![]() |
ÐÓÁÐÈÊÈ |
Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà |
ÐÅÊËÀÌÀ |
|
Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêàalege un num?r egal de vaci ?i de tauri. În acest caz num?rul de varia?ii posibile va fi egal cu 2500 (50(50), aceea ce este incomparabil mai mult decât în primul caz. În schimb, în acest caz num?rul urma?ilor va fi mai mic: într-o singur? genera?ie se vor na?te numai 50 de vi?ei. Ei vor prezenta diferite combina?ii ereditare, realizate de amândoi p?rin?ii, iar o astfel de popula?ie va avea un grad mai mare de adaptabilitate la mediu ?i, prin urmare, va avea o evolu?ie mai avantajoas? în compara?ie cu prima. De aici reiese c? diferen?ierea popula?iilor de organisme in dou? sexe are un important rol biologic. 5.2 Mecanismele biologice de determinare a sexului Orice popula?ie în forma sa tipic? este constituit? din indivizi de sex ?i vârste diferite. No?iunea de sex provine de la latinescul «seco» ceea ce înseamn? «despart». Sexul prezint? o comunitate de caractere ?i însu?iri ale organismului ce asigur? reproducerea descenden?ei ?i transmiterea informa?iei genetice urm?toarei genera?ii prin intermediul game?ilor. De obicei caracterele ce determin? dimorfismul sexual se împart în primare ?i secundare. C?tre caracterele primare apar?in toate particularit??ile morfologice ?i fiziologice ale organismului care condi?ioneaz? formare a game?ilor ?i contopirea lor în procesul fecunda?iei. C?tre cele secundare apar?in a?a particularit??i ale organismului care nemijlocit nu particip? în procesele de gametogenez? ?i fecunda?ie insa in mod indirect condi?ioneaz? împerecherea indivizilor de diferite sexe ?i înmul?irea lor. Acestea pot fi aripioarele înot?toare la pe?ti, colora?ia penajului la p?s?ri, glandele mamare la mamifere etc. La unele specii de animale se deosebesc ?i caractere limitate de sex, informa?ia genetic? despre care o poseda ambele sexe, îns? manifestarea lor se produce numai la unul dintre acestea, de exemplu productivitatea de lapte la taurine sau de ou? la g?ini. Exist? ?i a?a numitele caractere cuplate cu sexul, care se transmit specific «cruce în cruce», de la mam? la fiu ?i de la tat? la fiic?, dat fiind faptul c? genele ce le determin? sânt localizate în cromozomul X ?i care nu au analogul lor în cromozomul Y. C?tre acestea apar?in culoarea ro?ie a ochilor ?i galben? a corpului la drosofil? daltonismul ?i hemofilia la om etc. Având în vedere c? caracterele cuplate cu sexul se transmit altfel decât cele autosomale, c? frecven?ele lor în popula?ii se determin? dup? alt principiu ?i, în general, c? dimorfismul sexual joac? un rol important în multe procese ce controleaz? structura genetic? a popula?iilor, ar fi necesar s? facem o privire retrospectiv? asupra celor mai r?spândite mecanisme de determinare a sexului. În primul rând trebuie de men?ionat c? existen?a a dou? sexe asigur? sporirea variabilit??ii genetice din contul recombina?iilor, iar indivizii ap?ru?i prin înmul?irea sexuat? au mai multe avantaje în lupta pentru existent?. Sporirea fondului variabilit??ii ereditare intensific? selec?ia natural? , o face mai efectiv?. Totodat? existen?a a dou? sexe condi?ioneaz? izolarea reproductiv? ce favorizeaz? apari?ia speciilor noi, deci înlesne?te ?i progresul evolutiv. În dependen?? de momentul determinarii sexului în ontogenez? se deosebesc 3 grupe de organisme: 1 - cu determinare progamic?; determinarea se produce pân? la fecunda?ie. C?tre aceast? grup? apar?in formele heterogametice, femelele c?rora formeaz? dou? tipuri de ovule: mai mari, din care dup? fecunda?ie apar femele, ?i cu dimensiuni mai mici din care apar masculi. Acest tip de determinare a sexului e caracteristic, de exemplu, pentru Phyloxera. 2 – singamic?; sexul se determin? în procesul fecunda?iei. C?tre acest tip apar?in majoritatea organismelor: pe?tii, p?s?rile, mamiferele ?. a. 3 – epigamic? (metagamic?); determinarea are loc dup? fecunda?ie, în timpul diferen?ierii embrionare. E tipic? pentru viermele de mare Bonellia viridis, la care femelele sunt de dimensiuni mari, iar masculii - foarte mici paraziteaz? în ele ?i le fecundeaz?. Larvele care apar ?i plutesc liber în ap? se transform? în femele, iar cele care se aga?? de trompa femelei - în masculi. în cazul când o astfel de larv? este înl?turat? de la femela-mamâ si se dezvolt? separat, ea devine intersex. Din punct de vedere evolutiv acest tip, probabil, este cel mai primitiv ?i depinde mai mult de condi?iile mediului. Nu este exclus c? în aceste cazuri femela secret? anumi?i «mediatori» care activeaz? preponderent genele ce controleaz? diferen?ierea sexului mascul, ?i astfel ea regleaz? propor?ia indivizilor de ambele sexe în popula?ia local?. 5.3 Mecanismul cromozomial de determinare a sexului În celelalte cazuri de singamie sex-ra?io e determinat de mecanismul cromozomial ?i este egal cu 1:1. Acest raport ne aminte?te segregarea la încruci?area. monohibrid? de analiz?, când unul dintre p?rin?i este heterozigotat, iar cel?lalt homozigotat dup? alelele recesive: ( Aa x ? aa ( 2 Aa : 2 aa 1 1 Deci, dac? raportul dintre cele dou? sexe este de 1:1, înseamn? c? unul dintre p?rin?i dup? con?inutul cromozomilor sexuali trebuie s? fie homogametic (s? formeze numai un tip de game?i), iar cel?lalt - heterogametic (s? produc? dou? tipuri de game?i). Cercet?rile citologice au demonstrat, c? la genul de plo?ni?e Protenor o jum?tate dintre spermatocite con?ine 7 cromosomi, iar alta numai 6. Cromozomul în plus a fost numit X. La alt gen de plo?ni?e Lygaeus toate spermatocitele con?ineau câte 7 cromozomi, îns? unul dintre ei se deosebea atât dup? form?, cât ?i dup? dimensiuni, de acea el a fost numit y - cromozom. Ovulele la ambele genuri tot con?ineau câte 7 cromozomi, inclusiv cromozomi - X. Perechea de cromozomi dup? care se deosebeau între ei masculul ?i femela ?i care determin? sexul au fost numi?i de c?tre E. Wilson în 1908 cromozomi sexuali. Deci în ambele cazuri un sex va fi homogametic (XX), iar altul - heterogametic (XO sau XY) ?i în ambele cazuri segregarea dup? sex va fi în raport de 1:1 dup? cum urmeaz?: ( XX x ? XO ( XX x ? XY ( ( 2 XX : 2 XO 2 XX : 2 XY 1 1 1 1 Cercet?rile ulterioare au demonstrat c? sexul heterogametic poate fi nu numai cel mascul, ci ?i cel femel. Astfel, prin analiza genetic? s-a constatat c? la p?s?ri (g?ini) sexul femel este heterogametic. Îns? morfologia cromozomilor nu era înc? studiat? de aceea sa propus ca ei s? fie însemna?i prin Z (în loc de X) ?i W (în loc de Y). Actualmente, când s- a constatat c? Z ?i W- cromozomii prin nimic func?ional nu se deosebesc de cromozomii X ?i Y, aceast? semnifica?ie a lor nu se mai e în seam?. Generalizând datele cunoscute în literatur? se pot eviden?ia patru tipuri în determinismul sexului: 1 - tip Drosophyla: (XX ; ?XY E caracteristic pentru majoritatea speciilor: mamifere, inclusiv omul; diptere (Drosophyla), unele specii de pe?ti s. a. 2 - tip Protenor: (XX; ?XO ortoptere (greierii de câmp), libelule, unele mamifere (cangur) ?. a. 3 tip - Abraxas : (XY; ?XX p?s?ri (g?ini), târâtoare (?arpi), pe?ti, fluturi (vierme de m?tase) ?. a. 4 - tip Lygaeus: (XO; ?XX târâtoare (?opârle), amfibieni (broa?te), fluturi (molii) etc. În cazuri de partenogenez? determinismul sexual difer? de aceste tipuri de baz?. Astfel, la albine regina poate depune atât ou? fecundate, cât ?i ne fecundate. Din primele se dezvolt? albinele lucr?toare – (2n = 32, iar din celelalte - trântori: ?n=16. Mecanismele determinismului sexual la plante sunt mai pu?in cunoscute ?i cu mult mai dificil? este studierea lor. Aceasta se datore?te în primul rând faptului c? multiplele gene ce determin? sexul sunt localizate preponderent în autozomi. Diversitatea modurilor de înmul?ire a plantelor fac înc? mai dificil? analiza genetic? a acestor mecanisme. Devierea în raportul segreg?rii dup? sex e obi?nuit? pentru toate speciile cu determinare fenotipic? a acestuia. Astfel, la Arisaema japonica din bulbi mari se dezvolt? plante cu flori feminine, iar din cei mici - plante cu flori masculine. Problema. despre sex-ra?io la plante poate fi pus? în aceea?i form? ca la animale numai în dou? cazuri: la plantele dioice ?i la cele monoice unisexuate. Dup? datele lui Westergaard (1958) mecanismul cromozomic e bine cunoscut la pu?ine genuri de plante, printre care: Canabis - (XX; ?XY Fragaria - (XY; ?XX Valisneria - (XX; ?XO ?.a. În încheierea acestui capitol trebuie de men?ionat, c? tot mai mult se acumuleaz? date ce m?rturisesc despre natura bisexuat? a indivizilor unor specii, ceea ce contravin teoriei despre rolul absolut al cromosomilor X ?i Y în determinarea sexului. Înc? în anul 1921 K. Bridges, studiind am?nun?it dimorfismul sexual la Drosophyla a observat diferite forme de trecere de la un sex la altul, numindu-le intersexe. El a descris ?i multe cazuri de supersexe - super-femele ?i supermasculi, la care organele reproductive erau hipertrofiate, îns? indivizii ca atare sterili. Studiul citologic al indivizilor intersexuali a demonstrat o varia?ie vast? în coraportul dintre num?rul cromozomilor - X ?i a garniturilor de autozomi. S- a constatat urm?toarea legitate: cu cât indicele sexual X/A este mai mare, cu atât mai mult sunt exprimate caracterele femelei, ?i invers. De aici reiese, c? sexul la Drosophyla este determinat de bilan?ul între cromozomii - X ?i autozomi. Deci sexul prezint? un caracter poligenic, plurifactorial. Genele, ce determina sexul femel sunt localizate în cromozomul X, iar cele ce controleaz? sexul mascul – în autozomi. 5.4 Determinarea sexului la om Determinarea sexului la om are loc în corespundere deplin? cu mecanismul cromozomal. Reie?ind din formula mecanismului cromozomal, sexul copilului va depinde înainte de toate de tat?, dat fiind faptul c? unirea diferi?ilor lui game?i (X ?i Y) cu game?ii X ai mamei va pune începutul dezvolt?rii fie a unei feti?e (XX), fie a unui b?ie?el (XY). Teoretic, reie?ind din aceast? formula, ar trebuie s? se nasc? un num?r egal de feti?e ?i b?ie?i. Statistica demonstreaz?, îns?, c? mai des se nasc, totu?i , b?ie?i. Iat? câteva exemple. În momentul concep?iei se formeaz? aproximativ de o dat? ?i jum?tate ori mai mul?i embrioni-b?ie?i decât embrioni-feti?e. Dar în primele luni de sarcin? mor de 2-3 ori mai mul?i embrioni-b?ie?i, raportul dintre num?rul de b?ie?i ?i feti?e n?scu?i mor?i este egal cu 125: 100, iar mortalitatea infantil? este ?i ea mai ridicat? la b?ie?i. În momentul na?terii raportul dintre num?rul de feti?e ?i b?ie?i e de 100 la 106. Spre vârsta de 18 ani num?rul de fete ?i b?ie?i se echilibreaz? (începutul alegerii miresei ?i a mirelui!). Spre vârsta de 50 de ani la 100 de femei revin 85 de b?rba?i, iar la 85 do ani la 100 de b?trânele revin numai 50de b?trâni. A?a stând lucrurile, mai r?mâne de v?zut care este, totu?i , sexul tare: sexul feminin este astfel nu numai frumos, ci ?i tare! ?i, totu?i , de ce se nasc mai mul?i b?ie?i? Cromozomul Y este întrucâtva mai mic decât cromozomul X. Mult timp, îns?, nu s-a ?tiut dac? aceast? deosebire între spermatozoizii «masculini» ?i «feminini» se r?sfrânge asupra aspectului lor. Abia relativ recent, prin aplicarea unor metode perfec?ionate de microscopie, s-a putut stabili c? exist? într-adev?r dou? variet??i de spermatozoizi: unii au capul mic ?i rotund, iar la al?ii el este mai mare ?i u?or alungit. Biologul american L. ?ettlz a f?cut presupunerea c? cromozomii Y sunt localiza?i în spermatozoizii cu capul mai mic. Ei au o mai mare vitez? de deplasare, de aceea ajung mai repede în ovuli, ?i se concep mai mul?i b?ie?i. Trebuie remarcat faptul c? raportul de sex la nou-n?scu?i depinde ?i de vârsta mamei. Astfel, mamele în vârst? de 18-22 de ani nasc 100 de fete la 125 de b?ie?i, iar mamele între 38 ?i 42 de ani-100 de fete la 90 de b?ie?i. Dup? toate probabilit??ile aceast? legitate este condi?ionat? de modificarea, în leg?tur? cu vârsta, a mediului fiziologic ?i biochimic al organismului feminin. Cele mai mic devieri în direc?ia cre?terii sau mic?or?rii acidit??ii, a alcalinit??ii ?. a. m. d. pot duce la crearea de condi?ii care s? avantajele spermatozoizii de un tip ?i s?-i dezavantajeze pe cei de alt tip. Referitor, îns?, la mortalitatea ridicat? în rândul indivizilor de sex masculin, fenomen propriu nu numai speciei umane, dar ?i majorit??ii reprezentan?ilor lumii animale, putem construi doar ipoteze. Dar ne îndoielnic este c? precump?nirea în momentul concep?iei ?i în cel al na?terii a num?rului de indivizi masculini are o important? valoare adaptiv?, care vine s? compenseze viabilitatea lor mai mic? ?i s? asigure o egalitate numeric? între sexe anume c?tre momentul atingerii matur?rii sexuale. La mamifere sexul masculin reprezint? partea activ? a speciilor ?i, în consecin??, mortalitatea în rândul masculilor, ca urmare a luptelor pentru supravie?uire dintre ace?tia, este mai ridicat? ca la femele. La om sexele masculin ?i cel feminin sunt clar diferen?iate atât în ce prive?te caracterele primare, cât ?i cele secundare. Dar uneori se întâlnesc indivizi, care posed? caractere sexuale proprii ambelor sexe (bisexuali). Grecii, care vedeau în astfel de fiin?e o îmbinare a b?rb??iei lui Hermes ?i a feminit??ii Afroditei, i-au numit hermafrodi?i. Adev?ratul hermafrodit ar trebui s? posede organele necesare pentru a se autofecunda ?i, deci, s? fie în acela?i timp ?i mam?, ?i tat?. Dar organisme cu astfel de tr?s?turi anormale nu sunt cunoscute. Ceva mai des se întâlnesc indivizi numi?i pseudohermafrodi?i: la 1000 de persoane revine 1 pseudohermafrodit. Ace?tia-ni?te intersec?i - sunt înzestra?i cu caractere sexuale secundare proprii ambelor sexe, caracterele sexuale primare fiind distincte. Iat? câteva exemple. În 1935, în timpul Jocurilor Olimpice, mare a fost surpriza pe care au tr?it-o arbitrii, când au aflat c? înving?toarei în proba de 800 m pr?ntr'o interven?ie chirurgical? i-a fost redat? natura masculin?. Un an mai târziu o atlet? de frunte din Anglia, recordman? la aruncarea discului, în rezultatul opera?iei a fost trecut? de asemenea în categoria b?rba?ilor. Într-un alt caz un sergent al armatei poloneze s-a dovedit a fi femeie ?i apoi a n?scut un copil. În celulele hermafrodi?ilor, de regul?, exist? doi cromozomi X, iar pe unul din ei este fixat un fragment de cromozom Y. Dup? opinia savantului american S. Voctel, aceasta nu este singura cauz? a hermafroditismului. Nu este exclus c? în anumite condi?ii factorii de mediu pot ac?iona în a?a fel asupra genelor cromozomului X, încât ele încep s? determine unele dintre caracterele proprii sexului masculin. Drept exemplu poate servi boala de natur? cromozomal? numit? «feminizare testicular?» ?i manifestat? prin fenomenul când individul este femeie dup? aspectul exterior ?i b?rbat dup? structura intern?. De aceast? boal? sufer? fiecare a 2000-ea femeie cu genotipul XY. O astfel de femeie se poate c?s?tori f?r? ca so?ul s?-?i poat? da sama de adev?rata ei identitate. Singurul simptom evident al st?rii sale anormale o constituie sterilitatea. O astfel de femeie a fost regina englez? Elizabet I, care, de?i n-a manifestat indiferen?? fa?? de b?rba?i, totu?i, n-a avut copii. Dar se poate prezice sexul viitorului copil? S-a dovedit c? se poate. Astfel, savantul polonez F. Benendo a observat c? exist? o anumit? leg?tur? între sexul viitorului copil ?i momentul concep?iei. Drept baz? pentru aceast? constatare au servit datele pe care Benendo le-a ob?inut în urma anchet?rii a circa 40 mii de femei gravide ?i perechi conjugale. A ie?it la iveal? o legitate curioas?. Astfel, dac? momentul concep?iei coincidea cu ziua ovula?iei, când ovulul matur este eliminat de ovar (de regul?, aceasta se întâmpl? în a 12-14-ea zi de la începutul ciclului menstrual) în 86,6% se n??tea b?iat. Dac?, îns?, actul sexual se produce cu 4 zile mai devreme în 84,7% de cazuri se n??teau fete. Pe baza acestei legit??i Benendo a prezis la 11 perechi conjugale sexul viitorului copil ?i a gre?it numai într-un singur caz, iar la alte 11 perechi, care urmau indica?iile savantului, s-au n?scut copii anume de sexul de care au dorit. Dar cercet?rile savantului polonez nu s-au bucurat de apreciere. Ele nu aveau o baz? riguros ?tiin?ific?, iar la întrebarea prin ce se explic? legitatea remarcat? Benendo n-a putut r?spunde. Între timp experien?ele lui ?ettlz (despre care am pomenit) au demonstrat c? spermatozoizii «feminini» sunt mai activi în mediu acid, iar cei «masculini» - în mediu alcalin. Ginecologilor le este cunoscut faptul c? de- a lungul ciclului de ovula?ie compozi?ia secre?iilor uterine sufer? schimb?ri considerabile: pe m?sura ce se apropie momentul ovula?iei aceste secre?ii cap?t? un caracter tot mai pronun?at alcalin mai favorabil pentru spermatozoizii «masculini». Cum vedem, aceste date conduc la aceea?i concluzie cu a statisticii lui Benendo: dac? concep?ia se produce în momentul ovula?iei, ?ansele na?terii unui b?iat prevaleaz?. Dar iat? cu ce rezultate s-au încheiat cercet?rile profesorului de la Universitatea din Paris J. Stolcovschi. Ancheta pe care a întreprins-o la 134 de ferme din Normandia ?i care a cuprins 25653 de na?teri a demonstrat c? surplusul de caliu în alimenta?ie face s? sporeasc? probabilitatea na?terii de vi?ei, iar surplusul de magneziu ?i calciu de vi?ele. La 82 de ferme la o parte de vaci, timp de o lun? pân? la fecunda?ie ?i o lun? dup?, li s-a dat hran? cu diferite adausuri. ?i iat? ce rezultate s-au ob?inut: la vacile care au primit hran? cu surplus de caliu s-au n?scut 7 vi?ei ?i 1 vi?ic?, controlul - de 2 ?i 2; la cele la care în hran? li s-a ad?ugat surplus de calciu ?i magneziu -1 ?i 9, controlul -2 ?i 3. Profesorul Stolcovschi consider? c? aceste rezultate nu contravin datelor ob?inute de ?ettlz. Totul const? în faptul c? la ridicarea gradului de aciditate celulele pierd caliul, iar la mic?orarea lui, din contra, îl acumuleaz?. Prin aceasta ?i se poate explica na?terea cu prec?dere a b?ie?ilor în cazurile când concep?ia se produce în momentul ovula?iei, proces, care coincide cu cea mai sc?zut? aciditate a secre?ilor uterine. Ei, dar s? zicem, c? embrionul e deja în stadiu de f?t ?i p?rin?ii vor s? ?tie ce vor avea. Poate c? apare nevoia lu?rii unei decizii oportune. ?i pentru asemenea situa?ie exist? metode de determinare a sexului viitorului copil. Ele constau în determinarea schimb?rilor din compozi?ia sângelui matern, în studierea celulelor frotiurilor vaginale sau a cromozomilor celulelor din lichidul amniotic. Ce-i drept, aceste metode sunt destul de complicate, insuficient de exacte ?i pot fi aplicate abia spre sfâr?itul sarcinii, când, practic, nu mai prezint? nici o valoare. În schimb, metoda elaborat? de C. V. Ciaciava, directorul IC? în domeniul obstetrici ?i ginecologiei al Ministerului ocrotirii s?n?t??ii din Georgia, asigur? o precizie de ordinul a 94-97% ?i este aplicabil? în orice perioad? a sarcinii. În ce const? aceast? metod?? Pentru început se va prinde o broasc?-mascul matur? din punct de vedere sexual ?i i se vor injecta 2- 3 pic?turi de urin? luat? de la femeia gravid?. Peste o or?-dou? din cloaca broa?tei, cu o pipet?, se va extrage pu?in lichid ?i se va depune pe o lam? în a?a fel încât s? vin? în contact cu doi electrozi metalici pla?i, uni?i cu un aparat generator de curent. Sub ac?iunea substan?elor din urina femeilor gravide broasca elimin? spermatozoizi care pot fi examina?i sub microscop. În cazul când urina va apar?ine unei femei care nu este gravid?, broasca nu elimin? spermatozoizi. S? ne imagin?m c? fix?m microscopul ?i cupl?m curentul. Vom vedea una din dou?: sau spermatozoizii se vor deplasa ?ov?itor ?i spre electrodul pozitiv, ?i spre cel negativ, sau cu o vitez? crescând? se vor îndrepta cu to?ii într-o parte ?i în curând vor dispare din câmpul nostru de vedere. În primul caz este vorba de o prob? de spermatozoizi înc?rca?i diferit, iar fenomenul cel?lalt se produce atunci, când se examineaz? o prob? de spermatozoizi cu înc?rc?tur? de un singur sens. Primul caz sugereaz? na?terea unui b?iat, iar cel?lalt - a unei fete. În cursul mai multor ani profesorul Ciaciava ?i colaboratorii s?i ?i-au verificat cu toat? exigen?a metoda elaborat?. Au fost examinate peste 1000 de femei cu sarcini între a 8-a ?i a 40-ea s?pt?mân?. În 95% din cazuri prezicerile examinatorilor s-au adeverit f?r? gre?. De remarcat c? fiecare femeie a fost supus? numai la o singur? prob? de examinare. Probabil, c? prin dublarea probelor procentul previziunilor juste se poate ridica pân? la 100. Într-un cuvânt, datorit? acestei inova?ii omenirii i s-a pus pentru prima oar? la dispozi?ie o metod? simpl? ?i sigur? de rezolvare a str?vechii dileme «b?iat sau fat?». Dar nu va conduce acest lucru la înc?lcarea echilibrului dintre sexe? Speciali?tii consider? c? acest lucru ar avea consecin?e tragice asupra destinului umanit??ii. Iat? ce scrie în leg?tur? cu aceasta renumitul demograf, profesorul D. Valentei: «Înainte de toate urmeaz? s? se stabileasc? dac? p?rin?ii vor da preferin?? vre-unui sex. Spre deosebire de «obiectiva» natur?, p?rin?ilor nu le este indiferent cine li se va na?te-majoritatea dau preferin?? b?ie?ilor... Dar a devenit de pe acum limpede c? pentru biologia speciei umane raportul dintre sexe prezint? importan??. Dup? toate probabilit??ile este important ca între sexe s? domine un echilibru numeric sau o mic? superioritate numeric? a femeilor. Înc?lcarea arbitrar? a acestui raport în favoarea sexului feminin poate duce la cel mai r?u lucru - la degradarea lui Homo sapiens. S-ar întâmpla c? femeia în calitate de membru al societ??ii ar suferi o involu?ie enorm?...» Iat?, îns?, c? publicarea în «Literaturnaia gazeta» (19 iunie, 1974) a rezultatelor unor cercet?ri sociologice a adus o limpezire a situa?iei. S-a dovedit c? umanitatea nu este amenin?at? de nici un fel de deplasare spre un sex sau altul. Aceasta fiindc?, de?i b?rba?ii prefer? s? aib? un fiu, femeile doresc mai mult s? aib? o fiic?. Dac? mai înainte, în timpuri patriarhale, na?terea unui copil de sex masculin promitea familiei anumite avantaje economice sau sociale, ast?zi se pot pune mai multe speran?e pe fiice: ele sunt mai ata?ate de p?rin?i ?i la b?trâne?e le acord? un mai mare sprijin. Exist? ?i alte considerente, de ordin psihologic, etic ?i medical în favoarea b?ie?ilor sau a fetelor, dar toate au o tr?s?tur? comun?: simpatiile p?rin?ilor se repartizeaz? absolut egal. Dar, în general, are rost s? se recurg? la tot felul de metode de diagnosticare ?i de dirijare a sexului uman? Suntem convin?i c? îi majoritatea cazurilor nu exist? nici o nevoie de ele. Doar pentru orice femeie primul copil, indiferent de sexul pe care îl va avea, este mult a?teptat. Iar necunoa?terea faptului cine se va na?te este o surs? de emo?ii pl?cute. Cu atât mai mult dac? în familie exist? doi-trei copii, de regul?, printre ei sunt reprezentan?i ai ambelor sexe. ?i numai în cazuri deosebite, când într-o familie se nasc numai copii de un singur sex, iar p?rin?ii î?i doresc ?i de cel?lalt, poate s? apar? nevoia diagnostic?rii timpurii a sexului pentru a se putea lua o decizie oportun?. 5.5 Ob?inerea sexului dorit Fire?te, nu se poate considera c? un astfel de proces ca formarea sexului s? fie controlat de o singur? pereche de cromozomi sexuali. Sexul este controlat de întregul sistem al genotipului, c?ci dezvoltarea lui presupune elaborarea hormonilor corespunz?tori ?i diferen?ierea a diferitor ?esuturi. A fost emis? ipoteza c? poten?ial fiecare zigot este bisexual, adic? dispune de dou? variante de formare a sexului, dar anumite mecanisme realizeaz? dezvoltarea unui singur sex. Principalul factor al diferen?ierii sexuale sunt genele, care au sub control nivelul secre?iei hormonale de natur? masculin? ?i feminin?. Predominarea în cursul dezvolt?rii individuale când a secre?iei hormonale masculine, când a celei feminine duce la dezvoltarea de forme intersexuale. În acest context hormonii sexuali masculini (androgeni) determin? masculinizarea ovarelor, adic? apari?ia în ele a unor celule sexuale masculine, iar hormonii sexuali feminini (hormoni estrogeni ?i progesteron?) feminizarea testiculelor, adic? formarea în ele a unor celule sexuale feminine. În principiu poten?a bisexual? a organismului ofer? posibilitatea schimb?rii direc?iei de dezvoltare a acestuia. Procesul propriu-zis al diferen?ierii sexului se afl? sub controlul hormonilor secreta?i de glandele endocrine, de c?tre stratul cortical ?i cel medular al primordiului sexual, apoi ?i de c?tre glandele sexuale. La rândul ei, îns?, secre?ia hormonilor masculini ?i feminini este strâns legat? de activitatea genelor specifice. Despre rolul hormonilor în determinarea ?i redeterminarea sexului vorbesc urm?toarele date. Dac? unui animal i se vor extirpa ne cale operativ? glandele sexuale, el nu numai c? devine steril, ci î?i pierde ?i a?a- numitele caractere sexuale secundare, dup? care reprezentan?ii unui sex se deosebesc de reprezentan?ii altuia. Un cuco? castrat î?i pierde facultatea de a cânta, aspectul caracteristic ?i creasta, atrac?ia sexual?, nu mai are obi?nuita fire de b?t?u?. Arm?sarul iute se transform? într-un jugan, iar taurul înd?r?tnic — într-un bou impasibil la toate ?. a. m. d. Experien?ele lui V. B. Savvateev au demonstrat c? la tratarea înainte de incubare a ou?lor fecundate cu hormon sexual feminin se constat? o transformare a sexului masculin în feminin. Dar aceast? schimbare are loc numai în stadiul embrionar, c?ci în continuare genotipul este atotputernic ?i la pui se manifest? o revenire deplin? la sexul masculin. Unul din remarcabilele exemple de redeterminare total? a sexului în ontogenez? a fost stabilit de T. Iamamoto în experien?ele efectuate asupra pe?tilor de acvariu. Ca rezultat al ad?ug?rii de hormon sexual feminin (extrogen) în ra?ia lor alimentar?, to?i pe?tii determina?i genotipic ca masculi (X(), dup? fenotip s-au dovedit a fi femele cu ovare normale ?i prezentând caractere sexuale secundare proprii femelelor. Ei erau capabili s? se încruci?eze cu pe?ti normali. Acest exemplu sugereaz? una din c?ile de reglare artificial? a raportului dintre sexe. La om ?i la diferite mamifere redeterminarea hormonal? a sexului se complic? din cauz? c? diferen?ierea sexului se produce înainte de începutul secre?iei hormonilor. De regul?, la vârsta de 12 s?pt?mâni sexul embrionului uman este clar exprimat. Ve?i întreba: nu se poate oare regula, dup? un plan dinainte stabilit, ob?inerea sexului necesar în zootehnie? Doar este absolut evident c? la fermele avicole este preferabil? ob?inerea unui num?r mai mare de g?ini- ou?toare, la rasele de carne de vite cornute mari - a taurilor, iar la rasele de lapte - a vi?elelor. Da, se poate. În ultimul timp au fost elaborate metode de separare a spermei în game?ii componen?i X ?i (. Aplicându-se tot odat? ?i larg cunoscuta metod? de îns?mân?are artificial?, se poate astfel realiza pe scar? industrial? ob?inerea unor animale de sex dorit. Fire?te, în asemenea cazuri au o importan?? deosebit? calit??ile animalului reproduc?tor. Acesta este supus unui examen de stabilire a constitu?iei sale genetice ?i, abia dup? ce se constat? c? el corespunde, se folose?te în calitate de donator de sperm?. Ea poate fi conservat? ?i p?strat? timp îndelungat la temperaturi joase ?i folosit? când este nevoie. Putem vorbi de un exemplu clasic de ob?inere a sexului dorit la fluturele- de-m?tase. Cu ajutorul razelor Rentghen ?i a temperaturii înalte academicanul B. L. Astaurov a ac?ionat asupra ou?lor viermelui-de-m?tase, nimicind nucleele din ele, citoplasma r?mânând, îns?, func?ional?. Aceste ou? erau fecundate cu spermatozoizi normali ?i din ele cre?teau numai indivizi masculini. Faptul prezint? o mare importan?? practic?, deoarece gogoa?ele indivizilor masculini con?in cu aproape 30% mai mult? m?tase decât ale celor feminini. Dar pentru scara larg? a industriei cre?terii viermilor-de-m?tase aceast? metod? complicat? este nepotrivit?. ?i atunci geneticenii ?i-au adus aminte de ideea profesorului A. S. Serebrovschii de a marca ou?le cu un anumit caracter ereditar, legat de sex. Ou?le viermelui-de-m?tase (numite ?i gren?) sunt de diferite nuan?e-mai deschise ?i mai întunecate. Dar culoarea nu le depinde în nici un fel de sex. Cu alte cuvinte, din ou?le de culoare deschis? se pot na?te ?i omizi- femele ?i omizi-masculi. Este oare posibil ca culoarea s? ob?in? calitatea de atribuit sexual? Ideea era cu perspectiv?. De acest lucru s-a apucat un alt savant - profesorul V. A. Strunicov. El a reu?it pe calea restructur?rii cromozomilor, adic? a muta?iilor, determinate de iradierea ou?lor de viermi-de-m?tase, s? realizeze o «opera?ie» unic?. În cromozomii din nucleul celular se con?ine o gen? responsabil? de culoarea ou?lor de viermi-de-m?tase. Exist? un cromozom care determin? sexul viitoarei insecte. Dar ce se va întâmpla dac? gena care determin?, s? zicem, culoarea închis? a ou?lor de viermi-de-m?tase va fi «plantat?» pe un cromozom care determin? sexul femel al insectei? În acest caz din ou? de vermi-de-m?tase de culoare neagr? vor apare numai omizi-femele. A?a judeca savantul. El a supus radia?iei mii de ou?, le-a sortat dup? culoare ?i era atent s? vad? ce-o s? ias? din ele. A?tepta s? se produc? muta?ia necesar?: genele ambelor caractere ereditare (culoarea închis? ?i sexul femel) - s? se stabileasc? într-un singur cromozom. ?i aceasta s-a produs. În prezent cresc?toriilor de viermi-de-m?tase le este suficient s? vad? culoarea ou?lor, pentru a putea spune ce o s? ias? din ele. Dac? ou?le sunt închise, vor apare omizi de sex femel, dac? ele sunt deschise, se vor na?te omizi de sex mascul. R?mâne doar s? fie alese cele de culoare deschis? ?i se pot cre?te numai omizi-masculi, care produc mult? m?tase. În acest scop inginerii au construit ma?ini automate speciale de sortare a ou?lor de viermi-de-m?tase dup? culoare cu o productivitate pân? la 140 de buc??i pe secund?. VI. GENETICA UMAN? 6.1 Variabilitatea genetic? ?i mo?tenirea caracterelor la om Spre deosebire de alte etnit??i biologice, omul este o fiin?? biosocial?: formarea lui s-a produs în urma unui îndelungat proces de evolu?ie biologic?, pe de o parte, ?i de dezvoltare social?, pe de alta. P?r?sind lumea animal?, omul a r?mas parte a naturii. Ca ?i la alte fiin?e vii, la om caracterele ?i însu?irile sunt determinate de structuri genetice, iar transmiterea lor de la o genera?ie la alta are loc conform legilor eredit??ii, descoperite de G. Mendel. De asemenea, la om ca ?i la alte organisme, materialul genetic îl reprezint? ADN-ul localizat în cromozomi. Num?rul de cromozomi din celulele somatice este egal cu 46, pe când celulele sexuale con?in doar 23. În cromozomii fiec?rei celule se con?ine informa?ia genetic? care asigur? deosebirea fiec?rei fiin?e umane de bacterii, alge, melc, broa?te, vr?bii, ?oareci ?. a. m. d. Tot odat?, în ele se mai con?ine informa?ia cu privire la faptul cum va fi nuan?a pieii individului dat, culoarea ?i structura p?rului, culoarea ?i t?ietura ochilor, forma nasului, grupa de sânge ?i o mul?ime de alte particularit??i morfologice, fiziologice ?i biochimice, care deosebesc un om de altul ?i-l fac unic pe fiecare dintre noi. S? încerc?m s? exprim?m prin cifre volumul acestei informa?ii. Lungimea tuturor filamentelor moleculelor de ADN din nucleul unei celule umane este egal? cu circa patru metri. Dac? ar fi s? întindem într-o linie dreapt? toate moleculele de ADN din totalitatea celulelor unui om, lungimea lor general? ar acoperi distan?a de la p?mânt pân? la soare. Conform unor calcule aproximative, cromozomii fiec?rei celule umane con?in câteva milioane de gene. De aceea la om posibilit??ile variabilit??ii combinative a caracterelor ?i însu?irilor sunt cu mult mai mari decât la alte specii biologice. Numai operându-se cu cele 23 de perechi de cromozomi fiecare p?rinte poate da teoretic aproximativ 10 miliarde de combina?ii ereditare. F. Dobjanschii, eminent geneticiian american, a calculat c? chiar dac? fiecare cromozom uman ar con?ine doar câte o mie de gene, fiecare gen? ar avea doar dou? variet??i (alele dominante ?i recesive) ?i atunci ar fi posibil? existen?a unui num?r de indivizi cu combina?ii ereditare diferite, care ar dep??i cu mult cantitatea tuturor electronilor din Univers. Dun? cum vedem, segregarea ?i redistribuirea liber? a genelor (recombinarea), care înso?e?te formarea celulelor sexuale, precum ?i caracterul întâmpl?tor al fecunda?iei ovulului, constituie cauza colosalei variet??i a oamenilor. În natur? nu exist? doi indivizi cu constitu?ie genetic? identic?. Fiecare om are în sine o garnitur? specific? de gene, fapt care ?i face ca fiecare din noi s? se prezinte ca o etnitate individual? ?i irepetabil?. Chiar ?i într-o familie cu mul?i copii p?rin?ii remarc? întotdeauna c? ei prezint? deosebiri - adesea foarte exprimate - în înclina?ii ?i gusturi, în tr?s?turi de caracter, în particularit??i de comportament ?i în atitudinea lor fa?? de cei din jur - de?i ace?ti copii tr?iesc în condi?ii de via?? similare ?i sunt trata?i cu aceia?i afec?iune de c?tre p?rin?i. Unul este zv?p?iat, altul încet, unul e sociabil, altul timid, unul e excesiv de pedant în ceea ce prive?te cur??enia, altul e un neângrijit, unul st? ore întregi pentru a monta un aparat de radio, iar altul nu are nici cel mai mic interes pentru aparatele de radio ?i me?tere?te diferite bibelouri artistice, unul s-a înscris la facultatea de fizic?, iar altul - la arte ?i aceast? enumerare poate continua la infinit! În acela?i timp, chiar ?i din observa?ii dintre cele mai superficiale ?i întâmpl?toare, absolut cotidiene, descoperim la cutare persoan? anumite similitudini cu cineva din reprezentan?ii genera?iilor genetice precedente ?i în aceste cazuri spunem: «leit taic?-s?u», «copia bunicii». ?i, de remarcat, aceast? asem?nare pe care o surprindem, ?ine nu numai de aspectul exterior, ci ?i de tr?s?turile de caracter mo?tenite. Este tot atât de iute din fire ?i de ne înduplecat sau moale ?i nehot?rât, un fantezist ?i un vis?tor sau este închis ?i irascibil, ca, s? zicem, tat?l sau bunicul. S? examin?m acum principiul dup? care se desf??oar? la om mo?tenirea unora dintre caracterele cele mai bine studiate. Mai jos prezent?m câteva exemple de caractere dominante ?i de caractere recesive, ce le corespund. |Caractere dominante: |Caractere recesive: | |Nas coroiat |- nas drept | |Nas lat |- nas îngust | |Nas lung |- nas scurt | |Ochi drep?i |- ochi piezi?i | |Ochi mari |- ochi mici | |Ochi întuneca?i |- ochi de culoare | |Gene lungi |deschis? | |P?r întunecat |- .gene scurte | |P?r cre? |- p?r deschis | |P?r ondulat |- p?r ondulat | |Piele smolit? |- p?r drept | |Statur? joas? |- piele deschis? | |Dreptaci |- statur? înalt? | | |- stângaci | Dac? unul din p?rin?i are p?rul de culoare întunecat?, iar altul de culoare deschis?, copiii vor mo?teni p?rul întunecat. Dac? unul din p?rin?i are ochi c?prui, iar altul alba?tri, urma?ii vor avea ochii c?prui„ chiar dac? în genotipul lor sunt prezente ambele tipuri de gene - dominant ?i recesiv. Începând cu genera?ia a doua, are loc segregarea caracterelor ?i din aceast? cauz? în fenotipul copiilor se manifest? nu numai caractere ale p?rin?ilor, dar ?i caractere ale str?mo?ilor. Trei copii vor avea ochii c?prui, a?a cum îi au p?rin?ii lor direc?i, iar unul îi va avea alba?tri - ca ?i bunicul de exemplu. În mod analog se mo?tene?te ?i capacitatea de a manevra mai u?or cu mâna dreapt? sau cu cea stâng?. Faptul merit? s?-i acord?m acum un interes mai am?nun?it. Ne-am obi?nuit s? consider?m c? este normal când mâna func?ionala este cea dreapt?: oricum dreptacii constituie majoritatea absolut? (dup? diferite evalu?ri – de la 89 pân? la 94% din totalul popula?iei). În acela?i timp cunoa?tem persoane pentru care func?ional? este mâna stâng?, aceasta fiind tot atât de operatorie cum este mâna noastr? dreapt?. Vom ar?ta c? problema dreptacilor ?i a stângacilor este strâns împletit? cu istoria form?rii p?mântului. În emisfera sudic? oamenii ?i-au f?cut apari?ia mai târziu, nimerind aici în condi?ii ecologice absolut noi. Doar în emisfera sudic? p?mântul are o rota?ie de oglind? în raport cu emisfera nordic?. Se presupune c? prin acest fapt se explic? apari?ia stângacilor... Iat? câteva date curioase: printre locuitorii fostei Uniuni Sovietice num?rul stângacilor constituie aproximativ trei procente, în Bulgaria - exact trei, în Corsica, Sardinia ?i Sicilia-7, în Fran?a-8, în Australiea- 26, iar în Africa de Sud-50%. Interesant, c? aceast? însu?ire poate fi constatat? la copii înc? cu totul mici. În acest scop este suficient s?-i d?m copilului o foaie de hârtie ?i s?-l rug?m s? deseneze un cerc. Lua?i aminte în ce direc?ie are s? se mi?te creionul. Dac? se va mi?ca în direc?ia acelor de ceasornic, copilul va cre?te stângaci. În calitatea noastr? de p?rin?i faptul nu trebuie s? ne nelini?teasc? prea mult. Ce-i drept, în via?? un asemenea copil va întâmpina o mul?ime de mic incomodit??i. Toate aparatele de uz curent, începând de la foarfece ?i terminând cu casele de la troleibuze sunt prev?zute pentru dreptaci. În acela?i timp situa?ia de stângaci ofer? ?i unele avantaje destul de importante. Este vorba de faptul c? preferin?a pe care o acord?m mânii drepte sau celei stângi nu reprezint? pur ?i simplu o pl?cere a noastr?, explicarea fenomenului fiind legat? de raporturile dintre emisferele dreapt? ?i stâng? ale creierului. La majoritatea oamenilor tonul în activitatea creierului îl d? emisfera stâng?. Dar deoarece c?ile nervoase care merg spre creier la întrarea în acesta este încruci?at?, la astfel de oameni este mai puternic dezvoltat? partea dreapt? a corpului. În schimb, la stângaci emisfera dreapt? ?i cea stâng? au aproximativ «drepturi egale». Centrele vorbirii ?i, în general, ale gândirii logice, emo?ionale, adic? tot ce ?ine de sistemul al doilea de semnalizare sunt, de regul?, situate în partea stâng? a creierului. Emisfera dreapt? cuprinzând cu prec?dere gândirea plastic?, intuitiv?, legat? de procesele de crea?ie. De aceea nu este exclus faptul c? stângaci la care emisfera dreapt? este într-o m?sur? mai mic? subordonat? celei stângi sunt înzestra?i poten?ial cu însu?iri creative mai mari, de exemplu, în art?. Se cunoa?te c? stângaci au fost ?i Holben, ?i Picasso, ?i Michelangelo, ?i Leonardo-da Vinci. Dar ?i în alte domenii s-au manifestat numero?i stângaci vesti?i. S? ne amintim, de exemplu, de Alexandru Macedon, de Carol cel Mare, de amiralul Nelson. Deci, dac? micu?ul dumneavoastr? este (sau va fi) stângaci nu face s? v? am?râ?i. Este bine studiat? ?i predispozi?ia ereditar? la poliembrionie (sarcin? multipl?). La 100 de sarcini se na?te o pereche de gemeni, adic? un procent. fenomenul nu este de aceea întâmpl?tor. Maximumul de na?teri de gemeni revine la vârsta de 26--30 de ani a mamei. Un record neobi?nuit în acest sens a stabilit o doamn? austriac?, so?ia unui oarecare Bernar ?ainberg. Ea a n?scut 69 de copii, de?i a avut numai 27 de sarcini. Cazuri similare se cunosc ?i în Rusia În cartea lui A. Ba?u?chii «Panorama Sanct- Petersburgului, editat? cu mai bine de o sut? de ani în urm?, g?sim urm?toarele date. În buletinul, trimis la 27 februarie 1782 la Moscova de la m?n?stirea Nicolschii, jude?ul ?uisc, era însemnat faptul c? ??ranul Fiodor Vasiliev din dou? c?snicii a avut 87 de copii. Prima so?ie în 27 de na?teri a n?scut de patru ori câte patru copii, de ?apte ori câte trei, de ?aisprezece ori câte doi - în total 69 de copii. A doua nevast? i-a d?ruit de dou? ori câte trei copii ?i de ?ase ori câte doi - în total 18 Vasiliev avea 75 de ani, iar în via?? îi erau 83 de copii. În acest caz, deoarece este vorba despre unul ?i acela?i b?rbat ?i de femei diferite, caracterul «sarcin? multipl?» s-a transmis, probabil, pe linie b?rb?teasc?. 6.2 Ereditatea grupelor sanguine ?i a factorului rezus (Rh) Unul din caracterele ce se transmit constant din genera?ie în genera?ie este apartenen?a la cutare sau cutare grup? de sânge. Sângele este compus din ser (un lichid transparent, cu o nuan?? g?lbuie) ?i diferite elemente figurate (eritrocite, leucocite). Savan?ii au stabilit c?, în dependen?? de capacitatea eritrocitelor de a se aglutina în granule sub ac?iunea unui ser str?in, to?i oamenii pot fi împ?r?i?i în patru grupe. Eritrocitele din sângele de prima grup? sunt capabile s? se amestece cu orice ser str?in f?r? s? formeze granule. Eritrocitele din sângele de grupa a doua se pot amesteca cu ser din propria grup? ?i din a patra, iar în amestec cu ser de grupa întâia ?i a treia se aglutineaz?. Eritrocitele din sângele de grupa a treia se amestec? cu ser din propria grup? ?i din a patra, iar în contextul serului de grupa întâia ?i a .doua se aglutineaz?. În sfâr?it, eritrocitele sângelui din grupa a patra se pot amesteca numai cu ser de propria grup?. Existen?a celor patru grupe principale de sânge a fost descoperit? în anul 1900 de C. Land?tainer. Grupa de sânge este format? de o singur? pereche de gene. Apartenen?a cuiva la o grup? sau alta este determinat? de prezen?a în eritrocitele lui a proteinelor - antigeni. Land?tainer a descoperit în eritrocite doi antigeni. Pe unul l-a numit A, pe cel?lalt B. Concomitent s-a stabilit, c? dac? în eritrocite se con?in antigeni, serul de sânge con?ine alte particule de natur? proteic?, a?a numi?ii anticorpi ce corespund antigenilor. De remarcat, c? antigenul A ?i anticorpul A, antigenul B ?i anticorpul B sunt incompatibili: ei într? în reac?ie, eritrocitele, aglutinându-se, formeaz? trombi, care astup? vasele ?i pot provoca moartea. În eritrocitele din prima grup? nu exist? nici un antigen, de aceea ea este însemnat? prin 1 (0), în schimb, serul con?ine din bel?ug anticorpi A ?i B. Acestei grupe îi corespunde starea homozigotic? a genei recesive, care determin? absen?a antigenilor din eritrocitele sângelui - 00. În eritrocitele din grupa a doua-II (A) - se con?ine antigenul A, iar în ser-anticorpul B. Ei îi corespunde sau o stare homozigotic? a genei dominante AA, sau o stare heterozigotic? - AO. În eritrocitele din grupa a treia -III (B) - se con?ine antigenul B, iar |
|
© 2007 |
|