al savan?ilor ce lucreaz? în domeniul ingineriei genice ?i

celulare este transferarea în celula plantei a genelor responsabile pentru

însu?irea azotului molecular din aer. Aceste gene (nif — operon) le au

unele bacterii ?i alge euglenofite. Datorit? lor aceste organisme au o

garnitur? de fermen?i necesari, între care rolul principal îi apar?ine

nitrogenazei. Toate celelalte organisme nu dispun de aceste gene. De aceea

plantele care se scald? în azot ?i sunt «îmbibate» cu el (4/5 de aer) au

nevoie, totu?i, ca solul s? con?in? compu?i ai acestui element. Pentru a

sintetiza proteine ?i alte substan?e plantele pot utiliza azotul numai în

form? de compu?i chimici. ?i nu-i deloc întâmpl?tor c? pentru a ob?ine

recolte maximale omenirea a creat o puternic? industrie de îngr???minte de

azot ?i este nevoit? s? cheltuiasc? în aceste scopuri multe resurse

materiale.

Dar exist? ?i plante capabile s? înfrunte într-o anumit? m?sur? aceste

dificult??i: este vorba de plantele leguminoase pe r?d?cinile c?rora

locuiesc a?a-zisele bacterii de nodozit??i care asimileaz? azotul din aer.

Astfel, leguminoaselor li se transmite o parte din azotul necesar în urma

simbiozei cu bacteriile.

La început savan?ii au încercat s? modeleze un proces de simbioz?

asem?n?tor la cultivarea ?esutului vegetal. P. Carlson ?i colaboratorii s?i

au utilizat cultura ?esutului de morcov, deoarece pentru el erau deja

elaborate metodele de regenerare din celule ale plantei de valoare

complect?.

În cultura ?esutului de morcov se insera tulpina bacteriei de nodozit??i

(Azotobacter vinelandi) care nu poate cre?te f?r? adenin?. În mediul

nutrit1iv nu era aceast? substan??, de aceea bacteriile puteau s-o capete

numai din celulele morcovului. Dup? o cre?tere comun? timp de 12 zile,

celulele erau transferate într-un mediu f?r? azot, pe care peste câteva

luni au crescut ni?te culturi capabile s? creasc? încet în cursul unui an

?i jum?tate. Culturile de control (f?r? azotobacterii) n-au crescut deloc

într-un astfel de mediu.

Colaboratorii Institutului de biologie ?i genetic? molecular? a A?

Ucrainene au ob?inut o simbioz? asem?n?toare. În acest scop ei au folosit

un alt gen de bacterii fixatoare de azot —Rhizobium, precum ?i celule de

tutun ?i de grîu. Ei au amestecat celulele bacteriene ?i vegetale, ?i peste

un timp oarecare s-au convine c? în celulele de tutun ?i de grâu au p?truns

bacterii ?i c? ele sunt responsabile de fixarea azotului.

În ultimul timp au fost elaborate metode de contopire a algelor

euglenofite cu protopla?tii plantelor. O aten?ie special? o merit?

contopirea algei Giloeocapsa cu protopla?tii de tutun ?i de porumb. Aceast?

alg? prezint? interes nu numai prin faptul c? fixeaz? azotul atmosferic,

dar ?i prin aceea c?, spre deosebire de celelalte euglenofite, nu eman?

toxine pe parcursul activit??ii sale vitale.

În ultimii ani savan?ii englezi au reu?it s? separe gene ce determin?

capacitatea de fixare a azotului din microorganismul Klebsiella ?i s? le

insereze în celulele colibacilului. Aceste cercet?ri au permis a se stabili

existen?a a 17 gene care determin? capacitatea de fixare a azotului. Ele

sunt dislocate ca ni?te blocuri, formând 7 sau 8 operoni, fapt ce asigur?

posibilitatea sintetiz?rii simultane a câtorva fermen?i. Au fost

identificate de acum 3 gene, care controleaz? sinteza fermen?ilor de fixare

a azotului: nif H care codific? sinteza proteinei, nitrogenoza ce con?ine

fier, ?i nif D – sinteza diferitelor subunit??i ale fermentului, care

con?ine atomi de molibden ?i fier.

Prin metodele de hibridizare molecular? s-a demonstrat c? genele care ?in

la control capacitatea de fixare a azotului au o structura conservativ?:

compara?ia acestor gene la 19 microorganisme procariote fixatoare de azot

au demonstrat c? ele au o structura foarte asem?n?toare.

Scopul final al acestor cercet?ri este transplantarea genelor ce ?in la

control fixarea azotului molecular din celulele bacteriale în celulele

plantei, men?ionându-se activitatea lor func?ional?.

Acest scop este foarte ademenitor, de?i deocamdat? realizarea lui nu e

posibil?. Inserarea genelor care asigur? asimilarea azotului din aer în

ma?ina fiziologic? bine reglat? a celulelor vegetale va provoca, probabil,

o puternic? perturbare a metabolismului ei ?i nu e exclus un final

nefavorabil.

Altceva este crearea unor bacterii – simbionte, adaptate la acele culturi

de câmp sau de paji?te, care, spre deosebire de p?st?ioase, n-au

«furnizori» proprii de azot.

Plantele (bun?oar? gramineele) pot fi înv??ate s? asimileze azotul numai

dac? în bacteriile radicule va fi inserat? gena responsabil? pentru acest

proces. Aceast? opera?ie cu adev?rat artistic? au reu?it s-o realizeze

savan?ii Institutului de genetic? ?i citologie a A? din Belorus?.

Bacteriile operate sunt capabile nu numai s? asimileze azotul atmosferic,

dar ?i s?-l degajeze cu eficacitate în sol.

Trecerea de la introducerea îngr???mintelor de azot la popularea sferei

radicule a plantelor cu bacterii fixatoare de azot va permite s? se

m?reasc? recolta diferitelor culturi, s? se economiseasc? mari mijloace

materiale ?i, ceea ce este foarte important, va reduce poluarea mediului

ambiant cu nitra?i ?i nitri?i, substan?e foarte toxice ?i mutagene.

XIII. INGINERIA GENETIC? LA ANIMALE

13.1 Hibrizi neobi?nui?i: ob?inerea animalelor alofene

În natur? hibrizii sunt un fenomen destul de rar. Cu atât mai mult

hibrizii îndep?rta?i ai animalelor. Fiecare specie de animale pe parcursul

evolu?iei îndelungate, a elaborat multe însu?iri de adaptare la mediul de

trai. Fiecare specie este protejat? contra hibridiz?rii întâmpl?toare cu o

alt? specie printr-o mul?ime de bariere: prin perioada diferit? de mont?,

prin formele exterioare diferite, prin deosebiri în comportament. În timpul

multor dansuri nup?iale se pun reciproc o serie de «întreb?ri ?i

r?spunsuri», nerespectarea ordinii lor exclude posibilitatea împreun?rii.

A?a se prezint? legea care p?streaz? stabilitatea lumii vii. Uneori, îns?,

ea este înc?lcat?, speciile apropiate se încruci?eaz?, dar, de regul?, nu

las? urma?i - natura rebuteaz? ace?ti urma?i ocazionali, ca fiind

neviabili.

Foarte pu?ine specii de animale hibride s-au înr?d?cinat ne p?mânt. Ele

prezint? o excep?ie.

Omul caut? s? hibridizeze animalele, crescându-le în medii artificiale.

Recurgând la diferite metode, uneori ingenioase, el distruge barierele

intergenice, ob?inând animale cu propriet??i de care are nevoie. Deseori la

baza acestei hibridiz?ri se afl? un experiment pur ?tiin?ific. Cine are

nevoie, de exemplu, de un hibrid tigru-leu? El a fost ob?inut doar ca o

raritate. Hibrizii dintre cai ?i m?gari sunt catârul ?i bardoul, care sunt,

îns?, de mare folos în economie. Bardoul este r?spândit în China, iar

catârul în multe regiuni muntoase ale lumii. Ei se deosebesc de cai prin

firea lor calm?, sunt rezisten?i ?i nu-s deloc sperio?i. Dar aceast? fire

calm?, ca regul?, este caracteristic? pentru animalele sterile. Catârul se

cap?t? la încruci?area iepelor cu m?garii, iar bardoul a m?g?ri?elor cu

arm?sarii. Sterilitatea lor se explic? prin înc?lcarea gametogenezei: la

cai num?rul de cromozomi (2n) este de 66, iar la m?gari – 64, deci hibrizii

au o garnitur? incomplet? de cromozomi – 65. Prin metoda transplant?rii,

savan?ii au reu?it s? ob?in? catâri fecunzi. D. Antchac (SUA) ?i U. Allen

(Anglia) au c?p?tat nu demult o nou? genera?ie: femelelor de catâr li s-au

transplantat embrioni de m?gari ?i cai. S-au f?cut deja cercet?ri în

domeniul transplant?rii embrionilor de m?gar – cailor ?i a embrionilor de

cal – m?garilor ?i s-a dovedit c? în primul caz embrionii mor, iar în cazul

al doilea – se dezvolt? normal.

Embrionii de opt zile au fost extra?i din iepe ?i m?g?ri?e ?i au fost

transplanta?i în uterul femelelor-catâri. Prin inocularea prealabil? a

preparatelor hormonale s-a asigurat corespunderea ciclului sexual al

donatorilor ?i recipien?ilor, condi?ie necesar? pentru dezvoltarea spornic?

a embrionului transplantat. La cei doi mânji ?i la m?g?ru?ul n?scu?i n-au

fost observate nici un fel de abateri. «Mamele adoptive» d?deau destul

lapte ?i aveau grij? de descenden?ii lor. Astfel s-a ob?inut o na?tere ?i

dezvoltare normal? a indivizilor de dou? specii în organismul unui hibrid

intergenic.

Savan?ii din rezerva?ia natural? «Ascania-Nova» efectueaz? o munc?

rodnic? de cre?tere a formelor hibride de animale, lucru ce prezint? un

mare interes pentru ?tiin??. Ei au ob?inut numero?i hibrizi, printre care

hibrizi de pe urma încruci??rii calului Prjevalschii cu calul domestic,

culanului cu calul domestic, zebrei Capman cu calul domestic, zimbrului cu

bizonul, zimbrului cu vitele cornute mari, bizonului cu vitele cornute

mari, capricornului de Siberia cu capra domestic?, muflonului cu oaia

domestic?, g?inii domestice cu fazanul, p?unului cu g?ina domestic? ?. a.

Mul?i hibrizi îmbin? tr?s?turi utile ale animalelor domestice, precum ?i

ale rudelor lor s?lbatice. Astfel, bun?oar?, prin încruci?area lui zebu cu

rasa de vite neagr? b?l?at? cu alb s-a ob?inut o ras? de vite de tip nou cu

un randament de 4000 kg de lapte ?i un con?inut de gr?sime de 4,3%.

Hibrizii ob?inu?i de la încruci?area iacului cu rasa de vite Simental se

caracterizeaz? printr-un randament de lapte destul de înalt, ?i mai ales cu

un con?inut de gr?sime de 5,7–7%. Au fost ob?inu?i ?i hibrizi îndep?rta?i

ai oilor, încruci?ându-se merino?ii cu arharul s?lbatic; porci din mistre?

cu porcii Mari Albi.

La or??elul Academiei de ?tiin?e din Novosibirsc au fost ob?inute

rezultate interesante în urma hibridiz?rii îndep?rtate a animalelor cu

blan? industriabil?. Din hibridizarea dihorului ?i nurc?i s-a ob?inut

honoricul. Biologii Iulia Grigorievna ?i Dmitrii Vladimirovici Tarnovschii

l-au ob?inut prin încruci?area dihorilor de p?dure cu dihorii de step?, mai

apoi a fost încadrat? în procesul de hibridizare ?i nurca european?.

Dihorul ?i nurca se deosebesc atât la exterior, cât ?i prin felul lor de

via??. Dihorii tr?iesc pe uscat ?i se hr?nesc cu roz?toare, pe când nurca

este un animal semiacvatic ?i m?nânc? mai ales pe?te. Honoricul a mo?tenit

de la p?rin?ii s?i capacitatea de a înota ?i de a s?pa cu iscusin?? vizuine

pe uscat. La exterior el seam?n? cu nurca, are ca ?i ea o blan? m?t?soas?

sclipitoare. Important este c? honoricii se înmul?esc bine, fenomen foarte

rar în hibridizarea intergenic?. Prin experimente s-au ob?inut aproape trei

sute de animale-hibride. Prolificitatea honoricilor o întrece pe cea a

nurcii europene ?i a dihorului de p?dure. Ba chiar mai mult, de la

honorici se ob?in câte dou? pr?sile pe an, lucru foarte important pentru

cre?terea animalelor cu blana industriabil?.

Este greu de presupus care ar fi soarta acestei noi specii biologice,

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15


© 2007
Ïîëíîå èëè ÷àñòè÷íîì èñïîëüçîâàíèè ìàòåðèàëîâ
çàïðåùåíî.