Современная генетика

Современная генетика

Iar acum s? urm?rim оn ce mod se combin? alelele ?i caracterele la

plantele hibride din a doua genera?ie.

Оn procesul gametogenezei la hibrizi genele alele se localizeaz? iar??i

оn game?i. La rвndul lor, diferi?i game?i оn timpul fecund?rii se combin?

cu o probabilitate egal? ?i formeaz? patru tipuri de zigo?i. 'Trei din ei

con?ii alele dominante, dezvoltвndu-se оn plante cu flori ro?ii, cel de-al

patrulea con?ine numai alele recesive ?i se. dezvolt? оn planta cu flori

albe. Iat? ?i explica?ia segreg?rii оn raport de 3 la plantelor cu flori

dup? fenotipul-culoare. Este de asemenea limpede c? unul dintre zigo?i

con?ine ambele alele dominante (AA), doi-cвte una dominant? ?i cвte una

recesiv? (Aa), iar ultimul – ambele recesive (aa). De aici reiese c?

segregarea dup? genotip este egal? cu 1:2:1.

Ce se are оn vedere prin no?iunea de fenotip ?i genotip? Prin fenotip se

оn?elege totalitatea caracterelor ?i оnsu?irilor vizibile ale unui

organism, iar prin genotip - totalitatea оnsu?irilor sale ereditare, a

genelor care determin? modul de dezvoltare a acestor caractere ?i оnsu?iri.

Cu alte cuvinte, genotipul reprezint? identitatea (localizat? оn gene) a

organismului.

Dup? un princpiu analogic are loc combinarea alelelor ?i оn cazul cвnd

formele parentale se deosebesc prin mai multe perechi de caractere. S?

analiz?m cazul cвnd Mendel a luat pentru оncruci?are maz?rea cu culoarea

galben? ?i suprafa?a neted? a semin?elor (AABB) ?i maz?rea cu culoarea

verde ?i suprafa?a rugoas? a lor (aabb). Оn procesul gametogenezei la

ambele forme parentale оn game?i se instaleaz? cвte o alel? de la fiecare

pereche de gene.

Оn rezultatul fecund?rii se formeaz? plante hibride cu genotipul

heterozigotat dup? ambele perechi de alele (AaBb) ?i fenotipul de culoare

galben? ?i suprafa?a neted? a boabelor. Deci, ?i de data aceasta se observ?

aceea?i uniformitate a hibrizilor ca ?i оn cazul monohibrid?rii.

Plantele hibride din prima genera?ie prin combinarea liber? ?i

independent? a alelelor formeaz? cвte patru tipuri de game?i, care,

contopindu-se оntre ei, dau na?tere la 16 tipuri de zigo?i diferi?i. 9

dintre ei con?in оn genotipul lor alelele dominante ale ambelor perechi de

gene (A-B-). De aceea dup? fenotip boabele vor fi galbene ?i netede. Trei

zigo?i con?in alele dominante de la prima pereche de gene ?i alele recesive

de la a doua pereche (A-bb).Dup? fenotip aceste boabe vor fi galbene ?i

rugoase. Al?i trei zigo?i, din contra, con?in оn genotip alelele recesive

ale primei perechi de gene ?i pe cele dominante de la a doua pereche (aa B-

). Fenotipul semin?elor va fi verde ?i neted. Оn sfвr?it, unul din 16

zigo?i con?ine оn genotipul s?u numai alelele recesive ale ambelor perechi

de gene (aabb). Aceste boabe sunt verzi ?i rugoase.

A?a dar, оn cazul оncruci??rii plantelor ce se deosebesc dup? dou?

perechi de caractere segregarea lor оn genera?ia a doua are loc оn raport

de 9:3:3:1.

Anume acest rezultat al segreg?rii i-a permis lui Mendel s? conchid? c?

factorii ereditari nu se contopesc ?i nu dispar, ce о?i p?streaz?

caracterul discret ?i se combin? liber cu o probabilitate egal?, iar

fiecare-pereche de caractere se transmite independent una de alta de la o

genera?ie la alta.

Оn acest fel Mendel nu numai c? a fost primul care a descoperit

principalele legit??i dup? care are loc mo?tenirea caracterelor, dar a

reu?it intuitiv, f?r? s? dispun? de nici un fel de date despre natura

factorilor ereditari, s? le dea o explica?ie. Оn aceasta ?i constat

genialitatea sa. Aceste descoperiri au acoperit de glorie numele lui

Mendel, dar faptul s-a produs abia dup? moartea sa.

Rezultatele experien?elor sale, verificate ?i iar??i verificate, Mendel

le-a prezentat оn martie 1865 la ?edin?a societ??ii naturali?tilor la

Briunn (denumirea german? a ora?ului Brno). ?i-a оntitulat expunerea

simplu: «Experien?e asupra hibrizilor vegetali», dar n-a fost оn?eles de

audien?? – nu i s-a pus nici o оntrebare. Aceast? lips? de оn?elegere nu

avea nimic surprinz?tor: el vorbea despre fenomenele ereditare оn cu totul

al?i termini decвt se obi?nuia s? se fac? la acel moment. Оn afar? de

aceasta, el a apelat pe larg la serviciile matematici, lucru de asemenea

f?r? precedent.

Оn 1866 expunerea lui Mendel a fost publicat? оn «Buletinul societ??ii

naturali?tilor din Briunn», care s-a expediat la 120 de biblioteci din

diferite ??ri ale Europei. Dar pesta tot lucrarea a оntвmpinat lipsa de

оn?elegere a contemporanilor. Vestitul Carl fon N(geli, profesor de

botanic? la Universitatea din Miunhen, a apreciat lucrarea ca fiind «un fel

de vinegret? - un amestec de botanic? cu algebr?», considerвnd, оns?, c?-?i

poate permite s?-l sf?tuiasc? pe Mendel s? verifice concluziile sale pe

al?i subiec?i, de exemplu, pe vulturici. Acesta s-a dovedit a fi un prost

serviciu, care a avut urm?ri nefaste. Florile vulturicilor sunt mici ?i (ca

?i alte compozite) formeaz? adesea semin?e f?r? a avea nevoie de

polenizare. De aceea experien?ele efectuate pe vulturici, pentru care

perseverentul Mendel a cheltuit cв?iva ani, au dat rezultate atenuate ?i l-

au f?cut chiar s? se оndoiasc? de juste?a descoperirii sale. A?a a ?i

murit, f?r? ca meritele s?-i fie recunoscute.

Оn anul 1900 оn «Anale ale societ??ii germane de botanic?» au fost

publicate lucr?ri, apar?inвnd lui Hugo de Vries din Olanda, Carl Correns

din Germania ?i Eric Tschermak din Austria ?i care con?ineau rezultate

uimitor de asem?n?toare cu cele din lucrarea lui Mendel scris? cu 35 de ani

mai оnainte. Fiecare dintre ace?ti autori remarca cu regret faptul c? luase

cuno?tin?? de lucrarea lui Mendel abia dup? ce ?i-a оncheiat experien?ele.

Anul 1900, anul redescoperirii legilor lui Mendel, a devenit ?i anul de

na?tere a unei noi ?tiin?e – a geneticii. Din acest moment v?d оncontinuu

lumina tiparului numeroase lucr?ri ale multor savan?i din diferite ??ri,

care vin s? confirme ideile lui Mendel despre factorii ereditari materiali.

Mendelismul a devenit fundamentul geneticii contemporane. Iat? cum

apreciaz? munca lui Mendel cunoscutul geneticiian T. G. Morgan: «Оn cei

zece ani cвt a lucrat cu plantele sale оn gr?dina m?n?stireasc? G. Mendel a

f?cut cea mai mare descoperire dintre toate cвte au fost f?cute оn biologie

оn ultimii cinci sute de ani».

2.3 Bazele citologice ale eredit??ii

Cine nu a fost surprins de diversitatea organismelor vii din natur?! ?i

оntr-adev?r, reprezentan?ii lumii microorganismelor, ai plantelor ?i ai

animalelor par la prima vedere lipsi?i de vre-o asem?nare оntre ei.

Studiindu-se, оns?, structura intern? a organismelor, se descoper? dovezi

concludente ale similitudinilor existente оntre acele elemente vitale

minuscule din care se compun organele ?i ?esuturile lor. Astfel de

particule vitale elementare sunt celulele. Num?rul de celule, care

constituie corpul plantelor ?i animalelor superioare, este enorm. Astfel,

spre exemplu, оn corpul uman se con?in aproximativ 5-1014 celule. ?i ele

toate provin din divizarea consecutiv? a unei singure celule – a ovulului

fecundat.

De?i num?rul de celule rezultate este mare, num?rul de diviz?ri necesare

form?rii lor este relativ mic – aceasta оn virtutea faptului c? оn urma

fiec?reia dintre diviz?rile ulterioare num?rul general de celule din

organismul оn cre?tere se m?re?te de dou? ori оn raport cu num?rul existent

la divizarea precedent?. S? explic?m, apelвnd la tabla de ?ah.

Conform unei legende, оmp?ratul indian ne nume Sheram, care a tr?it cu o

mie cinci sute de ani оn urm?, ?i care nu prea manifesta pricepere оn

cвrmuirea ??rii, a dus-o repede la ruin?. Atunci оn?eleptul Sessa a compus

jocul de ?ah, оn care regele – figura cea mai important? – nu putea s?

realizeze nimic f?r? ajutorul acordat de alte figuri. Lec?ia jocului de ?ah

a produs o mare impresie asupra regelui ?i i-a promis lui Sessa s?-l

r?spl?teasc? cu tot ce numai va dori. Sessa a cerut s?-i fie pus? pe primul

p?trat al tablei de ?ah un gr?unte, iar pe fiecare din cele 64 – de dou?

ori mai mult decвt pe cel precedent. Regele a c?zut repede de acord,

bucurвndu-se de faptul c? s-a achitat , atвt de ieftin cu оn?eleptul. Din

hambare a оnceput s? se aduc? grвu. Dar foarte curвnd a devenit limpede c?

condi?ia lui Sessa este irealizabil?: pentru strвngerea unei astfel de

cantit??i de grвu ar fi necesar s? se semene ?i s? se recolteze de opt ori

оntreaga suprafa?? a globului p?mвntesc.

Indiferent de faptul dac? fac parte dintr-un organism multicelular sau

reprezint? ni?te vie?uitoare unicelulare de tipul protozoarelor, toate

celulele vii – au o structur? similar? ?i destul de complicat?. Ele sunt

compuse din membran?, citoplasm?, nucleu ?i din alte componente structurale

(fig. 3-4), care оndeplinesc diferite func?ii.

Оn via?a celulelor un rol excep?ional de mare оl joac? nucleul. Celulele

lipsite de nucleu nu se pot divide ?i mor.

Fig. 3. Schema structurii celulei dup? datele microscopiei electronice

Fig. 4. Schema combinat? a structurii celuleeucariotice cc?zut? la

microscoppul electronic (sec?iune transversal?)

a) selula animal?; b) celula vagetal?

1– nucleu cu cromatin? ?i nucleoli; 2 – mimbran? plasmatic?; 3 –

membran? celular?; 4 – plasmodesm?; 5 – reticul endoplasmatic

granulat; 6 – reticul neted; 7 – vacuol? pinocitotic?; 8 – apartul

Golgi; 9 – lizozomi; 10 – incluziunni de gr?simi оn reticulul neted; 11

– centriol? cu microtuburile centrosferei; 12 – mitocondrii; 13 –

poliribozomi ai hialoplasmei; 14 – vacuuuol? central?; 15 – cloroplast.

Principalele elemente ale nucleului celular sunt forma?iile, de obicei

filiforme, de dimensiuni microscopice, care pentru capacitatea lor de a se

colora intens au fost denumite cromozomi (corpuri ce se pot colora). La

organismele de diferite specii num?rul de cromozomi variaz? оn limite mari:

la maz?re exist? 14, la p?pu?oi – 20, la ?oareci – 40, la om – 46, la

cimpanzeu – 48 ?. a. m. d. Оn schimb, la reprezentan?ii uneia ?i aceleia?i

specii num?rul de cromozomi r?mвne constant. Celulele noi iau оntotdeauna

fiin?? din cele existente pe calea diviz?rii acestora din urm?. Un moment

deosebit de important оn procesul diviz?rii celulelor оl reprezint?

dublarea num?rului de cromozomi, care precede migr?rii lor оn celulele-

fiice.

Оnainte de divizarea celulei, fiecare cromozom se dubleaz?, formвnd

cromozomi identici cu el. Оn momentul оn care celula matern? se divide оn

dou? celule-fiice cromozomii pari se оndep?rteaz? unul de altul ?i migreaz?

оn celule diferite. Оn consecin??, celulele fiice primesc cromozomi de

acela?i fel ca ?i cromozomii din celula matern?. Dup? distribuirea

cromozomilor оn celulele fiice are loc ?i procesul de repartizare a

citoplasmei din celula matern?. Acest tip de diviziune a celulei a fost

numit mitoz?. Celulele formate cu ajutorul mitozei au aceea?i garnitur?

cromosomal?. Оnmul?irea celulelor cu ajutorul mitozei asigur? cre?terea

organismului.

Pe lвng? mitoz?, este cunoscut ?i un alt tip de diviziune a celulelor

numit? diviziune reduc?ional? sau meioz?. Ea se produce оn ?esuturile

generative ale plantelor ?i animalelor ?i se afl? la baza form?rii

celulelor sexuale.

Spre deosebire de mitoz?, meioza este оnso?it? de dou? diviziuni

succesive ale celulelor, prima dintre ele se nume?te diviziune

reduc?ional?, iar cea de-a doua diviziune ecua?ional? sau de echilibrare. -

?i prima, ?i cea de-a doua diviziune sunt compuse din patru faze: profaz?,

metafaz?, anafaz? ?i telofaz?. Оnainte de a оntra оn proces de diviziune

reduc?ional? cromozomii, ca оn mitoz?, se dubleaz? ?i ca urmare fiecare

cromozom este compus din dou? jum?t??i egale – cromatide - surori.

Fig. 5. Schema fazelor mitozei оn celula animal? (dup? M. Loba?ev);

1 – interfaza; 2 – profaza; 3 – prometefaza; 4 – metafaza; 5 – anafaza; 6 –

fusul nuclear; 7 – telofaza; 8 – ?an?ul de plasmodierez?.

Оn faza ini?ial? (profaz?) a diviziuni reduc?ionale cromozomii omologi

(materni ?i paterni) оncep, s? se apropie ?i formeaz? perechi, ceva mai

tвrziu, оn anafaz?, ei se deplaseaz? cвte unul spre cele dou? poluri ale

celulei. Оn acest fel celula-fiic? con?ine cвte un cromozom de la fiecare

pereche ?i de aceea num?rul total de cromozomi оn sa este de dou? ori mai

mic decвt оn celula matern?.

A doua etap? de diviziune prin meioz? (diviziunea de echilibrare) se

produce dup? principiul mitozei obi?nuite. Singura diferen?? const? оn

faptul c? оn anafaza acestei diviziuni spre polurile celulei migreaz? nu

cromozomi оntregi (constвnd din cвte dou? cromatide) de la fiecare pereche

ca оn anafaza diviziunii reduc?ionale, ce numai cвte o jum?tate (cвte o

cromatid?-sor?) de la fiecare cromozom.

Celulele care con?in un num?r redus (pe jum?tate) de cromozomi se numesc

celule haploide, iar cele care con?in o garnitur? оntreag? (sau dubl?) de

cromozomi se numesc diploide.

Celulele organismului, cu excep?ia, celor sexuale sunt diploide, celulele

sexuale sau game?ii con?in un num?r redus de cromozomi.

Оn urma unirii оn procesul fecunda?iei game?ii formeaz? zigo?i, оn care

se restabile?te garnitura cromozomal? diploid?: una este adus? de

spermatozoizi, iar alta de ovul. Dezvoltвndu-se, zigotul d? na?tere

embrionului, iar din acesta se dezvolt? organismul matur. Cвnd оntr-un

astfel de organism diploid se formeaz? game?ii, ei ob?in din nou o

garnitur? haploid? de cromozomi. Prin unirea ulterioar? a celulelor sexuale

se constituie iar??i organisme diploide. A?a, din genera?ie оn genera?ie,

fiecare organism diploid, care apare din game?ii haploizi, dup? atingerea

perioadei de maturitate, formeaz? la rвndul s?u game?i, prin care о?i

transmite caracterele genera?iei urm?toare. Prin urmare, ereditatea asigur?

continuitatea material? ?i func?ional? оntre un ?ir de genera?ii. Ea este

legat? nemijlocit de procesul оnmul?irii, оnmul?irea, la rвndul ei, fiind

legat? de procesul diviziunii celulelor ?i de cel al reproducerii

elementelor lor structurale. Ovulul ?i spermatozoidul constituie puntea de

leg?tur? care une?te dou? genera?ii succesive, iar baza materiala a

eredit??ii o constituie acele elemente structurale ale celulelor care оn

procesul diviziunii lor sunt capabile s? se autodubleze ?i s? se

repartizeze оn mod egal оntre celulele-fiice.

Fig. 6. Schema meiozei

Numeroase cercet?ri au permis s? se poat? stabili, c? cromozomii

nucleului celular sunt capabili s? satisfac? aceste condi?ii. Treptat s-a

format opinia c? unit??ile materiale, denumite de Mendel factori ereditari,

sunt localizate оn cromozomi.

Primele confirm?ri experimentale оn acest sens au fost ob?inute оn anul

1902 de c?tre V. Sutton оn SUA ?i de c?tre T. Boveri оn Germania. Studiind

procesul de gametogenez? la l?cust? ?i la alte specii de animale, Seton a

reu?it s? urm?reasc? modul de repartizare a cromozomilor оn game?i,

reunirea lor оn zigo?i ?i principiul de transmitere a caracterelor

urma?ilor. Concomitent s-a constatat c? comportamentul specific al

caracterelor, stabilit de Mendel, este condi?ionat de acela?i mecanism ca

?i comportamentul cromozomilor omologi оn procesul gametogenezei ?i

fecunda?iei. A devenit cunoscut faptul c? genele alele sunt localizate pe

perechile de cromozomi omologi: cвte una оn fiecare cromozom. Prin urmare,

combinarea cromozomilor duce оn mod automat ?i la combinarea genelor alele

localizate оn ei. Оn acest fel comportamentul cromozomilor omologi serve?te

оn calitate de mecanism citologic al combin?rii genelor ?i, corespunz?tor,

al caracterelor оntr-un ?ir consecutiv de genera?ii. Prin acest mecanism

legile eredit??ii, descoperite de Mendel, cap?t? o bun? explica?ie.

Concluziile f?cute de V. Sutton ?i T. Boveri au pus o baz? solid? teoriei

cromozomale a eredit??ii, numit? morganism, оn cinstea vestitului

geneticiian american T. Morgan, care a adus o mare contribu?ie la

demonstrarea experimental? a rolului cromozomilor оn transmiterea

ereditar?.

III. TEORIA CROMOZOMIAL? A EREDIT??II

3.1 Cromozomii, genele ?i caracterele

Dup? cum am men?ionat deja оn urma cercet?rilor citologice ?i a primelor

cercet?ri genetice la оnceputul secolului nostru au devenit absolut

evidente urm?toarele:

1. Toate celulele au un num?r determinat de cromozomi, localiza?i оn

nucleu.

2. Оn celulele somatice cromozomii formeaz? perechi.

3. La reproducerea celulelor cromozomii se divizeaz? ?i sunt distribui?i

оn p?r?i egale оntre cele dou? celule-fiice. Datorit? acestui fapt fiecare

celul? ob?ine dou? copii de cromozomi de fiecare tip.

4. La formarea celulelor sexuale (game?ilor) se produce o diviziune

reduc?ional? (meioz?), care asigur? mic?orarea de dou? ori a num?rului de

cromozomi. Game?ii au numai cвte o copie de cromozom de fiecare tip.

5. Ovulele fecundate conduc la formarea zigotului (ovulului fecundat), оn

nucleul c?ruia se restabile?te garnitura dubl? de cromozomi. Zigotul este

celula ini?ial? a noului organism, care оncepe a se dezvolta.

Aceste principii se afl? la baza teoriei cromozomice a eredit??ii, numit?

morganism, оn cinstea cunoscutului savant american T. Morgan, care prin

cercet?rile sale a dovedit pe cale experimental? rolul cromozomilor оn

transmiterea ereditar? a caracterelor. Conform acestei teorii, unit??ile

materiale ale eredit??ii (genele) formeaz? elementele structurale ale

cromozomilor ?i se localizeaz? оn ele оn ordine liniar?.

Оn aceea?i perioad?, datorit? alian?ei dintre genetic? ?i citologie, a

luat na?tere citogenetica, o ramur? independent? a biologiei, care a

explicat ?i a dovedit aptitudinile ereditare abstracte, descoperite de

Mendel.

Pe baza a numeroase observa?ii ?i experien?e cu musculi?a o?etului

(Drozophila melanogaster) Morgan a stabilit modul оn care sunt mo?tenite

caracterele cele mai manifeste. Luвnd оn considera?ie, c? drozofila are

caractere multe, iar cromozomi doar 8, el a f?cut concluzia c? оntre

cromozomi ?i gene nu poate fi pus semnul egalit??ii, ele nu sunt identice:

genele reprezint? componentele structurale ale cromozomilor ?i sunt

localizate оn num?r mare оn ei оn ordine liniar?.

A fost confirmat faptul c? genele sunt elementele prin care se transmite

informa?ia ereditar?.

Genele joac? un rol dintre cele mai оnsemnate оn toate procesele vitale.

Pu?in probabil c? exist? vre-un caracter care s? nu se g?seasc? оntr-o

m?sur? oarecare sub controlul genelor. Genele controleaz? culoarea ?i forma

animalelor ?i a plantelor, dimensiunile ?i ritmul lor de cre?tere,

capacitatea de a vedea, auzi, mirosi ?i chiar m?sura оn care copilul este

receptiv la educa?ie.

Pentru a ne da sama de importan?a genelor, s? compar?m organismul cu o

fabric? sau uzin?, unde se desf??oar? un num?r enorm de procese. Grupe de

muncitori specializa?i execut? opera?ii conform unor indica?ii precise date

de cineva. Оn «fabrica» organismu-lui aceste indica?ii sunt date de gene.

Genele о?i exercit? ac?iunea la orice stadiu de dezvoltare a organismului

de-a lungul оntregii lui vie?i. Cu toate acestea nu оnseamn? deloc c?

genele constituie unicul factor ce condi?ioneaz? dezvoltarea. Asemenea

proceselor de produc?ie de la оntreprinderi industriale, procesele vitale

depind, bun?oar?, de aprovizionarea cu materialele necesare, precum ?i de

alte aspecte. De exemplu, genele care condi?ioneaz? cre?terea normal? nu-?i

pot manifesta pe deplin poten?ele la plantele cultivate pe un sol s?rac sau

la animalele prost alimentate. Remarcabile capacit??i intelectuale,

determinate de gene, pot r?mвne f?r? manifestare-la copiii care nu au

c?p?tat instruirea necesar?. Dezvoltarea оn cadrul fiec?rei etape este

controlat? prin interac?iunea genelor ?i a factorilor din mediul extern.

Ce sunt, totu?i, genele?

Оn istoria cercet?rii structurii Genei momentul principal l-a constituit

dezv?luirea naturii alelismului. T. Morgan, autorul teoriei cromozomiale a

eredit??ii, considera c? genele reprezint? structuri elementare, f?r?

diviziuni ulterioare, care ocup? un loc strict determinat оn cromozom ?i

care оn timpul muta?iilor (modific?rilor ereditare) se schimb? integral.

Baz? pentru o asemenea concluzie au servit experien?ele оn domeniul

alelizmului. Alele se numesc diferitele st?ri (muta?ii) ale uneia ?i

acelea?i gene.

Оn anii 1928-1930 renumitul geneticiian N. P. Dubinin a descoperit la

drozofil? un ?ir de muta?ii de tipul «scut», care priveau dezvoltarea

peri?orilor. Desenul amplas?rii pe corpul acestei musculi?e a perilor mari

are un caracter cвt se poate de precis. Оn schimb diferitele muta?ii «scut»

conduceau la faptul c? оn diferite p?r?i ale corpului drozofilei peri?orii

nu se dezvoltau. Aceste noi fenomene nu puteau fi nici оntr-un fel

explicate, reie?ind din concep?ia indivizibilit??ii genelor. N. P. Dubinin

a fost primul care a emis ideea c? genele muteaz? pe p?r?i ?i nu integral.

Оn acest context urma s? se accepte ipoteza c? genele se divid, adic? sunt

compuse din forma?ii ?i mai mici. Prin lucr?rile lui N. P. Dubinin, I. I.

Agol, A. O. Gaisinovici, A. S. Serebrovschii, S. G. Levit, N. I. ?apiro ?i

ale altor savan?i a fost creat? teoria centric? a genei conform c?reia оn

gene exist? numeroase centre, dispuse оn ordine liniar? ?i capabile s? se

modifice (s? muteze) unul independent de altul.

3.2 Muta?iile ca surs? de alele noi

Muta?ia reprezint? o modificare structural? ?i func?ional? a genelor,

care se transmite prin ereditate ?i din care rezult? gene alele. Оn urma

unui ?ir de muta?ii ale unei gene care ocup? un loc constant (locus) оn

cromozom, se formeaz? o serie de gene alele. Alela normal? sau alela «de

tip s?lbatic», cum i se mai spune, se consider? dominant?, iar alela care

apare оn urma modific?rii acestea se nume?te alel? mutanta sau recesiv?. La

musculi?a o?etului culoarea ochilor este determinat? de o serie dintr-un

num?r do 12 alele, care ?i condi?ioneaz? apari?ia tuturor varia?iilor

coloristice de la ro?u-aprins pвn? la alb. La iepuri s-a descoperit o serie

din patru alele care condi?ioneaz? culoarea neagr?, cenu?ie, himalaian? ?i

alb? a bl?nii. Culoarea neagr? reprezint? culoarea dominant?, iar cea alb?,

оn raport cu celelalte culori, este recesiv?. La rвndul ei, culoarea

cenu?ie este recesiv? оn raport cu cea neagr? ?i dominant? оn raport cu

alte culori. Culoarea himalaian? este dominant? оn raport cu cea alb? ?i

recesiv? оn raport cu celelalte.

Cuno?tin?ele teoretice despre modul оn care sunt mo?tenite caracterele

date sunt folosite pe larg оn practic? оn vederea ob?inerii culorii dorite

a bl?nii la iepuri. De exemplu, prin оncruci?area a doi iepuri de culoare

neagr? оn genera?iile care rezult? se pot ob?ine nu numai iepuri negri, ci

?i suri, himalaeni ?i chiar albi. Оn toate cazurile rezultatele

оncruci??rii depind de genotipul perechilor parentale. Dac? sunt

оncruci?a?i doi iepuri negri heterozigo?i dup? culoarea neagr? ?i cenu?ie,

оn descenden?? se vor ob?ine 75 % de iepuri de culoare neagr? ?i 25% de

culoare cenu?ie. Dac?, оns?, p?rin?ii sunt heterozigo?i dup? culoarea

himalaian? ?i alb?, 75% de descenden?i vor fi himalaeni, iar 25%-albi. La

iepurii himalaeni colora?ia bl?nii este alb?, iar pe vвrful urechilor, pe

coad?, bot ?i pe labe - neagr?.

Dat fiind faptul c? ?i cromozomii, ?i genele sunt destul de statornice ?i

оn virtutea acestei оmprejur?ri, muta?iile se produc relativ rar apari?ia

de noi gene are loc la fel de rar. Dac? ar fi altfel, оn natur? ar domina,

оn schimbul legilor dup? care se desf??oar? transmiterea de caractere, un

haos general.

S? prezent?m cвteva exemple de muta?ie. Оn anul 1791 оn statul Masacusets

(SUA) оntr-o turm? de oi a ap?rut un miel-mutant cu picioare foarte scurte.

Cresc?torii de oi l-au remarcat ?i au g?sit c? este ra?ional ca prin

selec?ie acest caracter (picioarele scurte) s? fie fixat оn ereditate.

Explica?ia? Nu mai era nevoie de a se construi ocoale оnalte. A?a a ap?rut

vestita ras? ancon? de oi cu picioare scurte.

Dup? cum se ?tie, vaci f?r? coarne se оntвlnesc rar. Muta?ia оn urma

c?reia au ap?rut aceste soiuri de vaci s-a produs оn 1889 оn statul Canzas

(SUA). Tot pe calea selec?iei ea a fost fixat? ?i astfel s-a pus оnceputul

vitelor de rasa Herford f?r? coarne. Vacile f?r? coarne, de?i din

neobi?nuin?? ele ne par nu tocmai ar?toase, оn schimb au mai pu?ine ?anse

de a se r?ni оn timpul «disputelor».

Este general cunoscut? compara?ia cu o cioar? alb?. Dar a v?zut oare

cineva dintre dumneavoastr? o cioar? alb?? Оn muzeul Darwin din Moscova

sunt expuse sub forma оmp?iat? p?s?ri ?i animale de culoare alb?, a?a-

numi?ii albino?i: exemplare de cioar?, st?ncu??, vulturi, samur ?. a. De

curвnd оn Primorie ni?te vвn?tori au capturat un lup alb. Оn gr?dina

zoologic? din Deli exist? un tigru alb, iar la Tochio se afl? o giraf? de

culoare alb? - singurul exemplar din lume. Оn octombrie 1967 оn junglele

Rio-Muni (Guineea Ecuatorial?) a fost descoperit? o goril? complet alb?,

fapt care a produs o adev?rat? senza?ie printre zoologi. Ei i s-a dat

numele de «Fulgu?orul» ?i a fost dus? оntr-una din gr?dinile zoologice ale

acestei ??ri.

Se оntвlnesc de asemenea mutan?i de alt tip, cвnd func?iile genelor nu

sunt reprimate, ci, din contra, se intensific?. Оn urma anumitor modific?ri

se poate forma o gen? care s? condi?ioneze formarea unui pigment ne

оntвlnit la indivizii de specia dat?. Exist?, de exemplu, lupi negri,

ro?ii. Оn sovhozul «Cabadian» din Republica Tadjic? s-a n?scut un miel cu

blan? albastr?.

3.3 Muta?iile ?i mediul

Muta?iile pot fi utile, neutre sau d?un?toare pentru organismul dat.

Muta?iile utile (adaptive) stau la baza dezvolt?rii evolutive a

organismelor prin intermediul selec?iei naturale. Astfel, gвtul lung al

girafei, ap?rut ca urmare a unei muta?ii, prezenta avantaje оn lupta pentru

existen?? fa?? de gвtul scurt. Microbii mutan?i, care sunt mai rezisten?i

la antibiotice, continu? s? existe, оn timp ce microbii sensibili la

acestea per.

De regul?, muta?iile d?un?toare duc la moartea organismelor sau le

determin? sterilitatea, ?i, deoarece nu pot l?sa descenden?i, aceste

organisme sunt treptat eliminate de pe arena evolu?iei. Оn cel mai bun caz,

оn urma muta?iilor d?un?toare organismele r?mвn vii, dar caracterele le

sunt schimbate оntr-o a?a m?sur?, оncвt nu mai sunt capabile s? ?in? piept

concuren?ei cu alte organisme ?i sunt nevoite s? cedeze locul unor indivizi

mai adapta?i.

Muta?iile neutre sau indiferente nu afecteaz? caractere ?i оnsu?iri de

importan?? vital? ale organismului, care s? determine o modificare a

poten?ialului s?u biotic. Astfel de organisme se оnmul?esc оn mod normal,

muta?iile neutre acumulвndu-se treptat оn popula?ii. O bucl? de p?r alb pe

un fundal de p?r negru la b?rba?i nu influen?eaz? asupra cre?terii,

dezvolt?rii, c?s?toriei ?i asupra capacit??ii reproductive a acestuia. Din

aceast? cauz? o astfel de muta?ie nu are sub raportul capacit??ii vitale a

subiectului nici o urmare, оi este indiferent?. ?i totu?i i, majoritatea

absolut? a muta?iilor sunt d?un?toare pentru organism. De ce? S? оncerc?m

s? g?sim explica?ia.

Se ?tie c? speciile exist? оn' condi?ii naturale timp de milioane de ani.

Оntr-un timp atвt de оndelungat indivizii care le compun sunt confrunta?i

cu cele mai variate condi?ii de mediu. Supravie?uiau doar cei care se

puteau adapta u?or, acomodвndu-se la noile condi?ii. To?i ceilal?i periau.

Indivizii supravie?uitori erau adapta?i nu numai la un singur factor al

ambian?ei, ci la оntreg complexul de factori, prezen?i оn ea. Din aceast?

cauz? la ei toate caracterele ?i оnsu?irile sunt bine coordonate,

dezvoltate ?i exprimate fenotipic оn chipul cel mai fericit toate genele

din sistemul genotipurilor acestor organisme se condi?ioneaz? reciproc,

ac?iunea uneia dintre ele se combin? armonios cu ac?iunile altora exact оn

felul оn care se оmbin? armonios ac?iunile tuturor interpre?ilor dintr-o

orchestr? simfonic? bine dirijat?.

Dar intervine momentul producerii muta?iei, care determin? modificarea

uneia dintre оnsu?irile organismului. Organismul mutant оnc? nu s-a

acomodat definitiv la condi?iile reale de via??, gena care a suferit o

modificare оnc? nu s-a оnscris оn constela?ia altor gene din sistemul

genetic, ac?iunea ei оntr? оn contradic?ie cu direc?ia general? de ac?iune

a оntregului genotip.

Dac? o asemenea muta?ie are un caracter dominant, adic? se manifest?

imediat оn fenotip, atunci purt?torul acestei muta?ii are pu?ine ?anse s?-

?i continue existen?a. Bun?oar?, plantele de grвu cu tulpin? lung? ?i

sub?ire au pu?ine ?anse s? se men?in? оn pozi?ie vertical? оn timpul

irig?rii, comparativ cu exemplarele cu tulpina groas? ?i scurt?. Dac?,

оns?, muta?ia are un caracter recesiv, un timp ea se men?ine оn stare

recesiv? f?r? s? produc? vre-o daun? purt?torului ei. Dar, оncepвnd cu cea

de-a doua genera?ie, aceast? muta?ie оncepe s? treac? treptat оn stare

homozigot? ?i ac?iunea ei se va r?sfrвnge asupra organismului. De regul?,

prin selec?ia natural? aceste organisme sunt eliminate din popula?ie-tot

a?a cum, s? zicem, conduc?torul unui ansamblu de dansuri оnlocuie?te

dansatorul, avвnd un picior luxat, pentru ca acesta s? nu оncurce

celorlal?i.

Cu alte cuvinte, probabilitatea ca muta?ia numai ce produs? s? prezinte

imediat valoare adaptiv? pentru organism este extrem de mic?. Aceast?

probabilitate poate fi asem?nat? cu felul оn care un me?ter-ceasornicar

scoate pe achipuite din cutia cu piese de schimb anume piesa care este

necesar? pentru marca de ceasornic adus la repara?ie. Se poate mai degrab?

a?tepta s?-i nimereasc? o pies? asem?n?toare de la o alt? marc? de

ceasornic, fapt care n-ar оmbun?t??i, ci, din contra, ar conduce la o mai

proast? func?ionare a оntregului mecanism. A?a stвnd lucrurile, оn sistemul

genotipului dat sunt «achizi?ionate» doar acele muta?ii care sunt aprobate

prin selec?ie natural?.

De remarcat faptul c? no?iunile de nocivitate sau utilitate a muta?iilor,

de caractere dominante ?i recesive sunt cвt se poate de relative. In

dependen?? de condi?iile concrete оn care tr?ie?te organismul dat, aceste

no?iuni pot s? treac? dintr-o categorie оn alta. Astfel, la nord blana alb?

a ursului alb reprezint? un caracter util, iar оn regiunile centrale ale

planetei el va deveni d?un?tor, оl va оmpiedica s? se poat? ascunde de

du?mani, inclusiv de vвn?tori.

Mai sus am men?ionat c? prin interac?iunea eredit??ii cu mediul se

formeaz? fenotipul organismelor. Dar оn ce m?sur? caracterele organismului

depind de ereditate ?i оn ce m?sur? de mediul ambiant? Iat? rezultatele

unei experien?e. Dac? sunt crescu?i оn incubator, iepurii himalaeni r?mвn

absolut albi, lipsindu-le por?iunile negre de pe anumite p?r?i ale

corpului. iar dac? unui epure himalaeani se vor smulge de pe o por?iune

perii de culoare alb? ?i locul gol ap?rut se va men?ine la o temperatur?

joas?, perii crescu?i din nou vor fi negri. Aceasta оnseamn? c? gena

culorii la epurele himalaean nu determin? оn mod nemijlocit apari?ia

perilor negri sau albi. Ea condi?ioneaz? numai reac?ia specfic? a perilor

la ac?iunea termic?: la o temperatur? sc?zut? a corpului (ca ?i оn cazul

r?cirii artificiale a unor por?iuni ale pieii) cresc peri de culoare

neagr?, iar la o temperatur? ridicat? perii r?mвn albi.

Majoritatea caracterelor cantitative depind оn mare m?sur? de mediul

ambiant. Genotipul determin? cadrul оn care va decurge dezvoltarea

organismului, iar factorii externi determin? dezvoltarea оn limitele

stabilite de genotip. Cвinele care a fost bine hr?nit este mai mare decвt

cel ?inut fl?mвnd. Dar un ?вnc de ras? vоn?toreasc? silit s? оndure foame

va cre?te, totu?i, un cвine mai mare decвt ?вncul bine hr?nit al unui

cвine de camer?.

Diferitele rase de vite cornute mari ?i unii indivizi lua?i aparte din

cadrul aceleia?i rase se deosebesc prin genotipuri, care determin?

cantitatea de lapte format. Atunci, оns?, cвnd o vac? cu un genotip bun

este prost hr?nit?, ea poate s? dea chiar mai pu?in lapte decвt una avвnd

un genotip mai inferior, dar care este оntre?inut? оn condi?ii mai bune. Оn

aceste cazuri este important s? se stabileasc? оn ce m?sur? pot influen?a

condi?iile de mediu asupra poten?elor ereditare ale organismului. Cu alte

cuvinte, este necesar s? se creeze astfel de condi?ii оn care

posibilit??ile poten?iale con?inute оn genotip s? se manifeste plenar оn

fenotip, adic? оn organismul matur.

Protejarea ac?iunii genotipului de influen?ele d?un?toare ale mediului оn

timpul form?rii caracterelor cantitative reprezint? una dintre cele mai

importante (dar ?i dintre cele mai dificile) sarcini, ce stau оn fa?a

geneticiienilor ?i a selec?ionatorilor.

IV. BAZELE MOLECULARE ALE EREDIT??II

4.1 Acizii nucleici

Cromozomii, оn care sunt localizate genele, sunt ni?te structuri cu

caracter molecular, alc?tuite dintr-un mare num?r de elemente de natur?

chimic? diferit?. Aproximativ 90% din masa total? a cromozomilor o

constituie a?a-numitul complex nucleo-histonic, format din acid

dezoxiribonucleic (ADN) ?i proteine histonice. Оn afar? de aceasta, оn

componen?a cromozomilor mai intr? ?i mici cantit??i de proteine bazice, de

lipide, acizi ribonucleici (ARN) ?i cationi ai unor metale (calciu, magniu

?. a.).

S? vedem, ce func?ii оndeplinesc fiecare dintre aceste componente ?i care

molecule sunt оnzestrate cu propriet??i ereditare.

La dezvoltarea cuno?tin?elor despre moleculele ereditare o mare

contribu?ie a adus remarcabilul savant N. CE- Col?ov. Оnc? оn anul 1927 el

a emis o serie de ipoteze ?i presupuneri оn leg?tur? cu natura chimic? a

substan?ei responsabile de p?strarea, transmiterea ?i realizarea

capacit??ilor ereditare (genetice) ale organismelor. Col?ov a exprimat

aceste idei privind mecanismul care asigur? continuitatea materialului

ereditar prin formula: «Omnis molecula ex molecula»: «Fiecare molecul?

provine din alt? molecul?».

C?tre acest timp, datorit? lucr?rilor lui Morgan, ?i-a cв?tigat оncredere

unanim? ideea c? genele sunt aranjate оntr-o ordine strict determinat? оn

cadrul structurilor liniare cromozomale. Dar structura molecular? a

cromozomilor r?mвnea complet necunoscut?.

Pornind de la ra?ionamente pur logice, Col?ov a ajuns la concluzia c?

fiecare cromozom con?ine dou? molecule gigantice absolut identice. El a

f?cut presupunerea, c? aceste molecule ereditare sunt ni?te proteine. Mai

mult, el a propus ?i explica?ia mecanismului de autodublare a moleculelor

ereditare, mecanism care a fost demonstrat pe cale experimental? abia peste

30 de ani. Conform opiniei lui Col?ov, la diviziunea celulelor trebuie s?

aib? loc procesul de formare pe baza moleculei deja existente a unei a doua

molecule identice cu prima. Оn aceast? privin?? Col?ov s-a dovedit a fi un

adev?rat profet, de?i ideea despre natura proteic? a materialului ereditar

era gre?it?. Mult timp mai tвrziu a devenit cunoscut faptul c? informa?ia

ereditar? se con?ine оn moleculele acizilor nucleici.

Ce reprezint? acizii nucleic? Primele cercet?ri asupra acizilor nucleic

au fost оntreprinse оn anul 1868 de c?tre tвn?rul savant elve?ian F.

Miescher. Оn laboratorul lui E. Hoppe-Zeiller - cunoscut biochimist german

- el s-a ocupat de studierea compozi?iei nucleelor leucocitelor. Miescher a

reu?it s? extrag? din acestea o substan?? bogat? оn fosfor, pe care a numit-

o nuclein? (de la latinescul «nucleus» - «nucleu»).

Cercet?rile оntreprinse ulterior au ar?tat, c? nucleina nu este o

substan?? simpl?, ce un compus complex, alc?tuit din protein? ?i acid

nucleic.

Dat fiind faptul c? la acel timp proteinele erau cunoscute, chimi?tii ?i-

au propus s? extrag? din nuclein? cel?lalt component al ei - acidul nucleic

- оn vederea studierii compozi?iei acestuia. Оn 1871 au fost publicate

rezultatele cercet?rilor ini?iale asupra nucleinei, de aceea, оn mod

formal, acest an este considerat drept anul descoperirii unei noi clase de

compu?i organici - acizii nucleici.

Оn anul 1889 chimistul Altmann a ob?inut pentru prima oar? acid nucleic

оn stare pur? din drojdie, fapt ce l-a determinat s?-l numeasc? acid

nucleic de drojdie. Peste trei ani alt chimist, pe nume Lilienfeld, din

timusul unui vi?el a extras un alt acid nucleic, care avea o compozi?ie

оntrucвtva diferit? ?i pe care l-a numit acid timonucleic. Cercet?ri

оntreprinse оn continuare au ar?tat c? acidul nucleic de drojdie este

prezent оn diferite organe ?i ?esuturi ale plantelor, animalelor ?i omului,

оn special оn citoplasma celulelor. Din aceast? cauz? i s-a dat numele de

acid nucleic citoplasmatic. Cel de-al doilea acid nucleic, оns?, s-a putut

extrage numai din nucleele celulelor ?i a fost numit acid nucleic nuclear.

Aceste denumiri ale acizilor nucleici s-au p?strat pвn? ce ei au fost

supu?i unei analize mai minu?ioase. Dup? cum s-a putut constata, ambii

acizi, оn ce prive?te compozi?ia chimic?, seam?n? unul cu altul, de?i

exist? ?i anumite deosebiri.

Structura primar? a ambilor acizi nucleic este compus? dintr-un num?r

mare de monomeri - a?a-numitele nucleotide - care, la rвndul lor, constau

din trei componente diferite: un hidrat de carbon (zah?r), acid fosforic ?i

o baz? azotat?. Nucleotidele se disting dup? compozi?ia hidratului de

carbon ?i a bazelor azotate. Astfel, nucleotidele acidului nucleic

citoplasmatic con?in riboz?, iar cele ale acidului nucleic nuclear con?in

un alt glucid - dezoxiriboz?. Оn leg?tur? cu aceasta savan?ii au оnceput s?

denumeasc? acizii nucleici nu оn dependen?? de localizarea lor оn celul?

(nucleic?, citoplasmatic?), c? dup? glucidul, care intra оn componen?a lor

?i anume acidul dezoxiribonucleic (prescurtat ADN) ?i respectiv acidul

ribonucleic (prescurtat ARN).

Din componen?a ADN fac parte urm?toarele patru baze azotate: adenina (A),

guanina (G), ctozina (CE) ?i timina (T), iar ARN con?ine adenin?, guanin?,

citozin? ?i uracil (U).

Оn ce const? rolul genetic al acizilor nucleic? Func?ia genetic? a

acizilor nucleic a fost relevat? experimental pentru prima oar? оn anul

1944 de c?tre O. Avery, C. Mac-Leod ?i M. Mac-Carty. Introducвnd оntr-o

cultur? de pneumococi оncapsula?i ADN, ei au reu?it s? le induc? un nou

caracter - apari?ia capsulei. Оn esen??, avea loc transformarea unei forme

de pneumococi оn alta.

Dup? stabilirea rolului pe care оl joac? ADN оn procesul transform?rii

pneumococilor experien?e similare au fost оnf?ptuite ?i cu alte bacterii. S-

a putut constata c?, cu ajutorul ADN-ului extras din unele bacterii se pot

determina la altele nu numai modific?ri оn caracterele externe (de exemplu,

formarea de capsule sau cili), ci ?i оn propriet??ile lor biologice,

bun?oar?, rezisten?a la antibiotice (penicilin?, streptomicin?), la

diferite substan?e medicamentoase (sulfatizol, sulfonamid), precum ?i

capacitatea de a sintetiza aminoacizi (lizin?) ?i vitamine (B12).

Moleculele de ADN ating dimensiuni gigantice ?i, de regul?, sunt formate

din dou? catene, оn timp ce moleculele de ARN au o mas? molecular? mult mai

mic? ?i sunt formate dintr-o singur? caten?.

Оn anul 1953 pe baza a numeroase date, ob?inute prin diferite metode J.

Watson ?i F. Crick au creat pentru prima oar? un model al structurii

moleculei de ADN, conform c?ruia ea este format? din dou? catene de

polinucleotide unite оntre ele ?i r?sucite, avвnd aspectul unei spirale

duble. Pe lвng? aceasta, molecula de ADN este capabil? s? formeze ?i o

superspiral?, adic? poate c?p?ta o astfel de configura?ie care permite

acestei molecule gigantice s? ocupe un loc ne оnsemnat оn nucleele

celulelor. De exemplu, оn colibacil, una din bacteriile cele mai

r?spвndite, оntreaga molecul? de ADN este «оmpachetat?» оntr-o' structur?,

amintind un nucleu minuscul. Dac?, оns?, enorma molecul? de acid nucleic,

strвns? ghem, ar fi desf??urat? ?i оntins? оntr-o linie dreapt?, lungimea

ei ar constitui un milimetru. Aceasta este de o sut? de mii de ori mai mult

decвt diametrul nucleului оn care s-a aflat instalat? molecula! Cu ce este

mai prejos decвt un autentic fir al vie?ii?!

4.2 Mecanismul de replicare a ADN

Molecula de ADN este elementul activ, care transmite de la p?rin?i la

urma?i, din genera?ie оn genera?ie, оntreaga informa?ie ereditar? ?i

aceast? capacitate poate fi considerat? cea mai uimitoare dintre toate

capacit??ile cu care este оnzestrat?.

Modelul structurii moleculei de ADN, propus de Watson ?i Crick, a permis

s? fie explicate ?i оn?elese un ?ir de procese biologice importante ca:

mecanismul de reproducere (replica?ie) a оns??i moleculei de ADN,

transmiterea caracterelor prin ereditate, codul genetic al sintezei

proteinelor, cauzele variabilit??ii organismelor ?. a. m. d. Despre toate

acestea vom vorbi оn continuare.

T. Watson (n. 1928) Fr.

Crick (n. 1916)

Probabil, c? pu?ini sunt cei care n-au auzit despre unicelulara amib?. Ea

se оnmul?e?te prin diviziune formвnd оn consecin?? dou? celule-fiice.

Fiecare dintre amibele-fiice, la rвndul s?u, se divid iar??i оn cвte dou?

celule. S-a calculat c? оn celulele-fiice, rezultate din cea de-a 500-a

diviziune, nu se mai p?streaz? nici o molecul? din substan?ele care оntrau

оn compozi?ia celulei materne primare. Dar de fiecare dat?, dup? aspectul

exterior ?i оnsu?iri, celulele-fiice au tr?s?turi comune cu celula matern?

primar?: dispun de aceea?i compozi?ie chimic? ?i au acela?i tip de

metabolism. Оn virtutea acestui fapt, la fiecare diviziune a celulei,

concomitent cu dublarea, are loc ?i reproducerea unei substan?e care

con?ine informa?ia ce determin? toate caracterele ?i оnsu?irile ereditare

ale amibei ?i asigur? transmiterea acestora la descenden??. Aceast?

substan?? urma s? posede capacitatea de a se dubla.

Iat? оn ce mod prezentau Watson ?i Crick mecanismul autoreproducerii

moleculei de ADN. Оn corespundere cu schema propus? de ei, molecula

r?sucit? sub form? de spiral? dubl? trebuia la оnceput s? se desfac? de-a

lungul axei sale. Оn timpul acestui proces are loc ruperea leg?turilor

hidrogenice dintre dou? filamente care, odat? ajunse оn stare liber?, se

separ?. Dup? aceasta de-a lungul fiec?rui filament din nucleotidele libere

cu ajutorul fermentului ADN - polimeraz? se sintetizeaz? cel de-al doilea

filament. Aici intr? оn vigoare legea complimentarit??ii оn conformitate cu

care la adenin?, оntr-un filament comun, se alipe?te timina, iar la

filamentul cu guanin? se alipe?te citozina. Ca urmare, se formeaz? dou?

molecule-fiice, care dup? structur? ?i propriet??i fizice sunt identice cu

molecula matern?. Aceasta-i totul. E simplu, nu-i a?a? La o examinare mai

atent? a acestui proces, оns?, cercet?torii au avut de оntвmpinat o

dificultate.

Fapt este c? moleculele de ADN sunt foarte lungi, fiind de aceea numite

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15