ÐÓÁÐÈÊÈ

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

   ÐÅÊËÀÌÀ

Ãëàâíàÿ

Áóõãàëòåðñêèé ó÷åò è àóäèò

Âîåííîå äåëî

Ãåîãðàôèÿ

Ãåîëîãèÿ ãèäðîëîãèÿ è ãåîäåçèÿ

Ãîñóäàðñòâî è ïðàâî

Áîòàíèêà è ñåëüñêîå õîç-âî

Áèðæåâîå äåëî

Áèîëîãèÿ

Áåçîïàñíîñòü æèçíåäåÿòåëüíîñòè

Áàíêîâñêîå äåëî

Æóðíàëèñòèêà èçäàòåëüñêîå äåëî

Èíîñòðàííûå ÿçûêè è ÿçûêîçíàíèå

Èñòîðèÿ è èñòîðè÷åñêèå ëè÷íîñòè

Ñâÿçü, ïðèáîðû, ðàäèîýëåêòðîíèêà

Êðàåâåäåíèå è ýòíîãðàôèÿ

Êóëèíàðèÿ è ïðîäóêòû ïèòàíèÿ

Êóëüòóðà è èñêóññòâî

ÏÎÄÏÈÑÀÒÜÑß

Ðàññûëêà E-mail

ÏÎÈÑÊ

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

Poliploidia este aplicat? cu succes ?i în selec?ia culturilor cerealiere

Au fost create deja un ?ir de soiuri de secar? tetraploid?: Belta,

Leningradecaia tetraploidnaia, Polesscaia tetra. Start ?. a. Ele se disting

printr-o înalt? productivitate, prin boabe mari, prin faptul c? nu

polignesc ?i printr-o mai mare rezisten?? la bolile micotice decât soiurile

diploide de secar?.

În cadrul Gr?dinii botanice a A? a Republicii Moldova I. S. Rudenco a

ob?inut o form? tetraploid? de poam? Risling-de-Rin. Ea are bobi?ele mai

mari (aproape de dou? ori decât la forma diploid?), iar coacerea lor se

produce cu 7-10 zile mai devreme.

O mare munc? se desf??oar? ?i în vederea ob?inerii unor forme poliploide

de plante de furaj. Astfel, soiurile tetraploide de trifoi ob?inute dau un

însemnat adaos de mas? verde (25-86%) ?i cresc repede dup? seceri?.

În Polonia a fost ob?inut? seradel? tetraploid?, care d? cu 204% mai

mult? mas? verde decât cea diploid?.

9.1.3 Mutageneza experimental?

O deosebit? aplicare a c?p?tat în selec?ie metoda mutagenezei

experimentale, adic? a inducerii artificiale a muta?iilor, care servesc

drept materie ini?ial? pentru crearea unor forme noi de plante. Pentru

realizarea muta?iilor se folosesc atât mutageni fi-zici (diferite tipuri de

radia?ie) cât ?i diferite. substan?e chimice. Metoda mutagenezei permite

modificarea unor caractere ale acestui soi prin schimbarea anumitor gene

sau blocuri de gene. Metoda poate fi aplicat? în vederea corect?rii unor

neajunsuri ale soiului (de exemplu, rezisten?a sc?zut? la polignire sau

boli). Dar principala direc?ie în folosirea mutagenezei const? în crearea

de forme, având anumite caractere valoroase, cu scopul implic?rii lor în

încruci??rile ulterioare.

Deja a fost omologat soiul mutant de floarea-soarelui Pervene?, ob?inut

prin metoda mutagenezei chimice. Con?inutul de acid oleic al uleiului

extras din semin?ele acestui soi atinge 75%, ceea ce reprezint? de dou? ori

mai mult decât la soiurile obi?nuite.

Aplicând tratamente cu substan?e ca nitrozoetiluree (NEU), dimetilsulfat

(DMS), etilenimin? (EI), etilmetansulfonat (EMS) ?i cu altele, I. I .

Tarasencov a reu?it s? induc? numeroase caractere utile la maz?re. De

exemplu, una din formele mutante ale maz?rei se coace cu o s?pt?mân? mai

devreme, iar alta cu 10 zile mai târziu în raport cu soiurile ini?iale,

ceea ce ofer? posibilitatea înc?rc?rii mai uniforme a fabricilor de

conserve. Alte forme au întrecut cu 60% productivitatea unor a?a soiuri

bune cum sunt Pobediteli ?i Ciudo Calvedona. Au fost ob?inu?i mutan?i cu o

amplasare compact? a boabelor, cu o tulpin? mai scurt?, fiind mai

rezisten?i la polignire ?i prezentând . avantaje pentru recoltarea

mecanizat?. Dar, probabil, cel mai interesant s-a dovedit a fi soiul de

maz?re cu sterilitate func?ional? incapabil de autopolenizare. La el

pistilul iese în afar?, iar staminele sunt foarte scurte, de aceea polenul

de pe ele nu nimere?te pe pistil. Concomitent la al?i mutan?i s-a format un

nou tip de floare: cu totul deschis?, accesibil? pentru polenizarea de

c?tre insecte. A?a a fost creat? pentru prima oar? maz?re capabil? de

polenizare încruci?at?.

Ac?iunea acestor mutageni chimici a fost controlat? pe ro?ii. ?i cu

acest prilej au fost ob?inu?i mutan?i care prezentau interes: aveau o

coacere mai rapid?, erau mai productivi, iar mutagenii DMS ?i EI au

determinat formarea la soiul Moldavschii-rannii a unor plante cu ciorchini

a câte 30 de ro?ii fiecare-recomandându-se ca foarte avantajoase pentru

recoltarea mecanizat?.

La A? a RM V. N. Lâsicov ?i colaboratorii s?i au creat pe baza folosirii

factorilor fizici ?i chimici o original? colec?ie de mutan?i de porumb,

care num?r? peste 500 de forme, fiecare dintre care având un ?ir de

caractere valoroase: precocitate, num?r sporit de ?tiule?i, rezisten?? la

t?ciune, con?inut ridicat de proteine ?. a. În RM trec probele sta?ionare

circa 100 de noi hibrizi de p?pu?oi, crea?i pe baza liniilor mutante.

Folosirea unor muta?ii ca Opac-2 ?i Flauri-2 au ca efect îmbun?t??irea

calitativ? a proteinelor din gr?un?ele de porumb pe contul sporirii

con?inutului de aminoacizi indispensabili (lizin?, triptofan) ?i în acest

fel sporindu-i valoarea biologic?.

Experien?ele de îngr??are a porcilor au demonstrat c? la hr?nirea lor cu

p?pu?oi cu procent sporit ' de lizin? sporul de greutate în 24 de ore este

egal cu .. 500-550 g, iar la hr?nirea cu p?pu?oi obi?nuit-doar cu 230-310

g.

Hibridul Moldavschii-423 VL, creat de T. S. Cealîc, A. F. Palii, M. I.

Borovschii ?. a. ?i raionat în republic?, con?ine de dou? ori mai mult?

lizin? decât alte soiuri.

Uneori metoda mutagenezei experimentale d? forme care lipsesc cu totul în

natur?. Tratând semin?ele de grâu cu raze gama, selec?ionatorul indian M.

S. Svaminatan a creat, de exemplu, vestitul soi-pitic, a c?rui introducere

în practica agricol? a contribuit într-o m?sur? însemnat? la sporirea

produc?iei de grâu a Indiei. Prin aceea?i metod? academicianul P. P.

Luchieanenco a ob?inut un mutant din soiul Bezostaea-1 ?i o linie

semipitic? de grâu cu un con?inut ridicat de protein? ?i cu o

productivitate de peste 80 q/ha.

Unul din principalii factori din mediul extern, care determin?

productivitatea soiurilor, este regimul radia?ional. Dac? plantele vor fi

mai bine luminate, productivitatea lor va fi corespunz?tor mai înalt?. Dar

faptul depinde, în ultim? instan??, de structura plantelor-de caracterul

compactit??ii ?i al ramifica?iei tufei, de orientarea frunzelor în spa?iu.

De exemplu, la p?pu?oi frunzele sunt situate vertical ?i de aceea, chiar la

o densitate sporit? a plantelor, fiecare din ele cap?t? o doz? suficient?

do raze solare. La bumbac, îns?, frunzele din partea superioar? le umbresc

ne cele din partea interioar?. În perioada înfloririi ?i rodirii, când

rândurile se unesc, etajele medii ?i inferioare se afl? în condi?ii «de

foame» de lumin?, fapt care se reflect? negativ asupra productivit??ii. De

aceea, la «construirea» unor noi forme de bumbac o aten?ie deosebit? se

acord? geometriei tufei. Prin iradierea cu raze gama a semin?elor savan?ii

Institutului de cultur? a bumbacului al A? Tajice au ob?inut 60 de forme

de bumbac modificate genetic. Între acestea se num?r? ?i mutantul «Duplex»,

la care frunzele sunt dispuse în a?a fel, încât nu se împiedic? una se alta

?i razele soarelui lumineaz? aproape integral etajul mediu. Pe fiecare

peduncul al fructului plantei se dezvolt? ' câte dou? capsule de valoare

complecta, scuturarea rodului legat fiind minim?. Productivitatea

mutantului este cu 10 q/ha mai mare decât la soiul industrial primar 108-f,

fiind de asemenea superior în ce prive?te calit??ile tehnologice ale

fibrelor.

Una din ispititoarele c?i de ridicare a productivit??ii fitotehniei o

constituie sporirea facult??ii germinative a semin?elor în câmp. Este

general cunoscut faptul c? în câmp uneori nu încol?esc aproape o p?trime

din semin?ele cultivate. ?tiin?a agricol? mondial? caut? c?i de stimulare a

încol?irii semin?elor. Se încarc? s? se ac?ioneze asupra grâului cu câmp

electromagnetic, raze lazer, cu vibra?ii de frecven?? superânalt?, cu

impulsuri de radia?ie solar? concentrat?.

Savantul din Novosibirsc I. F. Peatcov a elaborat o metod? de ac?iune

asupra semin?elor de grâu cu raze infraro?ii, fapt care are drept efect

îmbun?t??irea încol?irii ?i cre?terea rodniciei. Semin?ele de clasa a

treia, care dau 85% de încol?ire ?i care în mod obi?nuit nu se seam?n?,

fiind tratate în prealabil cu raze infraro?ii, au dat o produc?ie de 25,1

q/ha.

Peatcov a stabilit limita la care iradierea infraro?ie poate determina

cre?terea procentului de încol?ire a semin?elor: era de 26%. Roada de pe

terenurile experimentale trecea cu mult de 26%. Pe ce baz?? Spicele de grâu

de aici erau mai bine dezvoltate, nu sufereau de boli, de?i nu fuseser?

supuse în prealabil tratamentului cu substan?e chimice toxice. Razele s-au

dovedit a fi ap?r?tori mai puternici ai plantelor decât mijloacele chimiei.

Mai mult. Peatcov a sem?nat semin?ele iradiate într-un sol special infectat

?i ele r?mâneau s?n?toase.

Noua metod? prezint? ?i o serie de alte avantaje. Sistemul radicular al

plantelor experimentale e aproape de dou? ori mai viguros decât la cele de

control. Aria suprafe?ei frunzelor este în medie cu 19% mai mare. Boabele

experimentale con?in cu 3% mai mult gluten, iar acesta este un indiciu al

unui con?inut mai ridicat de albumine. Deci, plantele sunt mai productive

?i dau o road? mai calitativ?. Este o realizare unic?! O alt? metod?, care

s? dea rezultate asem?n?toare, pân? una-alta nu exist? în tehnica agricol?

mondial?. ?i aceast? performan?? ar fi fost de neconceput f?r? s? se fi

apelat la serviciile geneticiii.

9.2 Genetica ?i zootehnia

În condi?iile actuale de cre?tere a popula?iei globului ?i respectiv de

sc?dere a suprafe?elor rezervate plantelor furajere pe locuitor zootehnia

are datoria de a face fa?? acestei noi situa?ii. Aceast? sarcin? de

asigurare a popula?iei în cantit??i satisf?c?toare cu produse animaliere

poate fi rezolvat? nu atât pe contul sporirii num?rului de vite, cât pe

contul sporirii productivit??ii lor.

Tot odat?, este necesar s? se ia în considera?ie o serie de noi tendin?e,

ce se manifest? în direc?ia de dezvoltare a zootehniei. Vorba este c?

sc?derea muncii fizice grele a determinat o sc?dere a nevoii de gr?simi.

Din aceast? cauz? în întreaga lume se desf??oar? o reprofilare a tuturor

verigilor zootehniei spre produc?ia de carne bogat? nu în gr?simi, ci în

proteine.

Continu? procesul de domesticire a unor specii de animale. A ap?rut o

ramur? zootehnic? cu totul nou? - cre?terea animalelor s?lbatice.

Intensificarea industrializ?rii unui ?ir de ramuri zootehnice (cre?terea

p?s?rilor, a vitelor de lapte, a porcilor) necesit? selec?ionarea

animalelor din punctul de vedere al capacit??ii acestora de a tr?i în

condi?ii neobi?nuite pentru ele ?i al adapt?rii la un ?ir de procese de

produc?ie noi. De exemplu, mecanizarea mulsului a condi?ionat necesitatea

selec?iei dup? un astfel de caracter cum este viteza de secretare a

laptelui ?i forma ugerului. Ca urmare a muncii de pr?sil? ?i de selec?ie,

au fost create cirezi înalt productive cu o cantitate anual? de lapte muls

de la fiecare vac? de rasa Neagr?-b?l?at? cu alb de 5-6 mii kg, de la

rasele Simental, Ro?ie de step? ?i de la o serie de alte rase - câte 4-4,5

mii kg. În cursul unei lacta?ii de la vaca recordist? Volga (de ras? Neagr?-

b?l?at? cu alb) din sovhozul «Rossia» regiunea Celeabinsc, s-a muls 17,5

mii kg de lapte, de la vaca Malvina (de rasa Simental), rejiunea Cernigov-

14,4 mii kg. Au fost create noi rase de vite de carne (cazah?), de lapte

(curgan?, caucazian?, brun? ?. a.).

9.2.1 Fenomenul heterozisului la animale

O direc?ie important? a geneticiii animalelor o constituie folosirea

heterozisului, care apare la încruci??rile interspecifice între linii.

Cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie ob?inerea unor pui

heterozici (hibrizi). Purtând numele de produc?ie broiler, aceast? metod?

se dezvolt? în întreaga lume în propor?ii enorme. Sarcina ei const? în

crearea de pui, care în 8 s?pt?mâni s? ating? o greutate de 1,4 kg. În

condi?iile actuale ale produc?iei industriale a puilor broiler sporul în

greutate de 1 kg se realizeaz? prin cheltuirea doar a 2 kg de hran?.

Efectul heterozis dup? un astfel de caracter important ca produc?ia de

ou? este studiat pe larg. Conform datelor ob?inute de I. Socican, G. Caitaz

?i L. Vandiuc, introducerea hibrizilor simpli ?i complec?i de g?ini în

toate gospod?riile-marf? din republic? va permite s? se ob?in? anual

suplimentar câte 6-7 mln. ou?.

Efectul heterozis se manifest? de asemenea la porci ?i oi. Rezultatele

experien?elor efectuate de V. Ju?co ?i A. Anghelu?a în cadrul Institutului

de cercet?ri ?tiin?ifice în domeniul zootehniei ?i medicinii veterinare din

Republica Moldova, au ar?tat c? efectul heterozisului de pe urma

încruci??rii interrasiale a porcilor de rasa Marele-alb, Lendras ?i a celor

de rasa Eston? pentru becon constituie în medie în ce prive?te

productivitatea scroafelor 8-12%, dup? sporul în greutate - 10-15% ?i dup?

cheltuielile pentru hran?-8-10%.

La oi efectul heterozisului se folose?te în scopul sporirii produc?iei de

carne de miel. Experien?a efectuat? de F. Iliev ?i I. I. Mogoreanu în

raionul Comrat, a demonstrat c? tineretul hibrid îl dep??e?te pe cel de

ras? pur? în greutate vie cu 19-30% ?i d?, calculat pe fiecare animal, cu

17,5% mai mult? produc?ie.

Mul?i hibrizi destul de valoro?i au fost ob?inu?i prin metoda hibrid?rii

îndep?rtate a animalelor. Savan?ii, încruci?ând oi cu lân? fin? cu berbecul

s?lbatic arhar, au creat o nou? ras? - rasa cu lini? fin? Arharo-Merinos -

cu o bun? adaptare la condi?iile natural-climatice ?i de hran? locale. În

urma încruci??rii berbecului s?lbatic muflon cu oi domestice a fost

ob?inut? o form? hibrid? de berbeci bine adapta?i la condi?iile de step? ?i

ale p??unilor alpine de înalt? altitudine.

?inem numaidecât s? pomenim ?i de încruci?area vitelor cornute mari cu

zebu. Zebu este un animal ne preten?ios ?i foarte rezistent; el suport?

bine ?i c?ldura, ?i frigul, este rezistent la numeroase boli infec?ioase,

hematoparazitare ?i de alt? natur?. Laptele de zebu are un procent ridicat

de gr?simi, proteine ?i microelemente. El digereaz? mai eficient decât

animalele domestice hrana. De aceea folosirea calit??ilor sale utile în

selec?ie este deosebit de important?.

În SUA prin încruci?area dintre zebu ?i vite de carne au fost create noi

rase productive. Între acestea se num?r? ?i cunoscuta ras? Santa-Hertruda.

În cadrul Institutului de cercet?ri ?tiin?ifice «Ascaniea-Nova» au fost

încruci?ate vaci de ras? Ro?ie de Step? cu zebu arab, în Azerbaijean ?i în

republicile din Asia Mijlocie au fost încruci?ate animale de rase locale.

De la cei mai buni hibrizi s-au ob?inut câte 6 mii kg de lapte, cu un

procent de gr?sime. dep??ind 4%. Hibrizii î?i întrec p?rin?ii ?i dup? alte

calit??i folositoare: animalele sunt mari, grase, greutatea medie a unei

vaci fiind egal? cu 550 kg. Carnea este gustoas?, prezentând un caloraj

ridicat.

La crearea raselor noi de animale se ?ine de asemenea cont ?i de un

astfel de indiciu economic, cum este consumul de nutre?uri pe unitatea de

produc?ie. Se ?tie, c? pentru hr?nirea animalelor se cheltuiesc de patru ?i

jum?tate ori mai multe proteine decât cantitatea pe care ele o redau omului

sub form? de carne, lapte, ou? ?i alte produse bogate în protein?. Care e

solu?ia? Se fac încerc?ri de rezolvare a problemei, crescându-se noi

produse proteice pentru animale - începând cu drojdiile ce cresc pe

parafinele petroliere pân? la de?eurile din industria alimentar?.

Dar exist? ?i o alt? cale: crearea unor noi animale, care se mul??mesc cu

o hran? modest?, dar pe care o folosesc cu un mai mare randament. Anume pe

aceast? cale s-a ob?inut un succes important. Este vorba de crearea unui

tip nou de animale - hibridul triplu - prin încruci?area bizonului

american, cu vite de rasa «?arole» (este r?spândit? în Fran?a) ?i animale

de rasa Herford.

Bizonul se afl? demult în centrul aten?iei cresc?torilor de vite: este

fertil, ne preten?ios, cre?te repede. Dar bizonul nu este un animal pa?nic.

Este un animal primejdios cape poate pune în orice moment coarnele în

aplicare. Încerc?rile de a se încruci?a bizoni cu rase de vaci pa?nice timp

îndelungat s-au soldat cu e?ecuri, urma?ii se dovedeau a fi sterili. ?i

iat? c?, în sfâr?it, în California a fost ob?inut acest hibrid

«interna?ional» care d? o descenden?? fertil? ?i nu mo?tene?te apuc?turile

n?r?va?e ale unuia dintre p?rin?i.

Carnea noii rase de vite con?ine multe proteine ?i un procent sc?zut de

gr?sime: pre?ul de cost al ei este cu 25-40% mai ieftin decât al c?rnii de

vac?. La nou? luni semibizonul-semitaurul cânt?re?te jum?tate de ton?

(taurul obi?nuit atinge aceast? greutate la un an ?i jum?tate). ?i consum?

în special ierburi.

9.2.2 Reânvierea speciilor disp?rute

Metodele genetice sunt folosite pe larg ?i în vederea recre?rii multor

specii de animale disp?rute. Activitatea economic? a omului se reflect? în

modul cel mai tragic asupra animalelor s?lbatice. Se presupune c? în

apropia?ii o sut? de ani de pe planeta noastr? va disp?rea în medie anual

câte o specie de fiin?e vii.

Desigur, cel mai chibzuit ar fi protec?ia animalelor în locurile lor

obi?nuite de trai, dar acest lucru nu întotdeauna reu?e?te. Este necesar s?

se depun? eforturi ca speciile rare de animale s? se acomodeze în

rezerva?iile naturale ?i în gr?dinile zoologice, unde asupra lor se poate

institui un control riguros. În acest fel animalele rare vor exista, chiar

dac? vor disp?rea din natur?. Din rezerva?ii ?i gr?dini zoologice animalele

vor putea fi mutate ulterior îi mediul natural. Exemplul cel mai memorabil

în acest sens îl constituie regenerarea zimbrului.

În 1927 în toat? lumea se num?rau doar 48 de zimbri europeni ?i 1 mascul

caucazian. ?i to?i tr?iau în condi?ii de priva?iune: în gr?dini zoologice

?i în parcurile din Europa apusean?. Societatea interna?ional? de p?strare

a zimbrilor ?i-a asumat grija de înmul?irea ?i încruci?area lor. Masculul

caucazian, aflat, la Hamburg, a fost încruci?at cu un zimbru din

Belovejscaia Pu?cia. Pe calea retroâncruci??rilor ?i încruci??rilor

reciproce de la aceea?i hibrizi s-a reu?it ob?inerea unor animale de specia

ini?ial?; ele au fost puse în libertate în Caucaz într-o rezerva?ie

natural? organizat? special în acest scop ?i în prezent cireada num?r?

peste 1100 de zimbri. La fel s-a procedat ?i cu zimbrii europeni. Dar

pentru a li se spori fertilitatea ?i viabilitatea ei au fost mai întâi

încruci?a?i cu bizoni americani ?i cu animalele domestice.

Metodele retroâncruci??rii au condus în scurt timp la efectul scontat-

deja în a patra genera?ie s-au ob?inut zimbri aproape pur-sânge.

Tot gr?dinilor zoologice le dator?m ?i p?strarea unui astfel de animal

rar cum este calul lui Prjevalschii. Istoria nou? a calului lui

Prjevalschii a început de la trei perechi p?strate în diferite gr?dini

zoologice. De rena?terea fo?tilor tr?itori ai pustiurilor centrale s-a

apucat gr?dina zoologic? din Praga. În prezent în gr?dinile zoologice din

lume se num?r? câteva sute de asemenea cai.

Geneticiienii ?i zoologii nu numai au p?strat ?i au f?cut s? creasc?

num?rul unor specii de animale aflate pe cale de dispari?ie. Ei au reu?it

de asemenea s? restaureze unele specii disp?rute demult. Câteva veacuri

trecuser? de la dispari?ia de pe p?mânt a tarpanilor ?i bourilor. Savan?ii

i-au f?cut, îns?, s? reînvie. Experien?ele respective au fost pe cât de

grele, pe atât de instructive.

Caii s?lbatici, numi?i tarpani, erau r?spândi?i în p?durile ?i în stepele

europene. Ultima dat? tarpanii au fost v?zu?i la începutul veacului trecut.

?i doar un metis de tarpan cu cai domestici i-au p?strat pân? în zilele

noastre însu?irile ?i caracterele. Anume pe calea încruci??rii acestor

hibrizi ?i s-a putut ob?ine cai identici din punct de vedere morfologic cu

tarpanii. Primii s-au apucat de acest lucru speciali?ti polonezi la

începutul veacului nostru; paralel la gr?dinile zoologice din Miunhen ?i

Berlin f?ceau experien?e în acest sens fra?ii Hec. Probând diferite

variante de încruci?are ?i f?când o riguroas? selec?ie artificial? de-a

lungul unui ?ir de genera?ii, ei au c?utat s? ob?in? tarpani asem?n?tori cu

str?mo?ii lor s?lbatici. ?i succesul a venit.

Ultimul bour a c?zut în anul 1627. Dar sângele acestui str?mo? al vacilor

s-a p?strat în arterele urma?ilor s?i domestici. Cele mai multe caractere

ale bourului s-au p?strat la vacile ungare ?i ucrainene de step?, precum ?i

la vacile engleze de parc. Unul din fra?ii Hec, directorul gr?dinii

zoologice din Berlin, s-a apucat s? restaureze bourul cu acelea?i metode

ale încruci??rii reciproce. În prezent a fost creat? o copie destul de

exact? a acestor animale, disp?rute acum trei secole ?i jum?tate.

9.2.3 Banca de gene

În scopul p?str?rii speciilor de animale pe cale de dispari?ie ?i al

îmbun?t??irii rasei de animale domestice, la ora actual? se depun eforturi

în vederea elabor?rii unor metode de conservare a genelor lor, adic? a

cre?rii unor depozite (b?nci) speciale de p?strare a genelor de animale.

În februarie 1976 la Centrul ?tiin?ific de cercet?ri biologice din Pu?chino

s-a desf??urat o conferin?? consacrat? în exclusivitate acestei probleme.

Ini?iativa organiz?rii conferin?ei îi apar?inea profesorului B. N.

Veprin?ev. Lui i-a venit ideea s? colecteze ?i s? conserve sortimente de

gene de animale pentru ca în viitor, dac? va fi necesar ?i vor exista

posibilit??i tehnice, s? se recreeze din ele speciile disp?rute. Aceast?

idee a trezit ?i interesul tuturor participan?ilor la Asambleia general? a

Asocia?iei Interna?ionale de Ocrotire a Naturii (AION), care s-a desf??urat

în octombrie 1978 în ora?ul A?habad.

Se ?tie c? fauna mondial? a pierdut o astfel de specie unic? de mamifere

marine ca vaca-de-mare, nimicit? în mod barbar cu 200 de ani în urm? în

apele de coast? ale insulelor Comandore. În zilele noastre s-a ajuns s? se

în?eleag? cât se poate de bine ce fond genetic s-a pierdut odat? cu

dispari?ia acestor animale: dac? vaca-de-mare s-ar fi p?strat pân? în

prezent, problema dobândirii proteinelor de origine animal? s-ar fi

rezolvat destul de simplu ?i de eficient: prin cre?terea acestor animale pe

întinsele «p??uni» sub-acvatice.

Pentru ce este nevoie de o banc? a genelor? Întreaga bog??ie a lumii

animale de pe p?mânt este condi?ionat? de varietatea genelor, care s-au

format în cursul evolu?iei de milioane de ani. Dar aceast? bog??ie este

amenin?at? de o primejdie real?.

În primul rând, scade în mod catastrofal num?rul general de specii de

plante ?i animale. În al doilea rând, scade num?rul indivizilor din

interiorul multor specii, iar aceasta implic? o sc?dere a volumului

fondului genetic al speciei.

Desigur, c? pentru multe animale pe cale de dispari?ie ultimul refugiu îl

pot constitui gr?dinile zoologice, dar pentru a se evita încruci??rile

dintre indivizi cu un grad apropiat de rudenie, fapt care duce inevitabil

la degenerare, gr?dinile zoologice ar urma s? între?in? cel pu?in câte 50-

100 de indivizi de fiecare specie. Dar, dup? cum arat? calculele, chiar ?i

în cazul unui astfel de num?r minim de indivizi necesari se va pierde

aproape jum?tate din genele de fiecare specie. De altfel, anume o astfel de

situa?ie s-a creat în zootehnie. Tendin?ele moderne constau în folosirea

unui num?r redus de rase înalt productive; în timp zeci de rase locale

dispar ireversibil. În realitate, îns?, toate speciile de animale ?i plante

au valoare economic? poten?ial?. Bun?oar?, animalele s?lbatice, constituie

o surs? absolut necesar? de creare în zootehnie a unor noi rase pe calea

domesticirii ?i încruci??rii cu rase locale.

În acest fel îns??i logica vie?ii indic? asupra necesit??ii de a se

depune eforturi pentru p?strarea unui num?r maxim posibil de genotipuri.

Dar pentru aceasta este necesar? crearea unui depozit, unde vor fi

concentrate asortimente variate de gene ?i de unde ele vor putea fi

primite, în caz de necesitate, pentru munc? experimental? sau de selec?ie.

Conform opiniei lui B. N. Veprin?ev ?i N. N. Rott, asortimentele de gene

pot fi p?strate «închise» în celule sau chiar în embrioni. A fost elaborat?

o metodic? de congelare a celulelor, care permite ca dup? decongelare ele

s?-?i p?streze vitalitatea. În ce const? aceast? metodic?? În mediul în

care se afl? celulele se adaug? crioprotectori - substan?e care protejeaz?

celulele de ac?iunea nimicitoare a frigului, iar apoi celulele sunt r?cite

treptat pân? la temperatura de –79°CE sau pân? -196°CE. Celulele congelate

se pot p?stra timp îndelungat: pân? la câteva zeci de ani. În practica

cre?terii vitelor în prezent se aplic? pe larg metoda p?str?rii spermei

congelate în azot lichid (la t° de -196°CE), urmând ca apoi, dup? ce va fi

decongelat?, s? fie folosit? pentru fecunda?ia artificial? a femelelor.

Metoda ofer? posibilitatea sporirii de multe ori a productivit??ii

reproduc?torilor care prezint? caractere de mare valoare economic?.

Bun?oar?, de la un taur se pot ob?ine nu 50-100 de vi?ei anual ca în cazul

fecunda?iei naturale, ci pân? la 10 mii. Sperma congelat? se p?streaz? ani

întregi ?i poate fi folosit? ?i atunci când reproduc?torul e mort; ea poate

fi de asemenea u?or transportat? într-acolo unde este necesar? ameliorarea

cirezii. Aceast? metod? poate fi folosit? pentru înmul?irea vitelor

cornute mari, a cailor, porcilor, oilor, caprelor, g?inilor, pe?tilor ?i a

altor animale. Ea este folosit? ?i pentru cre?terea animalelor s?lbatice,

între?inute în gr?dini zoologice. Se fac experien?e pe 80 de specii de

astfel de animale.

În ultimii ani a fost propus înc? un mod de p?strare a genelor. Este

vorba de congelarea timpurie a embrionilor de mamifere. Dup? decongelare

ace?ti embrioni se implanteaz? în uterul femelei-recipient, unde î?i

continu? dezvoltarea. Metoda se aplic? în prezent la iepuri, oi, capre ?i

la vite cornute mari.

Congelarea embrionilor ofer? posibilitatea p?str?rii ?i transmiterii

caracterelor economic valoroase nu numai a masculilor, dar ?i a femelelor.

Vacile recordiste (de exemplu, Volga, despre care am mai pomenit) este

ra?ional s? fie folosite nu numai în calitate de produc?toare de lapte, ci

?i de ovule. În prezent în URSS ?i în alte ??ri au fost ob?inute succese

importante în direc?ia determin?rii la oi ?i vaci a poliovula?iei, a

extragerii din uter ?i a conserv?rii ovulelor, apoi implantarea lor unor

femele-recipien?i obi?nuite.

Cu ajutorul unor trat?ri hormonale de la o singur? femel? înalt

productiv? se poate ob?ine pân? la 60 de embrioni anual in loc de 1-2. Ei

pot fi apoi implanta?i unor femele de rase inferioare, ob?inându-se astfel

de la o vac? 20-30 de vi?ei pe sezon. Pe aceast? cale se poate realiza o

ameliorare substan?ial? a ?eptelului dintr-o gospod?rie, raion sau chiar

?ar?, deoarece animalele de rase valoroase pot fi u?or r?spândite sub forma

embrionilor congela?i. Anume a?a se procedeaz? în Australia, unde importul

de animale mature este interzis de reguli de carantin? speciale.

O alt? cale de realizare a poten?ialului genetic al unor organisme cu

indicatori remarcabili o constituie clonarea genetic?, adic? ob?inerea unor

copii exacte de animale în via?? sau care au disp?rut demult, dac?,

bineîn?eles, celulele lor, într-un fel sau altul, s-au p?strat. În biologie

grupul de celule formate de la una singur? se nume?te clon?. Din aceast?

cauz? ?i ob?inerea unor organisme identice genetic dintr-o singur? celul?

se nume?te clonare.

În principiu, nu exist? nici o piedic? în vederea clon?rii în acest mod a

oric?ror specii de animale.

Câ?iva ani în urm? J. Herdon din Chembridj (Anglia) a ob?inut un mormoloc

care practic nu avea «mam?». El a recoltat dintr-un intestin de broasc? o

celul? somatic? (diploid?), a extras din ea nucleul ?i l-a implantat în

ovulul unei alte broa?te. Totodat?, nucleul din ovul fusese nimicit prin

iradiere cu raze ultraviolete În acest fel întreaga garnitur? de gene noul

organism o ob?inea de la unul din p?rin?i. Mormolocul era, bineîn?eles,

copia genetic? absolut? a broa?tei de la care s-a «împrumutat» nucleul

celular. Într-un alt centru ?tiin?ific din Anglia (Oxford) D. Bromholl a

reu?it s? implanteze nucleul extras dintr-o celul? somatic? în ovulul de

epure. De remarcat c? doctorul Bromholl a folosit celule care au crescut

mul?i ani la rând în cultur? de ?esut în afara organismului (in vitro).

Anume cu asemenea celule a fecundat ovulul, nucleul c?ruia era nimicit

ini?ial prin iradiere cu raze ultraviolete.

Ovulul fecundat a fost implantat în uterul iepuroaicei, care îndeplinea

rolul de incubator viu. În consecin??, s-a dezvoltat un embrion ale c?rui

gene con?ineau numai gene ale iepurelui (mort demult) celulele c?ruia

fuseser? cultivate in vitro. O adev?rat? reînviere!

Conform opiniei unor exper?i, în anii apropia?i va fi elaborat? o

metodic? general accesibil? ?i ieftin? de înmul?ire «prin plombagin?» a

vitelor cornute mari ?i a altor animale domestice. O atare metodic? va avea

ca obiectiv ob?inerea de celule extrase din ?esuturile unor indivizi

animali remarcabili, stimularea femelelor în producerea unui num?r mare de

ovule (aceasta deja se realizeaz?), fecunda?ia cu nuclee de celule somatice

(atât de la masculi, cât ?i de la femele-recordiste) a acestor ovule (ale

c?ror gene au fost ini?ial distruse prin iradiere) ?i implantarea ovulelor

la mame adoptive.

9.3 Genetica ?i pedagogia

9.3.1 Genotipul ?i mediul social

Probabil, c? nu o dat? ne-am întrebat, de ce nu fiecare om poate fi f?cut

compozitor, pictor, scriitor sau matematician? De ce unul începe s? compun?

versuri înc? de pe b?ncile ?colii, iar altul nu reu?e?te s-o fac? chiar ?i

dup? ce însu?e?te toate tainele compunerii versurilor? Acela?i lucru se

poate spune ?i despre cele mai înalte performan?e sportive: oricâte

eforturi ?i timp nu s-ar cheltui pentru antrenamente, nu fiecare poate s?

devin? campion olimpic. De ce un om se poate abate u?or de la drumul drept

?i deveni delincvent, iar altul r?mâne neclintit chiar în împrejur?ri care

îl pun la încerc?ri dintre cele mai grele?

Toate aceste «deceuri» au un singur r?spuns: to?i oamenii sunt diferi?i.

Fiecare î?i are genotipul s?u pe baza c?ruia, în rela?ie cu mediul, se

formeaz? particularit??ile omului, inclusiv ?i cele psihice. În afar? de

aceasta, asupra form?rii psihicului o mare înrâurire o are educa?ia,

începând din primele zile ale apari?iei pe lume a noului om.

Mult timp pe savan?i ?i pe pedagogi i-a fr?mântat urm?toarea întrebare:

în ce mod conlucreaz? în lupta pentru viitorul om ereditatea, mediul ?i

educa?ia? Cu alte cuvinte, cui dintre ace?ti trei factori îi apar?ine rolul

hot?râtor în formarea personalit??ii?

Unii considerau c? formarea esen?ei sociale a omului, dezvoltarea

personalit??ii depinde în totalitate de ereditate. Va fi omul bun sau r?u,

curajos sau fricos, harnic sau un lene? toate acestea, dup? opinia lor,

sunt programate dinainte în ereditate.

Nu este greu s? ne d?m sama c? acest punct de vedere este nu numai

nefundamentat, dar ?i într-o anumit? m?sur? d?un?tor, deoarece nu rareori

el serve?te drept paravan celor care nu ?tiu sau nu doresc s? se preocupe

de educa?ie: toate deficien?ele din educa?ie le pun în sama «eredit??ii

proaste», împotriva c?reia educa?ia ar fi, chipurile, neputincioas?. Ea

este d?un?toare ?i în alt? privin??. S? ne imagin?m urm?toarea situa?ie.

F?când totalurile anului ?colar înv???torul d? scurte caracteristici

fiec?rui elev. De exemplu, «Scutaru este silitor, perseverent, sârguincios.

Succesele lui au depins în mare m?sur? de h?rnicia ?i sârguin?a cu care a

muncit» – dup? aceste cuvinte cel caracterizat va c?uta pe viitor s? se

manifeste ?i mai în deplin?tatea acestor calit??i. «Dar iat? c? Ciobanu a

reu?it totul f?r? mult efort. Este un talent înn?scut». La ce se poate

gândi vizatul Ciobanu dup? aceste cuvinte? E bine c? totul îi merge u?or ?i

în toate izbute?te. Dar în caracteristic? nu s-a pomenit despre atitudinea

sa fa?? de înv???tur?, fa?? de munca ob?teasc?. Reiese c? nu el a ob?inut

rezultate bune, ci ele au venit singure, de la sine. Dar oare aceast?

insinuare nu reprezint?, de fapt, o minimalizare a personalit??ii lui

Ciobanu, o negare a «eu»-lui s?u?

P?rta?ii altor tendin?e considerau c? to?i oamenii se nasc cu aptitudini

naturale egale ?i dac? educatorii nu-?i vor precupe?i eforturile, iar

copiii nu se vor l?sa pe tânjal?, apoi fiecare ar putea s? ajung?, de

exemplu, la nivelul lui Mozart ?i Eminescu, Pu?chin ?i Repin. Urmând

acestei logici, s-ar p?rea c? este tot a?a de u?or s? se formeze

personalitatea omului prin intermediul instruirii ?i educa?iei, cum se

poate face din lut orice figur?. ?i acest punct de vedere s-a dovedit

lipsit de valabilitate. Fiecare pedagog cunoa?te faptul c? atât

temperamentele, cât ?i înclina?iile, ?i capacit??ile copiilor – toate sunt

diferite. Fiecare elev, fiecare om, în general, este o personalitate

irepetabil?, cu caracterul s?u deosebit, cu un mod personal de gândire,

memorare, de aten?ie. Unul toat? via?a nu mai ajunge s? aib? ureche

muzical?, iar altul compune muzic? de la ?ase ani. Un elev abia de poate

pricepe legea lui Culon, în schimb, poate deosebi dup? glas orice pas?re,

altul rezolv? ecua?ii diferen?iale, iar altul nu poate s? deosebeasc? teiul

de ar?ar.

«Dac? to?i oamenii ar avea acelea?i aptitudini, – spune A. C. Scvor?ov,

cunoscut biolog-evolu?ionist, – din aceasta ar reie?i c? ?i omenirea luat?

în întregime n-ar prezenta o diversitate de talente poten?iale mai bogat?

decât un om oarecare. Este, probabil, o idee prea s?r?cit? despre

omenire...»

Este un adev?r incontestabil faptul c? spiritul de observa?ie, aten?ia,

memoria, h?rnicia ?. a. m. d. contribuie la dezvoltarea aptitudinilor, la

afirmarea talentului. Chiar ?i un astfel de artist genial al cuvântului ca

Tolstoi ?i el a fost nevoit s? retranscrie «R?zboi ?i pace» de 8 ori! Dar

al?ii ar fi gata s?-?i transcrie lucr?rile la nesfâr?it f?r?, îns?, s? aib?

?ansa de a ajunge vre-odat? la în?l?imea lui Tolstoi.

Apropo, fiindc? veni vorba de memorie. ?i ea este diferit? la diferi?i

oameni. Chiar dac? ar fi s? fie antrenat? la nesfâr?it, la majoritatea

oamenilor memoria-i... «ca memoria»; unii au dezvoltat? memoria vizual?,

al?ii pe cea mintal? (logic?, auditiv?), sau ?i pe una, ?i pe alta. Dar se

întâlnesc ?i oameni cu o memorie fenomenal?. I. Andronicov povestea despre

I. Sollertinechii, care avea o memorie cu totul ie?it? din comun. Aruncând

o privire asupra unor pagini de text, pe care le vedea pentru prima oar?,

el întorcea cartea ?i spunea: «Controleaz?». ?i orice pagin? nu i-ar fi

fost numit?, el o reproducea pe de rost. Când a fost rugat s?-?i aminteasc?

ce era tip?rit în josul paginii 212 din volumul doi al operelor complecte

ale lui N. V. Gogol din ultima edi?ie a AES (Asocia?ia Editurilor de Stat),

Sollertinechii, chibzuind câteva momente, a redat integral ?i f?r? nici o

gre?eal? textul: «Laud? ?ie, artiste, vivat Andrei Petrovici –

recenzentului cum se vede îi pl?cea fami-... «Iart?-ne, Ivan Ivanovici, dar

ce e cu acest «fami-? – «Fami-? – a r?spuns el cu nep?sare, de parc? ar fi

fost în firea lucrurilor, – «fami-» este prima jum?tate a cuvântului

familiaritate, numai c? «-liaritate» vine de acum pe pagina dou? sute

treisprezece».

Este pu?in probabil c? doar cu ajutorul antrenamentelor fiecare din noi

ar putea s?-?i formeze un asemenea nivel de dezvoltare a memoriei. ?i e

p?cat.

Exemplele prezentate vin s? ne conving? de faptul c? asupra form?rii

profilului individual al capacit??ilor omului exercit? o anumit? influen??

?i ereditatea, ?i mediul în în?elesul cel mai larg al no?iunii. Pe lâng?

ac?iunea mediului, genotipul determin? ?i el dezvoltarea general? a

copilului ?i succesele lui la înv???tur?. Un debil mintal se alege cu

foarte pu?in chiar ?i de pe urma celei mai bune instruiri, în timp ce un om

n?scut cu aptitudini geniale reu?e?te în mod obi?nuit multe f?r? ajutorul

cât de cât însemnat al cuiva. Dar pentru majoritatea copiilor de ambian?a

familial?, instruirea în ?coal?, propriile lor eforturi depinde în ce

m?sur? realiz?rile lor se vor apropia de limita superioar? a capacit??ilor

lor înn?scute.

Gemenii sunt materialul natural pe baza c?ruia se poate cel mai bine

studia interac?iunea dintre genotip ?i mediu.

Dup? cum am mai ar?tat, exist? dou? categorii de gemeni: obi?nui?i

(bivitelini), cu genotipuri-diferite ?i identici (univitelini), cu

genotipuri identice.

Numeroase experien?e efectuate asupra gemenilor au demonstrat c? cu cât

un caracter oarecare depinde mai mult de genotip, cu atât mai mult gemenii

identici seam?n? unul cu altul sub raportul acestui caracter. ?i cu cât el

depinde mai mult de mediul extern, cu atât mai mult se pot deosebi între ei

gemenii identici. Cele mai mari deosebiri între gemeni se constat? în cazul

când ei sunt educa?i în familii diferite; dar astfel de cazuri se întâlnesc

extrem de rar. De regul?, gemenii identici sunt educa?i în condi?ii într-

atât de identice, încât poate s? apar? întrebarea: nu este oare acest fapt

principala cauz? a asem?n?rii lor? R?spunsul se poate ob?ine prin

compararea lor cu gemenii obi?nui?i. Gemenii obi?nui?i cresc ?i ei în una

?i aceea?i familie, în unul ?i acela?i interval de timp. De aceea influen?a

mediului asupra deosebirilor dintre gemenii obi?nui?i este comparabil? cu

influen?a pe care o are mediul asupra diferen?elor dintre gemenii identici.

Diferen?a dintre gemenii obi?nui?i ?i cei identici, crescu?i împreun?,

este condi?ionat? în temei de ereditatea lor diferit?. În schimb,

diferen?ele dintre gemenii identici crescu?i împreun? ?i gemenii identici

crescu?i în medii diferite este condi?ionat? totalmente de condi?iile

diferite de mediu. Astfel, conform datelor savan?ilor americani, educa?ia

diferen?iat? duce la deosebiri cu mult mai mari de greutate ?i capacit??i

mintale, dar nu are nici o înrâurire asupra în?l?imii. Prin urmare,

în?l?imea depinde în special de ereditate, iar greutatea fizica ?i

capacit??ile intelectuale sunt determinate aproximativ în egal? m?sur? de

ereditate ?i de mediu.

9.3.2 Talentul ?i ereditatea

L?murind rolul eredit??ii ?i al mediului în dezvoltarea omului, în

formarea personalit??ii sale, este important s? se explice ce reprezint?

mediul raportat la om. Asemeni altor fiin?e vii, omul se na?te ?i tr?ie?te

într-un mediu ce este determinat atât de factori abiotici, cât ?i de

factori biotici. În acest sens se poate afirma c? mediul omului este

acela?i ca ?i al altor fiin?e vii. Dar datorit? con?tiin?ei, omul

ac?ioneaz? în sfera formei sociale de mi?care a materiei, subordonându-?i

mediul ?i to?i factorii ce ac?ioneaz? în el. Din aceast? cauz? mediul uman

are un caracter social. Fiecare fiin?? uman? se na?te ?i tr?ie?te în

condi?iile mediului social. În ce prive?te identitatea sau varietatea

genetic?, ele sunt determinate de garniturile de gene. Fiecare om î?i are

garniturile sale particulare de gene ?i în virtutea acestui fapt din punct

de vedere genetic to?i oamenii sunt diver?i, individuali, cu excep?ia

gemenilor identici. Remarcând diferite particularit??i în manifestarea

caracterelor la diferi?i oameni, ne ciocnim nu de o insuficien?? genetic?,

ci de diversitatea genetic?. Este important s? se sublinieze în acest

context c? diversitatea genetic? a oamenilor nu depinde de mediul social

ci, din contra, de mediul social depinde manifestarea diversit??ii

genetice, deoarece ea este determinat? de condi?iile sociale în care omul

se na?te, se dezvolt? ?i se formeaz? ca personalitate. Ei, bine, ve?i spune

dumneavoastr?, dar capacit??ile fenomenale la copiii care, ca s? zicem a?a,

n-au dovedit înc? s? între în contact cu mediul social, care n-au trecut

înc? minimumul elementar de instruire ?i educa?ie? Aceea?i întrebare se

poate referi ?i la personalit??ile remarcabile care se dezvolt? în aceea?i

familie cu altele destul de mediocre.

Într-adev?r, majoritatea copiilor care se nasc sunt copii obi?nui?i,

copii înzestra?i într-un domeniu oarecare se nasc într-un num?r mic, iar

personalit??i remarcabile, înzestrate multilateral, adic? oameni geniali,

se nasc extrem de rar.

Na?terea copiilor geniali aminte?te întrucâtva loteria. Juc?torii

reu?esc, de regul?, s? ghiceasc? unul-dou? numere, mult mai pu?ini – 3-4 ?i

cu totul pu?ini – 5-6 numere. iar în dependen?? de ghicire se stabile?te

suma câ?tigului. Cu cât mai mic? este probabilitatea ghicirii, cu atât mai

valoros este câ?tigul. Ideea a fost exprimat? sugestiv de V. Polânin.

«Na?terea geniului, – spunea el, – este câ?tigul realizat la o loterie

lipsit? aproape de câ?tiguri». Ne este dat foarte rar s? auzim despre

apari?ia copiilor cu talente deosebite. Una din aceste rare comunic?ri

senza?ionale a fost publicat? de ziarul japonez influent «Japan Times». Ea

se referea la Chim Iun Von, un seulez de trei ani, care vorbea la fel de

liber engleza ?i germana ca ?i coreeana, limba sa matern?. El rezolva cu o

nemaiv?zut? u?urin?? probleme dintre cele mai complicate, folosind în acest

scop calculele diferen?iale ?i integrale. Chim Iu este me?ter la scrisul

caligrafic, scrie versuri foarte bune ?i cite?te ziarele. P?rin?ii acestui

fenomen – Chim Su Son, fizician, în vârst? de 33 de ani ?i Iu Mun Hiun,

cadru didactic la Universitatea din Seul, în vârst? de asemenea de 33 de

ani - au povestit c? în a patra lun? dup? na?tere fiului i-au ap?rut dintr-

odat? 19 din?i, iar peste dou? zile el a început s? rosteasc? cuvinte. La

?ase luni el a început s? mearg? ?i s? memoreze din auzite denumiri de

copaci ?i de animale. La 1 an ?i o lun? Chim însu?ise destule cuvinte

engleze?ti, pentru a vorbi satisf?c?tor engleza.

Peste o lun? el a început s? vorbeasc? germana. La un an ?i jum?tate a

început s? scrie cu o pensul? mic?, ?i cu tu?, iar la doi ani a început s?-

?i fac? însemn?ri zilnice. Multe dintre însemn?rile ?i desenele lui au fost

publicate în ziarele din Seul. Deci, un adev?rat fenomen.

Un alt exemplu. În anul 1979 la sec?ia preg?titoare a Universit??ii din

Moscova a fost primit un b?ie?el de nou? ani – Jalil Said – din Afganistan.

Guvernul acestei ??ri a hot?rât s?-l trimit? pentru continuarea studiilor

în URSS la facultatea de mecanic? ?i matematica a USM (programa pentru

?coala medie el a însu?it-o într-un an). Jalil a venit în Uniunea Sovietic?

împreun? cu tat?l s?u Cherim Said, care urma ?i el s?-?i fac? studiile la

Universitate.

Dup? o lun? ?i jum?tate de cursuri cu înv???tori de limba rus?, Jalil a

început s? în?eleag? bine întreb?rile care i se adresau, s? r?spund? la ele

?i adesea s-o fac? chiar pe traduc?torul pentru tat?l s?u. Dar la început

lec?iile mergeau destul de prost. ?i doar atunci când a fost schimbat modul

de instruire, luându-se ca baz? manualul de matematic?, treburile s-au

normalizat.

Care este explica?ia acestor cazuri? Ce rol i se atribuie eredit??ii ?i

ce rol mediului în dezvoltarea talentelor cu totul ie?ite din comun?

Iat? ce scriu în leg?tur? cu aceasta cunoscu?i savan?i Ia. Reghinschii ?i

A. Scvor?ov: «Ereditatea talentului? Exist? numeroase genealogii care o

confirm?: muzica în familia Bah, astronomia pentru întreaga genera?ie de

astronomi Cassini în cadrul c?reia s-a desf??urat de la tat? la str?nepot

timp de 124 de ani continuitatea în conducerea observatorului astronomic

din Paris; pictura în familia Macovschii, matematica în familia Bernulli.

Pe de alt? parte, îns?, în majoritatea cazurilor înzestrarea ereditar? este

determinat? de îmbinarea unui ?ir de însu?iri independente... Poate c?

anume în polifactorialitate ?i se ascunde una din cauzele faptului c? chiar

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15


© 2007
Ïîëíîå èëè ÷àñòè÷íîì èñïîëüçîâàíèè ìàòåðèàëîâ
çàïðåùåíî.