![]() |
ÐÓÁÐÈÊÈ |
Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà |
ÐÅÊËÀÌÀ |
|
Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêàPoliploidia este aplicat? cu succes ?i în selec?ia culturilor cerealiere Au fost create deja un ?ir de soiuri de secar? tetraploid?: Belta, Leningradecaia tetraploidnaia, Polesscaia tetra. Start ?. a. Ele se disting printr-o înalt? productivitate, prin boabe mari, prin faptul c? nu polignesc ?i printr-o mai mare rezisten?? la bolile micotice decât soiurile diploide de secar?. În cadrul Gr?dinii botanice a A? a Republicii Moldova I. S. Rudenco a ob?inut o form? tetraploid? de poam? Risling-de-Rin. Ea are bobi?ele mai mari (aproape de dou? ori decât la forma diploid?), iar coacerea lor se produce cu 7-10 zile mai devreme. O mare munc? se desf??oar? ?i în vederea ob?inerii unor forme poliploide de plante de furaj. Astfel, soiurile tetraploide de trifoi ob?inute dau un însemnat adaos de mas? verde (25-86%) ?i cresc repede dup? seceri?. În Polonia a fost ob?inut? seradel? tetraploid?, care d? cu 204% mai mult? mas? verde decât cea diploid?. 9.1.3 Mutageneza experimental? O deosebit? aplicare a c?p?tat în selec?ie metoda mutagenezei experimentale, adic? a inducerii artificiale a muta?iilor, care servesc drept materie ini?ial? pentru crearea unor forme noi de plante. Pentru realizarea muta?iilor se folosesc atât mutageni fi-zici (diferite tipuri de radia?ie) cât ?i diferite. substan?e chimice. Metoda mutagenezei permite modificarea unor caractere ale acestui soi prin schimbarea anumitor gene sau blocuri de gene. Metoda poate fi aplicat? în vederea corect?rii unor neajunsuri ale soiului (de exemplu, rezisten?a sc?zut? la polignire sau boli). Dar principala direc?ie în folosirea mutagenezei const? în crearea de forme, având anumite caractere valoroase, cu scopul implic?rii lor în încruci??rile ulterioare. Deja a fost omologat soiul mutant de floarea-soarelui Pervene?, ob?inut prin metoda mutagenezei chimice. Con?inutul de acid oleic al uleiului extras din semin?ele acestui soi atinge 75%, ceea ce reprezint? de dou? ori mai mult decât la soiurile obi?nuite. Aplicând tratamente cu substan?e ca nitrozoetiluree (NEU), dimetilsulfat (DMS), etilenimin? (EI), etilmetansulfonat (EMS) ?i cu altele, I. I . Tarasencov a reu?it s? induc? numeroase caractere utile la maz?re. De exemplu, una din formele mutante ale maz?rei se coace cu o s?pt?mân? mai devreme, iar alta cu 10 zile mai târziu în raport cu soiurile ini?iale, ceea ce ofer? posibilitatea înc?rc?rii mai uniforme a fabricilor de conserve. Alte forme au întrecut cu 60% productivitatea unor a?a soiuri bune cum sunt Pobediteli ?i Ciudo Calvedona. Au fost ob?inu?i mutan?i cu o amplasare compact? a boabelor, cu o tulpin? mai scurt?, fiind mai rezisten?i la polignire ?i prezentând . avantaje pentru recoltarea mecanizat?. Dar, probabil, cel mai interesant s-a dovedit a fi soiul de maz?re cu sterilitate func?ional? incapabil de autopolenizare. La el pistilul iese în afar?, iar staminele sunt foarte scurte, de aceea polenul de pe ele nu nimere?te pe pistil. Concomitent la al?i mutan?i s-a format un nou tip de floare: cu totul deschis?, accesibil? pentru polenizarea de c?tre insecte. A?a a fost creat? pentru prima oar? maz?re capabil? de polenizare încruci?at?. Ac?iunea acestor mutageni chimici a fost controlat? pe ro?ii. ?i cu acest prilej au fost ob?inu?i mutan?i care prezentau interes: aveau o coacere mai rapid?, erau mai productivi, iar mutagenii DMS ?i EI au determinat formarea la soiul Moldavschii-rannii a unor plante cu ciorchini a câte 30 de ro?ii fiecare-recomandându-se ca foarte avantajoase pentru recoltarea mecanizat?. La A? a RM V. N. Lâsicov ?i colaboratorii s?i au creat pe baza folosirii factorilor fizici ?i chimici o original? colec?ie de mutan?i de porumb, care num?r? peste 500 de forme, fiecare dintre care având un ?ir de caractere valoroase: precocitate, num?r sporit de ?tiule?i, rezisten?? la t?ciune, con?inut ridicat de proteine ?. a. În RM trec probele sta?ionare circa 100 de noi hibrizi de p?pu?oi, crea?i pe baza liniilor mutante. Folosirea unor muta?ii ca Opac-2 ?i Flauri-2 au ca efect îmbun?t??irea calitativ? a proteinelor din gr?un?ele de porumb pe contul sporirii con?inutului de aminoacizi indispensabili (lizin?, triptofan) ?i în acest fel sporindu-i valoarea biologic?. Experien?ele de îngr??are a porcilor au demonstrat c? la hr?nirea lor cu p?pu?oi cu procent sporit ' de lizin? sporul de greutate în 24 de ore este egal cu .. 500-550 g, iar la hr?nirea cu p?pu?oi obi?nuit-doar cu 230-310 g. Hibridul Moldavschii-423 VL, creat de T. S. Cealîc, A. F. Palii, M. I. Borovschii ?. a. ?i raionat în republic?, con?ine de dou? ori mai mult? lizin? decât alte soiuri. Uneori metoda mutagenezei experimentale d? forme care lipsesc cu totul în natur?. Tratând semin?ele de grâu cu raze gama, selec?ionatorul indian M. S. Svaminatan a creat, de exemplu, vestitul soi-pitic, a c?rui introducere în practica agricol? a contribuit într-o m?sur? însemnat? la sporirea produc?iei de grâu a Indiei. Prin aceea?i metod? academicianul P. P. Luchieanenco a ob?inut un mutant din soiul Bezostaea-1 ?i o linie semipitic? de grâu cu un con?inut ridicat de protein? ?i cu o productivitate de peste 80 q/ha. Unul din principalii factori din mediul extern, care determin? productivitatea soiurilor, este regimul radia?ional. Dac? plantele vor fi mai bine luminate, productivitatea lor va fi corespunz?tor mai înalt?. Dar faptul depinde, în ultim? instan??, de structura plantelor-de caracterul compactit??ii ?i al ramifica?iei tufei, de orientarea frunzelor în spa?iu. De exemplu, la p?pu?oi frunzele sunt situate vertical ?i de aceea, chiar la o densitate sporit? a plantelor, fiecare din ele cap?t? o doz? suficient? do raze solare. La bumbac, îns?, frunzele din partea superioar? le umbresc ne cele din partea interioar?. În perioada înfloririi ?i rodirii, când rândurile se unesc, etajele medii ?i inferioare se afl? în condi?ii «de foame» de lumin?, fapt care se reflect? negativ asupra productivit??ii. De aceea, la «construirea» unor noi forme de bumbac o aten?ie deosebit? se acord? geometriei tufei. Prin iradierea cu raze gama a semin?elor savan?ii Institutului de cultur? a bumbacului al A? Tajice au ob?inut 60 de forme de bumbac modificate genetic. Între acestea se num?r? ?i mutantul «Duplex», la care frunzele sunt dispuse în a?a fel, încât nu se împiedic? una se alta ?i razele soarelui lumineaz? aproape integral etajul mediu. Pe fiecare peduncul al fructului plantei se dezvolt? ' câte dou? capsule de valoare complecta, scuturarea rodului legat fiind minim?. Productivitatea mutantului este cu 10 q/ha mai mare decât la soiul industrial primar 108-f, fiind de asemenea superior în ce prive?te calit??ile tehnologice ale fibrelor. Una din ispititoarele c?i de ridicare a productivit??ii fitotehniei o constituie sporirea facult??ii germinative a semin?elor în câmp. Este general cunoscut faptul c? în câmp uneori nu încol?esc aproape o p?trime din semin?ele cultivate. ?tiin?a agricol? mondial? caut? c?i de stimulare a încol?irii semin?elor. Se încarc? s? se ac?ioneze asupra grâului cu câmp electromagnetic, raze lazer, cu vibra?ii de frecven?? superânalt?, cu impulsuri de radia?ie solar? concentrat?. Savantul din Novosibirsc I. F. Peatcov a elaborat o metod? de ac?iune asupra semin?elor de grâu cu raze infraro?ii, fapt care are drept efect îmbun?t??irea încol?irii ?i cre?terea rodniciei. Semin?ele de clasa a treia, care dau 85% de încol?ire ?i care în mod obi?nuit nu se seam?n?, fiind tratate în prealabil cu raze infraro?ii, au dat o produc?ie de 25,1 q/ha. Peatcov a stabilit limita la care iradierea infraro?ie poate determina cre?terea procentului de încol?ire a semin?elor: era de 26%. Roada de pe terenurile experimentale trecea cu mult de 26%. Pe ce baz?? Spicele de grâu de aici erau mai bine dezvoltate, nu sufereau de boli, de?i nu fuseser? supuse în prealabil tratamentului cu substan?e chimice toxice. Razele s-au dovedit a fi ap?r?tori mai puternici ai plantelor decât mijloacele chimiei. Mai mult. Peatcov a sem?nat semin?ele iradiate într-un sol special infectat ?i ele r?mâneau s?n?toase. Noua metod? prezint? ?i o serie de alte avantaje. Sistemul radicular al plantelor experimentale e aproape de dou? ori mai viguros decât la cele de control. Aria suprafe?ei frunzelor este în medie cu 19% mai mare. Boabele experimentale con?in cu 3% mai mult gluten, iar acesta este un indiciu al unui con?inut mai ridicat de albumine. Deci, plantele sunt mai productive ?i dau o road? mai calitativ?. Este o realizare unic?! O alt? metod?, care s? dea rezultate asem?n?toare, pân? una-alta nu exist? în tehnica agricol? mondial?. ?i aceast? performan?? ar fi fost de neconceput f?r? s? se fi apelat la serviciile geneticiii. 9.2 Genetica ?i zootehnia În condi?iile actuale de cre?tere a popula?iei globului ?i respectiv de sc?dere a suprafe?elor rezervate plantelor furajere pe locuitor zootehnia are datoria de a face fa?? acestei noi situa?ii. Aceast? sarcin? de asigurare a popula?iei în cantit??i satisf?c?toare cu produse animaliere poate fi rezolvat? nu atât pe contul sporirii num?rului de vite, cât pe contul sporirii productivit??ii lor. Tot odat?, este necesar s? se ia în considera?ie o serie de noi tendin?e, ce se manifest? în direc?ia de dezvoltare a zootehniei. Vorba este c? sc?derea muncii fizice grele a determinat o sc?dere a nevoii de gr?simi. Din aceast? cauz? în întreaga lume se desf??oar? o reprofilare a tuturor verigilor zootehniei spre produc?ia de carne bogat? nu în gr?simi, ci în proteine. Continu? procesul de domesticire a unor specii de animale. A ap?rut o ramur? zootehnic? cu totul nou? - cre?terea animalelor s?lbatice. Intensificarea industrializ?rii unui ?ir de ramuri zootehnice (cre?terea p?s?rilor, a vitelor de lapte, a porcilor) necesit? selec?ionarea animalelor din punctul de vedere al capacit??ii acestora de a tr?i în condi?ii neobi?nuite pentru ele ?i al adapt?rii la un ?ir de procese de produc?ie noi. De exemplu, mecanizarea mulsului a condi?ionat necesitatea selec?iei dup? un astfel de caracter cum este viteza de secretare a laptelui ?i forma ugerului. Ca urmare a muncii de pr?sil? ?i de selec?ie, au fost create cirezi înalt productive cu o cantitate anual? de lapte muls de la fiecare vac? de rasa Neagr?-b?l?at? cu alb de 5-6 mii kg, de la rasele Simental, Ro?ie de step? ?i de la o serie de alte rase - câte 4-4,5 mii kg. În cursul unei lacta?ii de la vaca recordist? Volga (de ras? Neagr?- b?l?at? cu alb) din sovhozul «Rossia» regiunea Celeabinsc, s-a muls 17,5 mii kg de lapte, de la vaca Malvina (de rasa Simental), rejiunea Cernigov- 14,4 mii kg. Au fost create noi rase de vite de carne (cazah?), de lapte (curgan?, caucazian?, brun? ?. a.). 9.2.1 Fenomenul heterozisului la animale O direc?ie important? a geneticiii animalelor o constituie folosirea heterozisului, care apare la încruci??rile interspecifice între linii. Cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie ob?inerea unor pui heterozici (hibrizi). Purtând numele de produc?ie broiler, aceast? metod? se dezvolt? în întreaga lume în propor?ii enorme. Sarcina ei const? în crearea de pui, care în 8 s?pt?mâni s? ating? o greutate de 1,4 kg. În condi?iile actuale ale produc?iei industriale a puilor broiler sporul în greutate de 1 kg se realizeaz? prin cheltuirea doar a 2 kg de hran?. Efectul heterozis dup? un astfel de caracter important ca produc?ia de ou? este studiat pe larg. Conform datelor ob?inute de I. Socican, G. Caitaz ?i L. Vandiuc, introducerea hibrizilor simpli ?i complec?i de g?ini în toate gospod?riile-marf? din republic? va permite s? se ob?in? anual suplimentar câte 6-7 mln. ou?. Efectul heterozis se manifest? de asemenea la porci ?i oi. Rezultatele experien?elor efectuate de V. Ju?co ?i A. Anghelu?a în cadrul Institutului de cercet?ri ?tiin?ifice în domeniul zootehniei ?i medicinii veterinare din Republica Moldova, au ar?tat c? efectul heterozisului de pe urma încruci??rii interrasiale a porcilor de rasa Marele-alb, Lendras ?i a celor de rasa Eston? pentru becon constituie în medie în ce prive?te productivitatea scroafelor 8-12%, dup? sporul în greutate - 10-15% ?i dup? cheltuielile pentru hran?-8-10%. La oi efectul heterozisului se folose?te în scopul sporirii produc?iei de carne de miel. Experien?a efectuat? de F. Iliev ?i I. I. Mogoreanu în raionul Comrat, a demonstrat c? tineretul hibrid îl dep??e?te pe cel de ras? pur? în greutate vie cu 19-30% ?i d?, calculat pe fiecare animal, cu 17,5% mai mult? produc?ie. Mul?i hibrizi destul de valoro?i au fost ob?inu?i prin metoda hibrid?rii îndep?rtate a animalelor. Savan?ii, încruci?ând oi cu lân? fin? cu berbecul s?lbatic arhar, au creat o nou? ras? - rasa cu lini? fin? Arharo-Merinos - cu o bun? adaptare la condi?iile natural-climatice ?i de hran? locale. În urma încruci??rii berbecului s?lbatic muflon cu oi domestice a fost ob?inut? o form? hibrid? de berbeci bine adapta?i la condi?iile de step? ?i ale p??unilor alpine de înalt? altitudine. ?inem numaidecât s? pomenim ?i de încruci?area vitelor cornute mari cu zebu. Zebu este un animal ne preten?ios ?i foarte rezistent; el suport? bine ?i c?ldura, ?i frigul, este rezistent la numeroase boli infec?ioase, hematoparazitare ?i de alt? natur?. Laptele de zebu are un procent ridicat de gr?simi, proteine ?i microelemente. El digereaz? mai eficient decât animalele domestice hrana. De aceea folosirea calit??ilor sale utile în selec?ie este deosebit de important?. În SUA prin încruci?area dintre zebu ?i vite de carne au fost create noi rase productive. Între acestea se num?r? ?i cunoscuta ras? Santa-Hertruda. În cadrul Institutului de cercet?ri ?tiin?ifice «Ascaniea-Nova» au fost încruci?ate vaci de ras? Ro?ie de Step? cu zebu arab, în Azerbaijean ?i în republicile din Asia Mijlocie au fost încruci?ate animale de rase locale. De la cei mai buni hibrizi s-au ob?inut câte 6 mii kg de lapte, cu un procent de gr?sime. dep??ind 4%. Hibrizii î?i întrec p?rin?ii ?i dup? alte calit??i folositoare: animalele sunt mari, grase, greutatea medie a unei vaci fiind egal? cu 550 kg. Carnea este gustoas?, prezentând un caloraj ridicat. La crearea raselor noi de animale se ?ine de asemenea cont ?i de un astfel de indiciu economic, cum este consumul de nutre?uri pe unitatea de produc?ie. Se ?tie, c? pentru hr?nirea animalelor se cheltuiesc de patru ?i jum?tate ori mai multe proteine decât cantitatea pe care ele o redau omului sub form? de carne, lapte, ou? ?i alte produse bogate în protein?. Care e solu?ia? Se fac încerc?ri de rezolvare a problemei, crescându-se noi produse proteice pentru animale - începând cu drojdiile ce cresc pe parafinele petroliere pân? la de?eurile din industria alimentar?. Dar exist? ?i o alt? cale: crearea unor noi animale, care se mul??mesc cu o hran? modest?, dar pe care o folosesc cu un mai mare randament. Anume pe aceast? cale s-a ob?inut un succes important. Este vorba de crearea unui tip nou de animale - hibridul triplu - prin încruci?area bizonului american, cu vite de rasa «?arole» (este r?spândit? în Fran?a) ?i animale de rasa Herford. Bizonul se afl? demult în centrul aten?iei cresc?torilor de vite: este fertil, ne preten?ios, cre?te repede. Dar bizonul nu este un animal pa?nic. Este un animal primejdios cape poate pune în orice moment coarnele în aplicare. Încerc?rile de a se încruci?a bizoni cu rase de vaci pa?nice timp îndelungat s-au soldat cu e?ecuri, urma?ii se dovedeau a fi sterili. ?i iat? c?, în sfâr?it, în California a fost ob?inut acest hibrid «interna?ional» care d? o descenden?? fertil? ?i nu mo?tene?te apuc?turile n?r?va?e ale unuia dintre p?rin?i. Carnea noii rase de vite con?ine multe proteine ?i un procent sc?zut de gr?sime: pre?ul de cost al ei este cu 25-40% mai ieftin decât al c?rnii de vac?. La nou? luni semibizonul-semitaurul cânt?re?te jum?tate de ton? (taurul obi?nuit atinge aceast? greutate la un an ?i jum?tate). ?i consum? în special ierburi. 9.2.2 Reânvierea speciilor disp?rute Metodele genetice sunt folosite pe larg ?i în vederea recre?rii multor specii de animale disp?rute. Activitatea economic? a omului se reflect? în modul cel mai tragic asupra animalelor s?lbatice. Se presupune c? în apropia?ii o sut? de ani de pe planeta noastr? va disp?rea în medie anual câte o specie de fiin?e vii. Desigur, cel mai chibzuit ar fi protec?ia animalelor în locurile lor obi?nuite de trai, dar acest lucru nu întotdeauna reu?e?te. Este necesar s? se depun? eforturi ca speciile rare de animale s? se acomodeze în rezerva?iile naturale ?i în gr?dinile zoologice, unde asupra lor se poate institui un control riguros. În acest fel animalele rare vor exista, chiar dac? vor disp?rea din natur?. Din rezerva?ii ?i gr?dini zoologice animalele vor putea fi mutate ulterior îi mediul natural. Exemplul cel mai memorabil în acest sens îl constituie regenerarea zimbrului. În 1927 în toat? lumea se num?rau doar 48 de zimbri europeni ?i 1 mascul caucazian. ?i to?i tr?iau în condi?ii de priva?iune: în gr?dini zoologice ?i în parcurile din Europa apusean?. Societatea interna?ional? de p?strare a zimbrilor ?i-a asumat grija de înmul?irea ?i încruci?area lor. Masculul caucazian, aflat, la Hamburg, a fost încruci?at cu un zimbru din Belovejscaia Pu?cia. Pe calea retroâncruci??rilor ?i încruci??rilor reciproce de la aceea?i hibrizi s-a reu?it ob?inerea unor animale de specia ini?ial?; ele au fost puse în libertate în Caucaz într-o rezerva?ie natural? organizat? special în acest scop ?i în prezent cireada num?r? peste 1100 de zimbri. La fel s-a procedat ?i cu zimbrii europeni. Dar pentru a li se spori fertilitatea ?i viabilitatea ei au fost mai întâi încruci?a?i cu bizoni americani ?i cu animalele domestice. Metodele retroâncruci??rii au condus în scurt timp la efectul scontat- deja în a patra genera?ie s-au ob?inut zimbri aproape pur-sânge. Tot gr?dinilor zoologice le dator?m ?i p?strarea unui astfel de animal rar cum este calul lui Prjevalschii. Istoria nou? a calului lui Prjevalschii a început de la trei perechi p?strate în diferite gr?dini zoologice. De rena?terea fo?tilor tr?itori ai pustiurilor centrale s-a apucat gr?dina zoologic? din Praga. În prezent în gr?dinile zoologice din lume se num?r? câteva sute de asemenea cai. Geneticiienii ?i zoologii nu numai au p?strat ?i au f?cut s? creasc? num?rul unor specii de animale aflate pe cale de dispari?ie. Ei au reu?it de asemenea s? restaureze unele specii disp?rute demult. Câteva veacuri trecuser? de la dispari?ia de pe p?mânt a tarpanilor ?i bourilor. Savan?ii i-au f?cut, îns?, s? reînvie. Experien?ele respective au fost pe cât de grele, pe atât de instructive. Caii s?lbatici, numi?i tarpani, erau r?spândi?i în p?durile ?i în stepele europene. Ultima dat? tarpanii au fost v?zu?i la începutul veacului trecut. ?i doar un metis de tarpan cu cai domestici i-au p?strat pân? în zilele noastre însu?irile ?i caracterele. Anume pe calea încruci??rii acestor hibrizi ?i s-a putut ob?ine cai identici din punct de vedere morfologic cu tarpanii. Primii s-au apucat de acest lucru speciali?ti polonezi la începutul veacului nostru; paralel la gr?dinile zoologice din Miunhen ?i Berlin f?ceau experien?e în acest sens fra?ii Hec. Probând diferite variante de încruci?are ?i f?când o riguroas? selec?ie artificial? de-a lungul unui ?ir de genera?ii, ei au c?utat s? ob?in? tarpani asem?n?tori cu str?mo?ii lor s?lbatici. ?i succesul a venit. Ultimul bour a c?zut în anul 1627. Dar sângele acestui str?mo? al vacilor s-a p?strat în arterele urma?ilor s?i domestici. Cele mai multe caractere ale bourului s-au p?strat la vacile ungare ?i ucrainene de step?, precum ?i la vacile engleze de parc. Unul din fra?ii Hec, directorul gr?dinii zoologice din Berlin, s-a apucat s? restaureze bourul cu acelea?i metode ale încruci??rii reciproce. În prezent a fost creat? o copie destul de exact? a acestor animale, disp?rute acum trei secole ?i jum?tate. 9.2.3 Banca de gene În scopul p?str?rii speciilor de animale pe cale de dispari?ie ?i al îmbun?t??irii rasei de animale domestice, la ora actual? se depun eforturi în vederea elabor?rii unor metode de conservare a genelor lor, adic? a cre?rii unor depozite (b?nci) speciale de p?strare a genelor de animale. În februarie 1976 la Centrul ?tiin?ific de cercet?ri biologice din Pu?chino s-a desf??urat o conferin?? consacrat? în exclusivitate acestei probleme. Ini?iativa organiz?rii conferin?ei îi apar?inea profesorului B. N. Veprin?ev. Lui i-a venit ideea s? colecteze ?i s? conserve sortimente de gene de animale pentru ca în viitor, dac? va fi necesar ?i vor exista posibilit??i tehnice, s? se recreeze din ele speciile disp?rute. Aceast? idee a trezit ?i interesul tuturor participan?ilor la Asambleia general? a Asocia?iei Interna?ionale de Ocrotire a Naturii (AION), care s-a desf??urat în octombrie 1978 în ora?ul A?habad. Se ?tie c? fauna mondial? a pierdut o astfel de specie unic? de mamifere marine ca vaca-de-mare, nimicit? în mod barbar cu 200 de ani în urm? în apele de coast? ale insulelor Comandore. În zilele noastre s-a ajuns s? se în?eleag? cât se poate de bine ce fond genetic s-a pierdut odat? cu dispari?ia acestor animale: dac? vaca-de-mare s-ar fi p?strat pân? în prezent, problema dobândirii proteinelor de origine animal? s-ar fi rezolvat destul de simplu ?i de eficient: prin cre?terea acestor animale pe întinsele «p??uni» sub-acvatice. Pentru ce este nevoie de o banc? a genelor? Întreaga bog??ie a lumii animale de pe p?mânt este condi?ionat? de varietatea genelor, care s-au format în cursul evolu?iei de milioane de ani. Dar aceast? bog??ie este amenin?at? de o primejdie real?. În primul rând, scade în mod catastrofal num?rul general de specii de plante ?i animale. În al doilea rând, scade num?rul indivizilor din interiorul multor specii, iar aceasta implic? o sc?dere a volumului fondului genetic al speciei. Desigur, c? pentru multe animale pe cale de dispari?ie ultimul refugiu îl pot constitui gr?dinile zoologice, dar pentru a se evita încruci??rile dintre indivizi cu un grad apropiat de rudenie, fapt care duce inevitabil la degenerare, gr?dinile zoologice ar urma s? între?in? cel pu?in câte 50- 100 de indivizi de fiecare specie. Dar, dup? cum arat? calculele, chiar ?i în cazul unui astfel de num?r minim de indivizi necesari se va pierde aproape jum?tate din genele de fiecare specie. De altfel, anume o astfel de situa?ie s-a creat în zootehnie. Tendin?ele moderne constau în folosirea unui num?r redus de rase înalt productive; în timp zeci de rase locale dispar ireversibil. În realitate, îns?, toate speciile de animale ?i plante au valoare economic? poten?ial?. Bun?oar?, animalele s?lbatice, constituie o surs? absolut necesar? de creare în zootehnie a unor noi rase pe calea domesticirii ?i încruci??rii cu rase locale. În acest fel îns??i logica vie?ii indic? asupra necesit??ii de a se depune eforturi pentru p?strarea unui num?r maxim posibil de genotipuri. Dar pentru aceasta este necesar? crearea unui depozit, unde vor fi concentrate asortimente variate de gene ?i de unde ele vor putea fi primite, în caz de necesitate, pentru munc? experimental? sau de selec?ie. Conform opiniei lui B. N. Veprin?ev ?i N. N. Rott, asortimentele de gene pot fi p?strate «închise» în celule sau chiar în embrioni. A fost elaborat? o metodic? de congelare a celulelor, care permite ca dup? decongelare ele s?-?i p?streze vitalitatea. În ce const? aceast? metodic?? În mediul în care se afl? celulele se adaug? crioprotectori - substan?e care protejeaz? celulele de ac?iunea nimicitoare a frigului, iar apoi celulele sunt r?cite treptat pân? la temperatura de –79°CE sau pân? -196°CE. Celulele congelate se pot p?stra timp îndelungat: pân? la câteva zeci de ani. În practica cre?terii vitelor în prezent se aplic? pe larg metoda p?str?rii spermei congelate în azot lichid (la t° de -196°CE), urmând ca apoi, dup? ce va fi decongelat?, s? fie folosit? pentru fecunda?ia artificial? a femelelor. Metoda ofer? posibilitatea sporirii de multe ori a productivit??ii reproduc?torilor care prezint? caractere de mare valoare economic?. Bun?oar?, de la un taur se pot ob?ine nu 50-100 de vi?ei anual ca în cazul fecunda?iei naturale, ci pân? la 10 mii. Sperma congelat? se p?streaz? ani întregi ?i poate fi folosit? ?i atunci când reproduc?torul e mort; ea poate fi de asemenea u?or transportat? într-acolo unde este necesar? ameliorarea cirezii. Aceast? metod? poate fi folosit? pentru înmul?irea vitelor cornute mari, a cailor, porcilor, oilor, caprelor, g?inilor, pe?tilor ?i a altor animale. Ea este folosit? ?i pentru cre?terea animalelor s?lbatice, între?inute în gr?dini zoologice. Se fac experien?e pe 80 de specii de astfel de animale. În ultimii ani a fost propus înc? un mod de p?strare a genelor. Este vorba de congelarea timpurie a embrionilor de mamifere. Dup? decongelare ace?ti embrioni se implanteaz? în uterul femelei-recipient, unde î?i continu? dezvoltarea. Metoda se aplic? în prezent la iepuri, oi, capre ?i la vite cornute mari. Congelarea embrionilor ofer? posibilitatea p?str?rii ?i transmiterii caracterelor economic valoroase nu numai a masculilor, dar ?i a femelelor. Vacile recordiste (de exemplu, Volga, despre care am mai pomenit) este ra?ional s? fie folosite nu numai în calitate de produc?toare de lapte, ci ?i de ovule. În prezent în URSS ?i în alte ??ri au fost ob?inute succese importante în direc?ia determin?rii la oi ?i vaci a poliovula?iei, a extragerii din uter ?i a conserv?rii ovulelor, apoi implantarea lor unor femele-recipien?i obi?nuite. Cu ajutorul unor trat?ri hormonale de la o singur? femel? înalt productiv? se poate ob?ine pân? la 60 de embrioni anual in loc de 1-2. Ei pot fi apoi implanta?i unor femele de rase inferioare, ob?inându-se astfel de la o vac? 20-30 de vi?ei pe sezon. Pe aceast? cale se poate realiza o ameliorare substan?ial? a ?eptelului dintr-o gospod?rie, raion sau chiar ?ar?, deoarece animalele de rase valoroase pot fi u?or r?spândite sub forma embrionilor congela?i. Anume a?a se procedeaz? în Australia, unde importul de animale mature este interzis de reguli de carantin? speciale. O alt? cale de realizare a poten?ialului genetic al unor organisme cu indicatori remarcabili o constituie clonarea genetic?, adic? ob?inerea unor copii exacte de animale în via?? sau care au disp?rut demult, dac?, bineîn?eles, celulele lor, într-un fel sau altul, s-au p?strat. În biologie grupul de celule formate de la una singur? se nume?te clon?. Din aceast? cauz? ?i ob?inerea unor organisme identice genetic dintr-o singur? celul? se nume?te clonare. În principiu, nu exist? nici o piedic? în vederea clon?rii în acest mod a oric?ror specii de animale. Câ?iva ani în urm? J. Herdon din Chembridj (Anglia) a ob?inut un mormoloc care practic nu avea «mam?». El a recoltat dintr-un intestin de broasc? o celul? somatic? (diploid?), a extras din ea nucleul ?i l-a implantat în ovulul unei alte broa?te. Totodat?, nucleul din ovul fusese nimicit prin iradiere cu raze ultraviolete În acest fel întreaga garnitur? de gene noul organism o ob?inea de la unul din p?rin?i. Mormolocul era, bineîn?eles, copia genetic? absolut? a broa?tei de la care s-a «împrumutat» nucleul celular. Într-un alt centru ?tiin?ific din Anglia (Oxford) D. Bromholl a reu?it s? implanteze nucleul extras dintr-o celul? somatic? în ovulul de epure. De remarcat c? doctorul Bromholl a folosit celule care au crescut mul?i ani la rând în cultur? de ?esut în afara organismului (in vitro). Anume cu asemenea celule a fecundat ovulul, nucleul c?ruia era nimicit ini?ial prin iradiere cu raze ultraviolete. Ovulul fecundat a fost implantat în uterul iepuroaicei, care îndeplinea rolul de incubator viu. În consecin??, s-a dezvoltat un embrion ale c?rui gene con?ineau numai gene ale iepurelui (mort demult) celulele c?ruia fuseser? cultivate in vitro. O adev?rat? reînviere! Conform opiniei unor exper?i, în anii apropia?i va fi elaborat? o metodic? general accesibil? ?i ieftin? de înmul?ire «prin plombagin?» a vitelor cornute mari ?i a altor animale domestice. O atare metodic? va avea ca obiectiv ob?inerea de celule extrase din ?esuturile unor indivizi animali remarcabili, stimularea femelelor în producerea unui num?r mare de ovule (aceasta deja se realizeaz?), fecunda?ia cu nuclee de celule somatice (atât de la masculi, cât ?i de la femele-recordiste) a acestor ovule (ale c?ror gene au fost ini?ial distruse prin iradiere) ?i implantarea ovulelor la mame adoptive. 9.3 Genetica ?i pedagogia 9.3.1 Genotipul ?i mediul social Probabil, c? nu o dat? ne-am întrebat, de ce nu fiecare om poate fi f?cut compozitor, pictor, scriitor sau matematician? De ce unul începe s? compun? versuri înc? de pe b?ncile ?colii, iar altul nu reu?e?te s-o fac? chiar ?i dup? ce însu?e?te toate tainele compunerii versurilor? Acela?i lucru se poate spune ?i despre cele mai înalte performan?e sportive: oricâte eforturi ?i timp nu s-ar cheltui pentru antrenamente, nu fiecare poate s? devin? campion olimpic. De ce un om se poate abate u?or de la drumul drept ?i deveni delincvent, iar altul r?mâne neclintit chiar în împrejur?ri care îl pun la încerc?ri dintre cele mai grele? Toate aceste «deceuri» au un singur r?spuns: to?i oamenii sunt diferi?i. Fiecare î?i are genotipul s?u pe baza c?ruia, în rela?ie cu mediul, se formeaz? particularit??ile omului, inclusiv ?i cele psihice. În afar? de aceasta, asupra form?rii psihicului o mare înrâurire o are educa?ia, începând din primele zile ale apari?iei pe lume a noului om. Mult timp pe savan?i ?i pe pedagogi i-a fr?mântat urm?toarea întrebare: în ce mod conlucreaz? în lupta pentru viitorul om ereditatea, mediul ?i educa?ia? Cu alte cuvinte, cui dintre ace?ti trei factori îi apar?ine rolul hot?râtor în formarea personalit??ii? Unii considerau c? formarea esen?ei sociale a omului, dezvoltarea personalit??ii depinde în totalitate de ereditate. Va fi omul bun sau r?u, curajos sau fricos, harnic sau un lene? toate acestea, dup? opinia lor, sunt programate dinainte în ereditate. Nu este greu s? ne d?m sama c? acest punct de vedere este nu numai nefundamentat, dar ?i într-o anumit? m?sur? d?un?tor, deoarece nu rareori el serve?te drept paravan celor care nu ?tiu sau nu doresc s? se preocupe de educa?ie: toate deficien?ele din educa?ie le pun în sama «eredit??ii proaste», împotriva c?reia educa?ia ar fi, chipurile, neputincioas?. Ea este d?un?toare ?i în alt? privin??. S? ne imagin?m urm?toarea situa?ie. F?când totalurile anului ?colar înv???torul d? scurte caracteristici fiec?rui elev. De exemplu, «Scutaru este silitor, perseverent, sârguincios. Succesele lui au depins în mare m?sur? de h?rnicia ?i sârguin?a cu care a muncit» – dup? aceste cuvinte cel caracterizat va c?uta pe viitor s? se manifeste ?i mai în deplin?tatea acestor calit??i. «Dar iat? c? Ciobanu a reu?it totul f?r? mult efort. Este un talent înn?scut». La ce se poate gândi vizatul Ciobanu dup? aceste cuvinte? E bine c? totul îi merge u?or ?i în toate izbute?te. Dar în caracteristic? nu s-a pomenit despre atitudinea sa fa?? de înv???tur?, fa?? de munca ob?teasc?. Reiese c? nu el a ob?inut rezultate bune, ci ele au venit singure, de la sine. Dar oare aceast? insinuare nu reprezint?, de fapt, o minimalizare a personalit??ii lui Ciobanu, o negare a «eu»-lui s?u? P?rta?ii altor tendin?e considerau c? to?i oamenii se nasc cu aptitudini naturale egale ?i dac? educatorii nu-?i vor precupe?i eforturile, iar copiii nu se vor l?sa pe tânjal?, apoi fiecare ar putea s? ajung?, de exemplu, la nivelul lui Mozart ?i Eminescu, Pu?chin ?i Repin. Urmând acestei logici, s-ar p?rea c? este tot a?a de u?or s? se formeze personalitatea omului prin intermediul instruirii ?i educa?iei, cum se poate face din lut orice figur?. ?i acest punct de vedere s-a dovedit lipsit de valabilitate. Fiecare pedagog cunoa?te faptul c? atât temperamentele, cât ?i înclina?iile, ?i capacit??ile copiilor – toate sunt diferite. Fiecare elev, fiecare om, în general, este o personalitate irepetabil?, cu caracterul s?u deosebit, cu un mod personal de gândire, memorare, de aten?ie. Unul toat? via?a nu mai ajunge s? aib? ureche muzical?, iar altul compune muzic? de la ?ase ani. Un elev abia de poate pricepe legea lui Culon, în schimb, poate deosebi dup? glas orice pas?re, altul rezolv? ecua?ii diferen?iale, iar altul nu poate s? deosebeasc? teiul de ar?ar. «Dac? to?i oamenii ar avea acelea?i aptitudini, – spune A. C. Scvor?ov, cunoscut biolog-evolu?ionist, – din aceasta ar reie?i c? ?i omenirea luat? în întregime n-ar prezenta o diversitate de talente poten?iale mai bogat? decât un om oarecare. Este, probabil, o idee prea s?r?cit? despre omenire...» Este un adev?r incontestabil faptul c? spiritul de observa?ie, aten?ia, memoria, h?rnicia ?. a. m. d. contribuie la dezvoltarea aptitudinilor, la afirmarea talentului. Chiar ?i un astfel de artist genial al cuvântului ca Tolstoi ?i el a fost nevoit s? retranscrie «R?zboi ?i pace» de 8 ori! Dar al?ii ar fi gata s?-?i transcrie lucr?rile la nesfâr?it f?r?, îns?, s? aib? ?ansa de a ajunge vre-odat? la în?l?imea lui Tolstoi. Apropo, fiindc? veni vorba de memorie. ?i ea este diferit? la diferi?i oameni. Chiar dac? ar fi s? fie antrenat? la nesfâr?it, la majoritatea oamenilor memoria-i... «ca memoria»; unii au dezvoltat? memoria vizual?, al?ii pe cea mintal? (logic?, auditiv?), sau ?i pe una, ?i pe alta. Dar se întâlnesc ?i oameni cu o memorie fenomenal?. I. Andronicov povestea despre I. Sollertinechii, care avea o memorie cu totul ie?it? din comun. Aruncând o privire asupra unor pagini de text, pe care le vedea pentru prima oar?, el întorcea cartea ?i spunea: «Controleaz?». ?i orice pagin? nu i-ar fi fost numit?, el o reproducea pe de rost. Când a fost rugat s?-?i aminteasc? ce era tip?rit în josul paginii 212 din volumul doi al operelor complecte ale lui N. V. Gogol din ultima edi?ie a AES (Asocia?ia Editurilor de Stat), Sollertinechii, chibzuind câteva momente, a redat integral ?i f?r? nici o gre?eal? textul: «Laud? ?ie, artiste, vivat Andrei Petrovici – recenzentului cum se vede îi pl?cea fami-... «Iart?-ne, Ivan Ivanovici, dar ce e cu acest «fami-? – «Fami-? – a r?spuns el cu nep?sare, de parc? ar fi fost în firea lucrurilor, – «fami-» este prima jum?tate a cuvântului familiaritate, numai c? «-liaritate» vine de acum pe pagina dou? sute treisprezece». Este pu?in probabil c? doar cu ajutorul antrenamentelor fiecare din noi ar putea s?-?i formeze un asemenea nivel de dezvoltare a memoriei. ?i e p?cat. Exemplele prezentate vin s? ne conving? de faptul c? asupra form?rii profilului individual al capacit??ilor omului exercit? o anumit? influen?? ?i ereditatea, ?i mediul în în?elesul cel mai larg al no?iunii. Pe lâng? ac?iunea mediului, genotipul determin? ?i el dezvoltarea general? a copilului ?i succesele lui la înv???tur?. Un debil mintal se alege cu foarte pu?in chiar ?i de pe urma celei mai bune instruiri, în timp ce un om n?scut cu aptitudini geniale reu?e?te în mod obi?nuit multe f?r? ajutorul cât de cât însemnat al cuiva. Dar pentru majoritatea copiilor de ambian?a familial?, instruirea în ?coal?, propriile lor eforturi depinde în ce m?sur? realiz?rile lor se vor apropia de limita superioar? a capacit??ilor lor înn?scute. Gemenii sunt materialul natural pe baza c?ruia se poate cel mai bine studia interac?iunea dintre genotip ?i mediu. Dup? cum am mai ar?tat, exist? dou? categorii de gemeni: obi?nui?i (bivitelini), cu genotipuri-diferite ?i identici (univitelini), cu genotipuri identice. Numeroase experien?e efectuate asupra gemenilor au demonstrat c? cu cât un caracter oarecare depinde mai mult de genotip, cu atât mai mult gemenii identici seam?n? unul cu altul sub raportul acestui caracter. ?i cu cât el depinde mai mult de mediul extern, cu atât mai mult se pot deosebi între ei gemenii identici. Cele mai mari deosebiri între gemeni se constat? în cazul când ei sunt educa?i în familii diferite; dar astfel de cazuri se întâlnesc extrem de rar. De regul?, gemenii identici sunt educa?i în condi?ii într- atât de identice, încât poate s? apar? întrebarea: nu este oare acest fapt principala cauz? a asem?n?rii lor? R?spunsul se poate ob?ine prin compararea lor cu gemenii obi?nui?i. Gemenii obi?nui?i cresc ?i ei în una ?i aceea?i familie, în unul ?i acela?i interval de timp. De aceea influen?a mediului asupra deosebirilor dintre gemenii obi?nui?i este comparabil? cu influen?a pe care o are mediul asupra diferen?elor dintre gemenii identici. Diferen?a dintre gemenii obi?nui?i ?i cei identici, crescu?i împreun?, este condi?ionat? în temei de ereditatea lor diferit?. În schimb, diferen?ele dintre gemenii identici crescu?i împreun? ?i gemenii identici crescu?i în medii diferite este condi?ionat? totalmente de condi?iile diferite de mediu. Astfel, conform datelor savan?ilor americani, educa?ia diferen?iat? duce la deosebiri cu mult mai mari de greutate ?i capacit??i mintale, dar nu are nici o înrâurire asupra în?l?imii. Prin urmare, în?l?imea depinde în special de ereditate, iar greutatea fizica ?i capacit??ile intelectuale sunt determinate aproximativ în egal? m?sur? de ereditate ?i de mediu. 9.3.2 Talentul ?i ereditatea L?murind rolul eredit??ii ?i al mediului în dezvoltarea omului, în formarea personalit??ii sale, este important s? se explice ce reprezint? mediul raportat la om. Asemeni altor fiin?e vii, omul se na?te ?i tr?ie?te într-un mediu ce este determinat atât de factori abiotici, cât ?i de factori biotici. În acest sens se poate afirma c? mediul omului este acela?i ca ?i al altor fiin?e vii. Dar datorit? con?tiin?ei, omul ac?ioneaz? în sfera formei sociale de mi?care a materiei, subordonându-?i mediul ?i to?i factorii ce ac?ioneaz? în el. Din aceast? cauz? mediul uman are un caracter social. Fiecare fiin?? uman? se na?te ?i tr?ie?te în condi?iile mediului social. În ce prive?te identitatea sau varietatea genetic?, ele sunt determinate de garniturile de gene. Fiecare om î?i are garniturile sale particulare de gene ?i în virtutea acestui fapt din punct de vedere genetic to?i oamenii sunt diver?i, individuali, cu excep?ia gemenilor identici. Remarcând diferite particularit??i în manifestarea caracterelor la diferi?i oameni, ne ciocnim nu de o insuficien?? genetic?, ci de diversitatea genetic?. Este important s? se sublinieze în acest context c? diversitatea genetic? a oamenilor nu depinde de mediul social ci, din contra, de mediul social depinde manifestarea diversit??ii genetice, deoarece ea este determinat? de condi?iile sociale în care omul se na?te, se dezvolt? ?i se formeaz? ca personalitate. Ei, bine, ve?i spune dumneavoastr?, dar capacit??ile fenomenale la copiii care, ca s? zicem a?a, n-au dovedit înc? s? între în contact cu mediul social, care n-au trecut înc? minimumul elementar de instruire ?i educa?ie? Aceea?i întrebare se poate referi ?i la personalit??ile remarcabile care se dezvolt? în aceea?i familie cu altele destul de mediocre. Într-adev?r, majoritatea copiilor care se nasc sunt copii obi?nui?i, copii înzestra?i într-un domeniu oarecare se nasc într-un num?r mic, iar personalit??i remarcabile, înzestrate multilateral, adic? oameni geniali, se nasc extrem de rar. Na?terea copiilor geniali aminte?te întrucâtva loteria. Juc?torii reu?esc, de regul?, s? ghiceasc? unul-dou? numere, mult mai pu?ini – 3-4 ?i cu totul pu?ini – 5-6 numere. iar în dependen?? de ghicire se stabile?te suma câ?tigului. Cu cât mai mic? este probabilitatea ghicirii, cu atât mai valoros este câ?tigul. Ideea a fost exprimat? sugestiv de V. Polânin. «Na?terea geniului, – spunea el, – este câ?tigul realizat la o loterie lipsit? aproape de câ?tiguri». Ne este dat foarte rar s? auzim despre apari?ia copiilor cu talente deosebite. Una din aceste rare comunic?ri senza?ionale a fost publicat? de ziarul japonez influent «Japan Times». Ea se referea la Chim Iun Von, un seulez de trei ani, care vorbea la fel de liber engleza ?i germana ca ?i coreeana, limba sa matern?. El rezolva cu o nemaiv?zut? u?urin?? probleme dintre cele mai complicate, folosind în acest scop calculele diferen?iale ?i integrale. Chim Iu este me?ter la scrisul caligrafic, scrie versuri foarte bune ?i cite?te ziarele. P?rin?ii acestui fenomen – Chim Su Son, fizician, în vârst? de 33 de ani ?i Iu Mun Hiun, cadru didactic la Universitatea din Seul, în vârst? de asemenea de 33 de ani - au povestit c? în a patra lun? dup? na?tere fiului i-au ap?rut dintr- odat? 19 din?i, iar peste dou? zile el a început s? rosteasc? cuvinte. La ?ase luni el a început s? mearg? ?i s? memoreze din auzite denumiri de copaci ?i de animale. La 1 an ?i o lun? Chim însu?ise destule cuvinte engleze?ti, pentru a vorbi satisf?c?tor engleza. Peste o lun? el a început s? vorbeasc? germana. La un an ?i jum?tate a început s? scrie cu o pensul? mic?, ?i cu tu?, iar la doi ani a început s?- ?i fac? însemn?ri zilnice. Multe dintre însemn?rile ?i desenele lui au fost publicate în ziarele din Seul. Deci, un adev?rat fenomen. Un alt exemplu. În anul 1979 la sec?ia preg?titoare a Universit??ii din Moscova a fost primit un b?ie?el de nou? ani – Jalil Said – din Afganistan. Guvernul acestei ??ri a hot?rât s?-l trimit? pentru continuarea studiilor în URSS la facultatea de mecanic? ?i matematica a USM (programa pentru ?coala medie el a însu?it-o într-un an). Jalil a venit în Uniunea Sovietic? împreun? cu tat?l s?u Cherim Said, care urma ?i el s?-?i fac? studiile la Universitate. Dup? o lun? ?i jum?tate de cursuri cu înv???tori de limba rus?, Jalil a început s? în?eleag? bine întreb?rile care i se adresau, s? r?spund? la ele ?i adesea s-o fac? chiar pe traduc?torul pentru tat?l s?u. Dar la început lec?iile mergeau destul de prost. ?i doar atunci când a fost schimbat modul de instruire, luându-se ca baz? manualul de matematic?, treburile s-au normalizat. Care este explica?ia acestor cazuri? Ce rol i se atribuie eredit??ii ?i ce rol mediului în dezvoltarea talentelor cu totul ie?ite din comun? Iat? ce scriu în leg?tur? cu aceasta cunoscu?i savan?i Ia. Reghinschii ?i A. Scvor?ov: «Ereditatea talentului? Exist? numeroase genealogii care o confirm?: muzica în familia Bah, astronomia pentru întreaga genera?ie de astronomi Cassini în cadrul c?reia s-a desf??urat de la tat? la str?nepot timp de 124 de ani continuitatea în conducerea observatorului astronomic din Paris; pictura în familia Macovschii, matematica în familia Bernulli. Pe de alt? parte, îns?, în majoritatea cazurilor înzestrarea ereditar? este determinat? de îmbinarea unui ?ir de însu?iri independente... Poate c? anume în polifactorialitate ?i se ascunde una din cauzele faptului c? chiar |
|
© 2007 |
|