![]() |
ÐÓÁÐÈÊÈ |
Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà |
ÐÅÊËÀÌÀ |
|
Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêàîn serul de sânge-anticorpul A. Aceast? grup? poate fi codificat? conform homozigotului BB, sau heterozigotului BO. În sfâr?it, în eritrocitele din grupa a patra de sânge-IV (AB) - se g?sesc ambii antigeni, în schimb, în ser lipsesc complect anticorpii. Aceast? grup? se determin? prin heterozigotul AB. Descoperirea acestor patru grupe a contribuit la folosirea pe larg a transfuziei de sânge, f?când aceast? procedur? practic inofensiv?. Sângele apar?inând primei grupe poate fi transfuzat oricui, în schimb pentru persoanele care au aceast? .grup? de sânge se potrive?te numai sânge de grupa întâia. Un bolnav cu grupa a patra de sânge poate primi sânge de oricare alt? grup?, sângele lui, îns?, poate fi dat numai unor persoane având sângele de grupa a patra. În acest cadru poate s? se i?te urm?toarea între-bare: dac? sângele de grupa 0 se poate transfuza unei persoane de grupa AB, de ce nu se poate face ?i invers, adic? AB în 0? Aici avem de a face cu un fenomen care aminte?te diluarea cu ap? a acidului sulfuric. În nici un caz nu se toarn? ap? în acid sulfuric, deoarece reac?ia furtunoas? de înc?lzire, ce are loc, duce da împro?carea puternic? a acidului sulfuric, în , schimb, la o opera?ie invers?, când acidul se toarn? în ap?, solu?ia devine imediat foarte diluat? ?i fenomenul împro?c?rii lipse?te. În mod analog se procedeaz? cu sângele, deoarece se ?ine cont, în primul rând, de propriet??ile eritrocitelor sângelui transfuzat ?i nu de cele ale serului. Cantitatea acesteia din urm? nu este mare ?i, fiind în bun? parte dilu?t? de serul primitorului (sau recipientului), ea nu poate s? aib? o înrâurire esen?ial? asupra eritrocitelor acestuia. Dar cu toate m?surile de precau?ie, accidente se produceau. ?i cauzele lor au fost dezv?luite abia peste un sfert de secol: în eritrocite au fost descoperite înc? dou? proteine. Acestea au fost «botezate» M ?i N. Antigenii M ?i N au generat alte trei grupe de sânge - MM, MN ?i NN. Trecea timpul. În eritrocitele diferi?ilor oameni se constatau noi ?i noi proteine, iar num?rul de grupe de sânge cre?tea ca ciupercile dup? ploaie, a?a încât în prezent se cunosc circa o sut? de antigeni ?i aproximativ cinci sute de grupe de sânge! Dar aceasta nu era totul. S-a dovedit c? antigeni, care determin? o grup? sau alta de sânge, se con?in nu numai în eritrocite, dar ?i în serul sangvin. În afar? de aceasta, ?i eritrocitele, ?i serul sunt înzestrate cu fermen?i, având o structur? molecular? care difer? cu mult de la om la om. În prezent sângele a fost studiat dup? dou?zeci ?i dou? de sisteme eritrocitare, serologice ?i fermentative. fiecare din ele cuprinde de la dou? pân? la patruzeci de grupe de sânge. Din aceasta rezult? aproximativ 130 de caractere. Coinciden?a tuturor acestora la doi oameni diferi?i practic este imposibil?. Cu alte cuvinte, formula sângelui fiec?rui om este individual? ?i irepetabil?, exact a?a cum unice sunt amprentele l?sate de degetele diferi?ilor oameni! În anul 1940 Land?tainer ?i Viner ?i-au propus s? compare propriet??ile antigenice ale celulelor din sângele uman ?i din cel al maimu?elor macaca- rezus. ?i s-a constatat c? serul eritrocitelor mamiferelor aglutineaz? eritrocitele majorit??ii oamenilor. Prin urmare, în celulele majorit??ii oamenilor se con?ine un antigen, care este prezent în eritrocitele acestor maimu?e. Antigenul în cauz? a fost numit factor rezus (Rh). Cercet?ri ulterioare au demonstrat c? exist? ?ase variet??i de baz? ale antigenului, care ?i constituie sistemul antigenic Rh. Ace?ti antigeni se înseamn? prin literele latine CE, D, E, ce, d, e. Sunt considerate Rh-pozitive (Rh+) persoanele ale c?ror globule ro?ii con?in principalul antigen al sistemului - antigenul D. La început aceast? descoperire p?rea s? nu aib? nici o importan?? practica. Peste un an, îns?, a fost remarcat? o coinciden?? extrem de interesant?: ?i anume. Dac? se c?s?tore?te un b?rbat Rh+ cu o femeie Rh-, copiii proveni?i din aceast? c?s?torie prezint? destul de des cazuri de icter. Eritrocitele se distrug ?i pigmentul din celule trece în ser, colorând toate ?esuturile. Uneori aceast? boal? (icterul hemolitic) poate fi extrem de grav? ?i se întâmpl? c? duce la moartea copilului. O parte din copii mor înainte de a se na?te, în ultimele luni de sarcin?. Dac? ambii p?rin?i sunt rezus-pozitivi sau rezus-negativi, adic? rezus- identic complica?iile lipsesc. Ele lipsesc ?i în cazul unei mame rezus- pozitive ?i ale unui tat? rezus-negativ. În urma unui num?r mare de observa?ii ?i cercet?ri a devenit limpede c? icterul hemolitnc la nou- n?scu?i este determinat de incompatibilitatea Rh a mamei ?i copilului înc? de la stadiul de f?t. Formarea factorului Rh este determinat? de gena dominant? D. Copilul mo?tene?te numaidecât caractere de la ambii p?rin?i. Dac? în celulele sale tat?l con?ine o gen? care determin? factorul Rh (DD sau Dd), îl poate avea ?i copilul, adic? poate fi ?i el pozitiv dup? acest caracter. Dezvoltându- se în organismul unei mame care este Rh- (dd), f?tul cu ereditatea tat?lui elaboreaz? un atigen Rh, care nu exist? în celulele ei. El p?trunde de la f?t în sângele mamei, determinând formarea la ea a anticorpilor anti Rh. Anticorpii forma?i, la rândul s?u, p?trund în sângele viitorului copil, aflat înc? în stadiu intrauterin. Ei alipesc ?i distrug eritrocitele. În acest caz sau f?tul moare pân? la na?tere, sau la nou-n?scut se dezvolt? icterul hemolitic. În prezent exist?, îns?, metode de salvare chiar ?i a copiilor proveni?i din c?s?torii incompatibile dup? factorul Rh. Iat? programul de ac?iuni ce urmeaz? a fi înf?ptuite în acest caz. 1. So?ii trebuie s? cunoasc? dac? sunt sau nu compatibili dup? factorul Rh. Examinarea sub raportul Rh poate fi efectuat? de orice laborator medical. 2. Unei femei Rh - nu i se va transfuza sânge Rh+, aceasta pentru a se evita aglomerarea anticipat? a anticorpilor. 3. Dac? mama este Rh-, iar tat?l Rh+, spre sfâr?itul perioadei de sarcin? o astfel de femeie va trebui s? fie adus? cu câteva zile mai înainte la maternitate. Aici, înainte de na?tere sau dup?, i se va introduce ser imunizat, care con?ine un num?r mare de anticorpi anti Rh. Copilului ace?tia nu-i provoac? nici o daun?, în schimb, provocând aglutinarea antigenilor care au p?truns în sângele mamei în timpul na?terii, ei vor anula procesul imuniz?rii. Anticorpii introdu?i odat? cu serul peste 2-3 s?pt?mâni vor dispare din sângele mamei, iar anticorpi proprii nu se vor mai forma. Cel de-al doilea copil va fi în afar? de orice pericol. 4. Dac? din anumite motive procedeele descrise mai sus n-au fost folosite ?i s-a produs o form? grea de icter hemolitic nou-n?scutului i se face transfuzie de înlocuire a sângelui, adic? sângele vechi este înlocuit pe de- a întregul cu sângele unui donator compatibil. În. acest fel din organism sunt îndep?rta?i to?i anticorpii, elabora?i împotriva antigenului Rh, ?i eritrocitele înceteaz? de a se mai distruge. 5. Dac? pe parcursul sarcinii, cu mult înainte de termenul normal al na?terii, se formeaz? o concentra?ie primejdioas? de anticorpi, copilul mai poate fi salvat prin opera?ie cezarian? ?i f?cându-i-se imediat o transfuzie de înlocuire a sângelui. În prezent genetica grupelor de sânge ?i a factorului Rh este aplicat? la rezolvarea unui ?ir de probleme medico-biologice, medico-juridice ?i de alt? natur?. 6.3 Metodele de studiere a eredit??ii omului Trebuie ar?tat c? studierea eredit??ii umane este legat? de anumite dificult??i. La om nu pot fi aplicate metodele geneticiii experimentale, utilizate pe larg în zootehnie ?i în cultura plantelor. Cele mai r?spândite metode aplicate la studierea eredit??ii omului sunt cea genealogic?, a gemenilor ?i citogenetic?. Metoda genealogic? const? în studierea statistic? a genealogiei (a arborelui genealogic) oamenilor într-un ?ir de genera?ii. Prin aceast? metod? a fost stabilit caracterul transmiterii prin ereditate a multor particularit??i umane, precum ?i natura genetic? a multor afec?iuni ca hemofilia, alcaptonuria, fenilcetonuria, diabetul zaharat, albinismul ?i multe altele. Analiza genealogic? permite pronosticarea eventualit??ii mo?tenirii de c?tre copii a diferitelor boli ereditare ?i, respectiv, de a se lua la timp m?surile profilactice corespunz?toare. În multe cazuri aceast? metod? ajut? la confirmarea leg?turilor de rudenie dintre diferite genera?ii de oameni. Drept exemplu poate servi urm?toarea întâmplare. În anul 1914 în Anglia se repara catedrala ?riuberi. Lucr?rile erau conduse de un urma? al primului duce al ducatului ?riuberi Jon Talbot, îngropat în 1453 în aceast? catedral?. Acest Jon Talbot a fost o figura istoric?. El a luptat împotriva Janei D'Arc ?i a murit de r?ni. 14 genera?ii îl îndep?rtau pe acest cavaler al veacului XV de urma?ul s?u. Puteau oare genele eroului r?zboiului de o sut? de ani s? ajung? peste cinci secole, pân? la contemporanul primului r?zboi mondial? Urma?ul lui Talbot a deschis sarcofagul str?mo?ului. ?i cu acest prilej s- a constatat o dovad? incontestabil? a rudeniei lor, dovad? mult mai sigur? decât documentele genealogice vizate de notar: la unul din degetele scheletului dou? falange erau concrescute în una singur?. Urma?ul ducelui t?iat de franceji le-a ar?tat martorilor mâna. Pe aceia?i mân? ca ?i la schelet, pe acela?i deget ca ?i la schelet, exact acelea?i dou? falange ar?tau ca una singur?. Le-a concrescut gena dominant?, a c?rei expresie fenotipic? poart? numele de simfalangie. Iat? înc? o manifestare a atotputerniciei genei, a eredit??ii! Dup? acela?i tip dominant se mo?tene?te ?i brahidactilia, caracterizat? prin scurtarea degetelor de la mâni. Manifestarea ac?iunii genei dominante chiar în prima genera?ie este folosit? cu rezultate bune în expertiza judiciar?. Astfel, în anul 1921 în Norvegia prin aplicarea metodei genetice s-a repurtat un adev?rat triumf în cadrul unui proces judiciar de stabilire a paternit??ii. Mama a doi copii nu putea prezenta judec??ii alte dovezi decât asigur?ri bazate pe jur?minte c? pârâtul este fostul ei concubin. Expertiza genetic? a stabilit c? ambii copii ca ?i pârâtul sunt purt?tori ai genei de brahidactilie, în timp ce mama nu avea aceast? gen?. ?i judec?torul a satisf?cut cererea mamei. Hemofilia (incoagulabilitatea sângelui) mai este numit? ?i boala regilor. Pentru prima oar? în descrierile dinastice fenomenul hemofiliei a fost înregistrat la fiul vestitei regine a Angliei Victoria. Dat fiind faptul c? regii ?i ?arii se c?s?toresc numai cu regine ?i ?ari?e, aceast? boal? ereditar? s-a r?spândit în rândul familiilor domnitoare din Europa. A suferit de hemofilie ?i fiul lui Nicolai II (Romanov). În cazul acestei boli cea mai mic? leziune vascular? poate provoca o hemoragie mortal?. «Vina» o poart? gena recesiv?, localizat? în unul din cromozomii sexuali X. De remarcat c? sufer? de aceast? boal? numai b?rba?ii, de?i femeile sunt purt?torii acestei gene. În unul din cromozomi X femeia respectiv? are o gen? «defectuoas?». Cel de-al doilea cromozom X con?ine o gen? normal? (dominant?), care ?i asigur? func?ionarea normal? ?i p?ze?te femeia de îmboln?vire. B?iatul pe care îl na?te o astfel de femeie are 50 de ?anse din 100 c? va mo?teni gena defectuoas?. Deoarece la b?rba?i exist? numai un singur cromozom X, iar (cromozomul ( nu con?ine o gen? normal?, care ar dubla-o pe cea defectuoas?, viciul pus în cromozomul X se manifest? numai la b?ie?i, mai exact la jum?tate din fiii n?scu?i de femei cu asemenea cromozomi. În acela?i timp, jum?tate din num?rul total de feti?e, n?scute la asemenea femei poart? un cromozom X, despre existen?a c?ruia nu afl? decât când li se na?te un fiu, bolnav de hemofilie. Cunoscând arborele genealogic al oamenilor la care se întâlne?te aceast? gen?, se poate astfel prevedea manifestarea bolii la genera?iile urm?toare ?i, fire?te, evita combina?iile lui nefavorabile în homozigot. Dup? acela?i tip ca ?i hemofilia este mo?tenit ?i daltonismul (miopie coloristic?) -boal? de care suferea cunoscutul fizician ?i chimist Dalton ?i care se manifest? prin incapacitatea de a deosebi anumite culori, în special cea ro?ie de cea verde. Daltonismul se întâlne?te la 4 procente din b?rba?i, fapt care pe mul?i îi împiedic? s?-?i aleag? profesia de ?ofer. Femei daltonice se întîlnesc de 200 de ori mai pu?ine decât b?rba?i. Femeia devine daltonic? doar în cazul unei coinciden?e rare: când ambii s?i p?rin?i sunt daltonici. În schimb, dac? unul din p?rin?i este s?n?tos, ?i fiica va fi s?n?toas?. Metoda gemenilor const? în studierea dezvolt?rii caracterelor la gemeni. Se cunoa?te c? exist? dou? categorii de gemeni: bivitelini sau pseudogemeni ?i univitelini sau gemeni adev?ra?i. În cazul gemenilor bivitelini sunt fecundate simultan dou?, trei ?i mai multe ovule, nu unul singur ca în mod obi?nuit. Din zigo?i deosebi?i se dezvolt? gemeni, sem?nând între ei ca ni?te fra?i obi?nui?i ?i nu ca ni?te gemeni. Uneori, îns?, dintr-un singur ovul fecundat se formeaz? doi sau mai mul?i embrioni. Aceasta se produce atunci când în stadiile ini?iale de dezvoltare zigotul se divizeaz? în dou? p?r?i, din care în continuare se dezvolt? copii normali. Anume ace?ti gemeni se numesc univitelini sau adev?ra?i. Ei au întotdeauna acela?i sex, deci pot fi sau fete, sau b?ie?i ?i seam?n? între ei ca dou? pic?turi de ap?. Se cunosc cazuri când gemenii univitelini sunt foarte greu de deosebit unul de.cel?lalt Este un fenomen explicabil, dat fiind faptul c? ei au unul ?i acela?i genotip, spre deosebire de cei bivitelini, la care genotipurile sunt diferite. Câ?iva ani în urm? colaboratorii Institutului de genetic? medical? ?i ai Institutului de medicin? II din Moscova au încercat s? explice de ce în unele cazuri se nasc gemeni univitelini (monozigotici), iar în altele - bivitelini sau dizigotici. Ei au examinat 259 de familii din Moscova ?i au ajuns la concluzia c? num?rul de na?teri a gemenilor dizigotici este cu atât mai ridicat cu cât mai... înalt? este statura mamei. Aceast? probabilitate cre?te ?i în familiile în care mamele au un serviciu legat de munca fizic?, precum ?i acolo unde rela?iile dintre p?rin?i nu sunt tocmai bune. În acela?i timp probabilitatea na?terii unor gemeni monozigotici cre?te odat? cu cre?terea vârstei tat?lui, în familiile cu un regim alimentar mai calitativ ?i în acelea în care mama a folosit înainte mijloace anticoncep?ionale. Toate aceste fenomene urmeaz? înc? a fi explicate. Prezint? un mare interes ?i urm?torul fapt: în familia Dionn, de origine francez?, care tr?ia în Canada, s-au n?scut cinci gemeni univitelini, cinci feti?e. Ele uimeau prin asem?nare. Pe baza asem?n?rii ?i deosebirilor dintre ele, s-a putut stabili pân? ?i modul în care s-a produs divizarea ovulului fecundat. Dup? prima diviziune a zigotului ?i formarea a doi blastomeri (celule somatice) dintr-o celul?-fiic? s-au format altele dou? nepoate, de la care au provenit Sesil ?i Annet. De la cealalt? celul?-fiic? ?i-au luat începutul alte dou? nepoate, una dintre care s-a transformat în Ivonn, iar cealalt? celul?-nepoat? s-a divizat în dou? str?nepoate, de la care au provenit Emili ?i Mari. Aceast? schem? a fost stabilit? pe baza faptului c? Sesil ?i Annet sem?nau între ele mai mult decât toate celelalte. Acela?i lucru s-a constatat ?i în cazul lui Emili ?i Mari. Ivonn ocupa parc? o pozi?ie intermediar?. Tot odat? atât Sesil ?i Annet, cât ?i Emili ?i Mari prezentau asem?n?ri exterioare perfecte-copii în oglind? una a alteia. Asem?narea în oglind? se manifesta prin faptul c? dac? unul din gemeni are o aluni?? pe obrazul drept, cel?lalt va avea una identic?, situat? în acela?i punct, dar pe obrazul stâng. La vârsta de patru ani ?i jum?tate toate cinci feti?e s-au îmboln?vit brusc de tonzilit? ?i la toate li s-au scos amigdalele. În leg?tur? cu aceasta se cere subliniat faptul c? gemenii univitelini sufer? în 80- 90% din cazuri simultan de acelea?i boli în timp ce la bivitelini acest fenomen lipse?te. Comparând gemenii univitelini cu cei bivitelini, se pot face concluzii despre rolul eredit??ii, pe de o parte, ?i rolul mediului înconjur?tor, pe de alta, în dezvoltarea unor sau altor caractere, inclusiv ?i în dezvoltarea aptitudinilor intelectuale ale omului. Dar despre aceasta vom vorbi mai încolo. În cazul dat o importan?? deosebit? o au observa?iile asupra gemenilor adev?ra?i care tr?iesc împreun? sau nu, adic? în condi?ii diferite. Metoda citogenetic? a început s? fie aplicat? pe larg abia în ultimul timp. Pe baza acestei metode au fost ob?inute numeroase date referitoare la bolile cromozomice la om. Este suficient s? men?ion?m c? 25% din concep?ii, din cauza unor deregl?ri cromozomale, se termin? cu avorturi spontane. ?i chiar dac? un anumit num?r de astfel de copii suprave?uiesc, ei sufer? de diferite defecte. Prezen?a unor muta?ii cromozomale poate fi determinat? la studierea cu ajutorul microscopului a cariotipului celulelor somatice. În acest scop celulele sunt în prealabil fixate (omorâte brusc) cu ajutorul unor agen?i chimici speciali, apoi ele se coloreaz? cu ajutorul unor coloran?i speciali, a?a încât cromozomii s? se disting? clar de contextul citoplasmei, dup? aceea se preg?tesc preparate care sunt examinate sub microscop. Toate devierile de la num?rul normal ?i structura normal? a cromozomului se înregistreaz? ?i pe aceast? baz? se fac concluziile corespunz?toare. Aceast? metod? ?i-a g?sit de asemenea o larg? aplicare în diagnosticarea timpurie a sexului viitorului copil, precum ?i în serviciile de consulta?ii medico-genetice, pe care urmeaz? acum s? le examin?m. VII. GENETICA MEDICAL? 7.1 Ereditatea patologic? la om «Într-un corp s?n?tos-minte s?n?toas?» spune un str?vechi proverb. ?i nu întâmpl?tor oamenii î?i ureaz? unul altuia în primul rând s?n?tate deoarece celelalte vor veni ?i a?a. De asemenea, în mare parte fericirea dintr-o familie depinde de s?n?tatea copiilor. Numeroasele boli de care sufer? oamenii sunt clasificate, ca ?i diferitele caractere ale organismelor, în ereditare ?i ne ereditare. Cu bolile ne ereditare medicina modern? se descurc? destul de u?or. Alta e situa?ia în ce prive?te bolile ereditare, deoarece în acest caz poate fi lecuit bolnavul, nu îns? ?i boala, cu alte cuvinte, este greu s? se exclud? posibilitatea transmiterii bolii date genera?iei viitoare. De aceea, când în familie exist? un copil cu o boal? ereditar?, p?rin?ii lui vor, fire?te, s? ?tie dac? pot conta pe faptul c? viitorul lor copil va fi s?n?tos sau el este amenin?at de aceia?i boal?. Necunoscutul îi determin? s? se ab?in? de la procrea?ie, s? apeleze la întreruperea artificial? a sarcinii ?. a. m. d. Toate acestea provoac? traume suflete?ti ?i adesea reprezint? cauza destr?m?rii familiei. Dar medicul geneticiian, analizând situa?ia, poate s? împr??tie temerile de prisos. Stabilind c? în c?s?toria respectiv? exist? un mare risc de îmboln?vire a copiilor, medicul poate ?i el s?-i sf?tuiasc? pe p?rin?i s? se ab?in? de a procrea. În acest caz serviciile de consulta?ii medico- genetice servesc profilaxiei r?spândirii bolilor ereditare. Conform unor calcule efectuate de savan?i, de boli ereditare sufer? pân? la 7% din popula?ia globului. Omenirea a ie?it înving?toare în b?t?lia cu multe microorganisme-agen?i patogeni ai bolilor infec?ioase, apropiindu-se nemijlocit de virusuri. Lupta cu bolile ereditare, îns?, abia începe. Mai mult, se creeaz? impresia c? cercul bolilor ereditare se l?rge?te. Faptul se explic? prin mai multe cauze. În primul rând, bolile ereditare, pe fundalul dispari?iei epidemiilor de cium?, variol?, holer?, care luau mii de ve?i, ?i când am început s? trat?m mai eficient tuberculoza, pneumonia, dizenteria ?i numeroase boli de copii, atrag, pur ?i simplu, mai mult aten?ia. În al doilea rând, în leg?tur? cu cre?terea duratei vie?ii se înregistreaz? mai frecvent unele boli complet sau par?ial ereditare, care se manifest? la o vârst? înaintat? (hipertonie, glaucom? ?. a. m. d.). În al treilea rând, datorit? dezvolt?rii industriei ?i tehnicii, au ap?rut un mare num?r de mutageni. (substan?e nocive), care provoac? muta?ii ereditare. Este vorba de diferite tipuri de radia?ie ionizant? (începând cu cele care se formeaz? la explozia bombelor atomice pân? la izotopii radioactivi ?i dozele mari de raze Rentghen), de?eurile întreprinderilor chimice, care polueaz? apa, aerul ?i solul, unele pesticide, aplicate în agricultur? pentru combaterea d?un?torilor ?i bolilor plantelor ?. a. Anume de aceea se subliniaz? în permanen?? necesitatea rezolv?rii importantei sarcini istorice, care este încetarea experien?elor cu orice tipuri de arme nucleare ?i neutralizarea în plan global a fenomenelor secundare nocive pentru om ?i natur?, generate de activitatea de produc?ie. În prezent în mediul ambiant exist? peste dou? milioane de diferi?i compu?i chimici, iar anual sunt sintetizate nu mai pu?in de 250 de mii de noi substan?e chimice. Multe din ele au o activitate mutagenic?, adic? deterioreaz? aparatul genetic al organismelor, inclusiv al celui uman. În ultimul timp s-a stabilit c? rol de mutageni pot avea ?i unele preparate medicamentoase ?i de uz gospod?resc, folosite în cantit??i excesive. Folosirea f?r? control a medicamentelor, fumatul ?i consumul de alcool de c?tre femeile gravide au o înrâurire negativ? asupra dezvolt?rii f?tului. Din acelea?i cauze atât la femei, cât ?i la b?rba?i se formeaz? adesea game?i de valoare genetic? incomplet?. Medicii ?i geneticiienii consider? c? la oamenii din prezent aproape 50% din patologii (boli) sunt determinate de diferite deregl?ri în aparatul genetic. Calculele arat? c? fiecare individ este «posesorul» a circa 5-10 gene poten?ial d?un?toare. Din cauza tulbur?rilor genetice din 130 de concep?ii una se întrerupe chiar în primele zile, 25% se întrerup la stadii mai înaintate ale sarcinii, iar din 40 de nou-n?scu?i unul se na?te mort. În sfâr?it, conform calculelor existente, fiecare 5 nou-n?scu?i dintr-o sut? prezint? defecte genetice manifeste, legate de muta?iile unor gene sau ale unor cromozomi întregi. Pân? la ora actual? au fost descrise circa 1500 de boli întâlnite la om ?i condi?ionate de anumite tulbur?ri în func?ionarea genelor. De câteva din ele am luat deja cuno?tin??. Dar exist? ?i a?a-numitele boli cromozomice, legate fie de modificarea num?rului, fie de modificarea structurii cromozomilor. Exist? aproximativ 500 de boli de acest fel. La b?rba?i se cunoa?te demult sindromul lui Clinefelter - o boal? caracterizat? prin faptul c? b?rba?ii afecta?i au o statur? înalt?, testiculele nedezvoltate, sunt sterili, în majoritatea cazurilor la ei constatându-se o dezvoltare a glandelor mamare, sunt anemici, cu ariera?ie mintal?. Vina o poart? un cromozom X, care este în plus (indicele sexual- XX(). Frecven?a na?terilor cu aceast? boal? o constituie un caz la 400-500 de b?ie?i. La femei este cunoscut sindromul Turner. Din cariotipul acestor femei lipse?te un cromozom X (indicele sexual XO). Ele se caracterizeaz? prin statur? mic?, gât scurt, încetinirea maturiz?rii sexuale ?i a dezvolt?rii mintale. Frecven?a na?terilor cu acest sindrom este egal? cu un caz la 5000 de nou-n?scu?i de sex feminin. ?i la b?rba?i, ?i la femei se întâlne?te sindromul lui Down. În celulele bolnavilor se con?ine un cromozom în plus, situat în perechea 21 de autozomi. În medie boala se întâlne?te cu frecven?a de un caz la - 500-600 de nou-n?scu?i. Simptoamele ei sunt: statur? mic?, dimensiuni mici ale capului, gur? întredeschis?, anomalii în organele interne, în special la inim?, ariera?ie mintal? puternic exprimat? ?. a. În anul 1960 medicii-geneticiieni au stabilit c? (trizomia dup? un cromozom din grupa D (trei omologi ,în loc de doi în perechile 13-15) determin? astfel de defecte ereditare ca «buza de iepure» la nou-n?scu?i ?i dehiscen?a palatului moale ?i a celui dur. În alte cazuri D-trizomia conduce la dezvoltarea anormal? a ochilor, ajungând pân? acolo, încât copilul poate s? r?mân? orb. ?i mai primejdioas? pentru organism este trizomia dup? unul din cromozomii din grupa E (perechile 16-18). 50% din copiii cu acest defect mor în vârst? de pân? la dou? luni, alte 30% - pân? la trei luni ?i doar 1- 2% tr?iesc pân? la 10 ani. La aceast? boal? copiii au foarte slab dezvoltat maxilarul inferior. Gura copilului este mic?, uneori e atât de mic? încât nou-n?scutul nu poate nici m?car s? apuce sânul mamei. În continuare copilul prezint? o insuficient? dezvoltare a musculaturii. Într-o stare de dezvoltare incomplet? r?mâne ?i creierul-copilul ajunge la vârsta de 10 ani ?i tot nu poate vorbi. Numeroase boli ereditare sunt legate nu numai de tulburarea num?rului, dar ?i a integrit??ii cromozomilor. Rezerva de muta?ii d?un?toare de gene ?i cromozomi, acumulate de popula?iile umane, se nume?te povara ereditar? a umanit??ii. Conform datelor statisticii medicale mondiale («Raportul Comitetului de exper?i al organiza?iei Mondiale a S?n?t??ii (OMS) în genetica uman?», Geneva, 1965), povara genetic? a popula?iilor contemporane se exprim? printr-o m?rime impun?toare: 7,5%. Aceasta înseamn? c? din 5.5 miliarde de locuitori ai globului p?mântesc peste 300 di milioane sufer? de boli ereditare (anomalii). Cifra poate deveni ?i mai mare, dac? se va ?ine cont de mortalitatea intrauterin?, care aproximativ în 25% din cazuri depinde de anomaliile cromozomice prezente la f?t. 7.2 Eugenica ?i genetica Se na?te întrebarea fireasc?: cum îi poate fi omenirii u?urat? povara genetic? ?i ce trebuie f?cut îi acest scop? Înc? în anul 1883 F. Galton a adresat îndemnul de a se crea o nou? ?tiin?? - eugenica - având ca profil asigurarea unei eredit??i bune, adic? ameliorarea speciei umane. El vroia s? vad? viitoarele genera?ii s?n?toase fizic, prezentând înalte calit??i sociale. Sarcina eugenicii Galton o vedea în studierea sub control social a metodelor ?i mijloacelor cu care se va putea realiza îmbun?t??irea particularit??ilor ereditare ale genera?iilor viitoare. El a pus problema ac?iunii con?tiente a omului asupra însu?irilor viitoarelor genera?ii prin reglarea c?s?toriilor. Adep?ii lui Galton au emis în continuare o serie de opinii, care sunt cunoscute sub numele de eugenic? negativ? ?i pozitiv?. P?rta?ii eugenicii negative considerau c? una din m?surile primordiale, care trebui luat?, o constituie desf??urarea unei munci largi de l?murire în rândul popula?iei pentru ca persoanele cu defecte genetice s? se ab?in? de a concepe. Tot odat?, în vederea excluderii procre?rii de c?tre persoanele la care se presupun anumite defecte sub raport genetic, se proiecta sterilizarea b?rba?ilor prin una din metodele care nu influen?eaz? asupra vie?ii sexuale. Se preconiza de asemenea avorturi obligatorii în cazurile când constitu?ia genetic? a unuia dintre p?rin?i condi?ioneaz? formarea unui defect incurabil la copil. Adep?ii eugenicii pozitive presupuneau c? scopuri-le lor pot fi atinse prin realizarea unor m?suri cu caracter contrar. Una dintre cele mai importante m?suri de acest fel urma s? aib? drept obiectiv sporirea num?rului de na?teri în familiile f?când parte din clasele avute. Expresia cea mai complet? ideile eugenicii pozitive ?i-au aflat-o în lucr?rile geneticiianului american G. Meller. El proiecta s? introduc? în practic? fecundarea artificial? a femeilor, folosind în acest scop sperma unor donatori special selecta?i. De eugenic? au fost strânse legate diferite teorii rasiale. De acum în anul 1870, înainte chiar do proclamarea eugenicii, F. Galton afirma în cartea sa «Geniul ereditar» superioritatea albilor fa?? de negri, englezii fiind, dup? opinia lui, sub raportul dezvolt?rii mintale cu dou? trepte mai sus decât negrii. Recunoscând diferen?ele dintre rase, Galton considera c? reprezentntan?ii rasei superioare nu trebuie s? formeze c?s?torii cu reprezentan?i al unei rase inferioare, deoarece în acest fel se produce o sc?dere a num?rului na?terilor de personalit??i eminente. În special în ajunul celui de-al doilea r?zboi mondial teoriile rasiale erau în vog?, ?i în acest context Hitler a putut s? afirme c? rasa arian?, dup? convingerea sa, este rasa cea mai superioar? ?i de acea celelalte rase urmeaz? s? i se supun?. În acest fel principiile eugenicii, care ini?ial urmau s? serveasc? profilaxiei bolilor ereditare, ulterior au fost denaturate ?i folosite în scopuri dintre cele mai odioase. Bazându-se pe faptul c? legile eredit??ii sunt aplicabile omului, teoreticienii burghezi au început (s? le dea interpret?ri mecanice, ajungând pân? la teza absurd? c?, chipurile, nu condi?iile sociale dintr-un stat sau altul împart oamenii în boga?i ?i s?raci, în diferite st?ri, ci capacit??ile lor care, dup? opinia lor, depind complet de genotip. În ??rile capitaliste fa?? de om au început s? fie aplicate metode ale selec?iei utilizate în zootehnie. Astfel, în anul 1907 în statul Indiana (SUA) a fost introdus? o lege conform c?reia idio?ii, debilii mintali, delincven?ii-recidivi?ti urmau s? fie supu?i unei steriliz?ri obligatorii. Pân? în anul 1914 asemenea lege a fost introdus? în alte 12 state din SUA. În Danemarca, în virtutea num?rului mic al popula?iei ?i datorit? faptului c? s-au p?strat c?r?i biserice?ti de sute de ani, s-a putut stabili c? unele forme de debilitate mintal? se transmit prin ereditate. Dat? fiind imposibilitatea realiz?rii ideii de a se face ca debilii mintali s? în?eleag? s? nu procreeze, ?i în Danemarca în anul 1929 a fost introdus? legea cu privire la sterilizarea obligatorie. Mai târziu i-au urmat exemplul Finlanda, Norvegia, Suedia ?i Elve?ia. Vom remarca faptul c? legile având ca scop reglementarea c?s?toriilor func?ionau cu mult înainte de apari?ia eugenicii. În Rusia prima lege cu privire la aplicabilitatea selec?iei ?i la rasa uman? a fost adoptat? în anul 1722 pe timpul domniei lui Petru 1. Legea se numea «Despre examinarea pro?tilor în Senat». Pro?ti erau considera?i cei de la care nu se poate a?tepta la «mo?tenire bun? ?i la folos pentru stat». ?i de aceea persoanelor «...care nu erau buni nici pentru ?tiin??, nici pentru serviciu militar nu se potriveau, s? se însoare ?i s? se m?rite nu li se va permite...» În ??rile din Europa Occidental? era propagat? pe larg ideea c? la c?s?torie perechile conjugale trebuie s? îmbine frumuse?ea fizic? cu nivelul intelectual. Cunoscutul savant rus ?i sovietic, unul din întemeietorii revistei de eugenic? în Rusia, A. S. Serebrovschii scria în leg?tur? cu aceasta: «Dac? un de?tept î?i va alege o nevast? de?teapt?, prostul r?mas se va însura cu proasta r?mas?; ?i mai e înc? o întrebare cine dintre ei va da o descenden?? mai numeroas?? C? o nevast? de?teapt? nu va na?te pe întrecute cu una proast?, deoarece ea, fiind de?teapt?, nu va dori s? se transforme într-o ma?in? de n?scut copii». În acest fel opiniile despre faptul c? un so? eugenic trebuie s?-?i aleag? o so?ie eugenic?, din punctul de vedere al geneticiii, nu pot duce la nimic bun. Aceste metode genetice nu pot fi aplicate omului. 7.3 Consulta?iile medico-genetice Considera?ii etico-morale ne silesc s? respingem categoric atât metodele sta?iilor de mont? de «îmbun?t??ire» a speciei umane, cât ?i ideea lipsirii prin lege a persoanelor cu povar? ereditar? de dreptul de a avea copii. Chiar dac? ar fi s? se fac? abstrac?ie de moral?, din punct de vedere pur ?tiin?ific nu întotdeauna se poate spune cu siguran?? care gene sunt «bune» ?i care «rele». Bolile ereditare ale omului sunt înc? insuficient studiate, de aceea orice recomanda?ii privind încheierea c?s?toriilor sunt nu numai anormale, dat fiind faptul c? orice opresiune în sfera vie?ii personale ?i a c?s?toriei este inadmisibil?, dar pot ?i s? nu aib? efectul scontat. Se ?tie, doar, c? nu întotdeauna la persoanele talentate ?i s?n?toase se na?te o descenden?? de aceea?i valoare cu p?rin?ii. Plus de aceasta, calculele demonstreaz? c? chiar dac?, în pofida oric?ror principii ale moralei, s-ar reu?i introducerea unor c?s?torii impuse, rezultatele experien?ei s-ar manifesta abia peste câteva secole. Oricum, bolile genetice continu? s? fie o realitate ?i ele trebuie comb?tute. De acest lucru se ocup? în prezent genetica medical?. Spre deosebire de eugeni?ti, care visau la înmul?irea intens? a num?rului de oameni talenta?i, genetica medical? se m?rgine?te la m?surile «eugenicii negative benevole». Sarcina ei const? în studierea cât mai profund? a bolilor genetice ?i elaborarea unor m?suri de profilaxie ?i tratament. Pe baza sistemului de ocrotire a s?n?t??ii, constituit în ?ara noastr?, în corespundere cu nivelul de dezvoltare a medicinii ?i gradul de preg?tire a medicilor în domeniul geneticiii, s-a creat o re?ea de servicii de consulta?ii medico-genetice. Scopul consult?rilor medico-genetice în sens general-popula?ional o constituie mic?orarea poverii eredit??ii patologice, iar scopul unui serviciu concret de consulta?ii o constituie acordarea de ajutor familiilor în adoptarea unei hot?râri juste în problema în cauz?. S. N. Davidenco este primul medic care în anii 30 a efectuat în practic? munc? de consultare medico-genetic?. El a remarcat pentru prima oar? varietatea bolilor ereditare existente, fapt de care urmeaz? s? se ?in? cont pentru a se putea just prognoza viitoarea genera?ie în familiile cu povar? ereditar?. Serviciul de consulta?ii medico-genetice este o institu?ie de tip policlinic?. Func?iile ei principale sunt urm?toarele: 1) Stabilirea pronosticului s?n?t??ii pentru viitoarea genera?ie în familiile în care exist? sau în care se presupune existen?a unor patologii ereditare; 2) Explicarea într-o form? accesibil? a m?rimii riscului ?i acordarea de ajutor p?rin?ilor în luarea. de c?tre ace?tia a unei decizii; 3) Acordarea de ajutor medicului în diagnosticarea boli ereditare, dac? pentru aceasta sunt necesare metode genetice speciale de cercetare; 4) Propagarea cuno?tin?elor medico-genetice în rândul medicilor ?i ale p?turilor largi ale popula?iei. Este foarte important de a face ca o familie sau alta s? în?eleag? sensul consult?rii genetice, de a i se oferi familiei date sfaturile necesare în luarea unei anumite decizii. În esen??, aceasta e principala sarcin? a medicului geneticiian, dar ob?inerea ca acest sfat s? fie urmat este din sfera competen?ei serviciului de consulta?ii medico-genetice. Deciziile urmeaz? s? le ia p?rin?ii în?i?i. Adesea recomandarea medicului-geneticiian este necesar? la adoptarea hot?rârii de c?s?torie. Faptul se refer? la cazurile în care unul din viitorii so?i fie c? are el însu?i o afec?iune ereditar?, fie c? o are cineva dintre rudele lui. Pentru a se putea 'face o constatare medico-genetic?, este important s? se stabileasc? diagnosticul precis al bolii. La aceasta contribuie examinarea minu?ioas? a arborelui genealogic ?i a rudelor bolnavului. Sarcina primordial? a medicului geneticiian o constituie stabilirea faptului dac? afec?iunea are un caracter ereditar sau nu. Dac? ea se dovede?te a fi ereditar?, pentru a se putea aprecia just probabilitatea apari?iei în aceast? c?s?torie a bolilor ereditare, medicul are nevoie de o imagine exact? a tipului de mo?tenire a afec?iunii date. Astfel, în cazul unei afec?iuni mo?tenite dup? dominant?, în medie jum?tate din copiii unui membru bolnav al familiei vor fi ?i ei afecta?i de aceast? boal?. În schimb, membrii s?n?to?i ai acestei familii nu au de ce s? se team?, deoarece gena dominant? care condi?ioneaz? boala are o manifestare de o sut? de procente. Altfel stau lucrurile în cazul consult?rii genetice a membrilor unei familii în care s-au constatat cazuri de boli mo?tenite recesiv. Gena recesiv? mutant? poate în cursul unei perioade lungi de timp, r?mânând în stare heterozigotic? latent?, s? se transmit? de la o genera?ie la alta, f?r? s? condi?ioneze dezvoltarea bolii. O asemenea stare dureaz? pân? nu se c?s?toresc doi purt?tori heterozigotici ai unei ?i aceleia?i gene recesive. Când o asemenea c?s?torie se încheie, pân? la 25% din copiii proveni?i din ea mo?tenesc gena recesiv? de la ambii p?rin?i, în urma c?rui fapt ?i are loc dezvoltarea unei afec?iuni recesive grave. O alt? situa?ie: boala recesiv? s-a manifestat ?i p?rin?ii se adreseaz? medicului-geneticiian pentru a afla probabilitatea na?terii la ei a unui al doilea copil bolnav. Dup? examinare medicul le poate spune c? pentru fiecare din urm?torii lor copii primejdia îmboln?virii reprezint? 25%. Pe 50% din copiii lor îi amenin?? primejdia de a fi purt?tori heterozigotici ai genei recesive, ei fiind aparent s?n?to?i, ?i numai 25% din copii vor fi absolut s?n?to?i ?i nu vor avea în genotip nici o gen? recesiv?. În mod cu totul firesc, soarta viitorilor copii îi nelini?te?te nu numai pe p?rin?i, ci ?i pe rudele lor de sânge. Membrii unei familii în care s-a produs deja dezvoltarea unei boli recesive pot s? fi mo?tenit gena recesiv? de la un str?mo? comun cu al bolnavului ?i s? fie purt?tori laten?i ai genei mutante. Probabilitatea unei astfel de st?ri de purt?tor de gene recesive poate fi calculat?, ea depinzând de gradul de rudenie. Aceast? probabilitate este cea mai mare pentru fra?ii ?i surorile bolnavului însu?i (66,6%), pentru fra?ii ?i surorile p?rin?ilor bolnavului (50%) ?i pentru copiii lor (25%). De aceea trebuie evitate cu orice pre? c?s?toriile unor rude din familiile în care s-a manifestat deja o boal? recesiv?, deoarece este foarte mare primejdia îmboln?virii copiilor n?scu?i din aceste c?s?torii. Se cuvine s? amintim ?i despre un astfel de caz posibil, cum este c?s?toria unui bolnav de o afec?iune ereditar? înl?n?uit? cu sexul (de exemplu, hemofilie) sau a uneia din rudele acestuia. Într-o asemenea variant? gradul riscului îmboln?virii de aceea?i afec?iune a viitorilor copii poate fi diferit în diferite situa?ii, ?i anume: fiii bolnavului vor fi s?n?to?i, iar toate fiicele lui vor mo?teni o gen? mutant?, în urma c?rui fapt jum?tate din fiii acestora (nepo?ii bolnavilor) vor fi afecta?i de boala ereditar?, iar jum?tate din fiice (nepoatele bolnavului) vor deveni, la rândul lor, purt?toare ale unei gene mutante. B?rbatul s?n?tos, care este rud? cu bolnavul, poate conta c? va avea o descenden?? s?n?toas?. Anume gradul de primejdie al afect?rii viitorilor copii de o boal? ereditar? în cutare sau cutare tip de c?s?torie ?i reprezint? obiectul explica?iilor medicului-geneticiian, adresate persoanelor care îi solicit? consulta?ii. Dac? persoanele a c?ror c?s?torie prezint? un risc ridicat în ce prive?te na?terea unor copii afecta?i de vre-o boal? ereditar?, se c?s?toresc, totu?i, copilul care li se va na?te va fi examinat f?r? întârziere de un medic-geneticiian. În cazul descoperirii semnelor de îmboln?vire lui i se va prescrie tratamentul corespunz?tor. Dar pot fi lecuite oare bolile de acest tip? - ve?i întreba. Doar pe parcursul mai multor ani a dominat opinia cu privire la caracterul fatal al bolilor ereditare, la imposibilitatea combaterii lor. Din fericire, îi putem dezam?gi pe sceptici ?i pesimi?ti, deoarece lucrurile nu stau a?a cum ?i le-au închipuit. Este necesar numai s? se studieze profund cauzele fiec?reia dintre bolile ereditare ?i atunci aceste boli vor ceda tot a?a cum au cedat la timpul lor ciuma, holera, variola, apoi malaria, tuberculoza ?i alte boli infec?ioase. În timpul apropiat cele mai reale ?i mai realizabile mijloace de combatere a bolilor ereditare vor fi legate nu de încerc?rile de a ac?iona nemijlocit asupra aparatului genetic, adic? asupra cromozomilor ?i genelor (este o perspectiv? mai îndep?rtat?), ci de «atacul» din alt flanc. Este vorba de posibilit??ile schimb?rii radicale a condi?iilor de mediu în a?a fel, încât manifestarea unei eredit??i patologice s? fie imposibil?. Aceasta este, de exemplu, calea de tratare a alcaptonuriei - o anomalie ereditar? grav? legat? de metabolism. Persoanele cu un metabolism normal au fermen?i care transform? substan?a alcapton formata în organism ini?ial în acid acetilacetic, apoi are loc transformarea acestuia în bioxid de carbon ?i ap?. La persoanele bolnave acest proces de transform?ri este tulburat. Din cauza lipsei fermen?ilor (este deteriorat? gena care îi sintetizeaz?), alcaptonul nu se descompune în organism, ci este eliminat cu urina. La o vârst? timpurie boala se reflect? pu?in asupra st?rii de s?n?tate a copilului, dar mai târziu, dac? nu se iau m?surile corespunz?toare, ea duce la debilitate mintal?. De altfel, diagnosticarea bolii este foarte simpl?: în scutecul copilului se pune o bucat? de hârtie îmbibat? cu un reactiv special. A?a cum general cunoscuta foi?? de turnesol devine ro?ie dac? se va picura pe ea acid, tot a?a ?i hârtia destinat? determin?rii alcaptonuriei î?i schimb? culoarea, venind în contact cu urina copilului. În ce prive?te tratarea propriu-zis? a bolii, ea const? în faptul c? copilului bolnav se înceteaz? de a i se mai da sân ?i el este trecut la un regim de diet? special, pe care va trebui s?-l urmeze ?i ulterior. Restric?ia, dup? cum vedem, nu este prea împov?r?toare. În schimb, ea îl scute?te complet pe om de consecin?ele tragice ale bolii. În acela?i fel excluderea timpurie a laptelui din ra?ia copiilor suferinzi de galactozemie, scoaterea fenilalaninei din alimenta?ia bolnavilor de fenilchetonurie ?. a. m. d. asigur? persoanelor afectate de aceste boli o dezvoltare identic? cu cea a persoanelor s?n?toase. Bineîn?eles, în asemenea cazuri prezint? o mare importan?? punerea la timp a diagnosticului. Cu cât el este pus mai devreme, cu cât mai repede va începe tratamentul, cu atât mai mult folos va aduce bolnavului. În cazurile când defectul ereditar al organismului este datorat insuficien?ei unei substan?e biologic active oarecare, atunci se poate proceda la introducerea din afar? a compusului lips?. Astfel, prin introducerea unei proteine speciale, care contribuie la sporirea coagulabilit??ii sângelui, este tratat? una din formele de tendin?? la hemoragii (hemofilia A). O boal? destul de r?spândit? este diabetul zaharat, determinat? ?i ea în mare m?sur? de factori ereditari. Câteva decenii în urm? aceast? boal? ducea inevitabil la moarte rapid?. Savan?ii au stabilit c? dezvoltarea diabetului zaharat este condi?ionat? de insuficien?a în organism a hormonului numit insulin?. Folosirea insulinei în tratarea diabetului zaharat nu numai c? a salvat via?a a sute de mii de bolnavi, dar i-a ?i f?cut pe deplin ap?i de munc?. Cel mai greu se trateaz? bolile cromozomice. ?i într-adev?r, s-ar p?rea c? ce poate s? fac? medicul pentru un bolnav în organismul c?ruia fiecare celul? con?ine o garnitur? cromozomal? defect?? Dar ?i în aceast? situa?ie s-a dovedit a fi posibil? acordarea de ajutor. |
|
© 2007 |
|