Современная генетика

Современная генетика

bacterii, dar ?i unele molu?te ?i viermi. Diapazonul presiunii la care este

posibil? via?a frapeaz? imagina?ia: de la 8 mii de atmosfere (drojdiile)

pвn? la 0,001 milibari (semin?ele ?i «sporii). Imagina?ia noastr? refuz? s?-

?i prezinte acest lucru, dar unele specii de bacterii se simt normal оn

apele reactorilor atomici la o doz? de radia?ie de 2—3 milioane de Rad.

Pentru compara?ie, radia?ia natural? cronic? pe globul p?mвntesc variaz?

оntre 48 de microrad ?i un rad pe an.

De ce am caracterizat atвt de am?nun?it rolul multilateral pe care-l

joac? fiin?ele vii? Pentru a clarifica c? f?r? ele omul nu poate exista. Оn

procesul evolu?iei de sute de mii ?i milioane de ani, toate formele de

via?? au selectat ?i au fixat оn aparatele lor genetice capacitatea de a se

adapta perfect la condi?iile specifice de mediu. Оn majoritatea cazurilor

aceste adapt?ri nu pot fi create de om оn mod artificial.

De aceea fiecare specie, chiar dac? se pare c? n-are оn prezent nici o

оnsemn?tate practica, poate deveni de mare valoare. Dispari?ia oric?rei

specii оnseamn? o renun?are con?tient? la un conservator al fondului

genetic poten?ial ?i o ?tirbire nu numai a intereselor ?tiin?ei, dar ?i a

posibilit??ilor practicii viitoare. E de mare importan?? men?inerea

fondului genetic mondial, оn special a acelor plante ?i animale, care au

devenit de acum rare ?i al c?ror mediu de trai este amenin?at de o brusc?

оnr?ut??ire.

14.2 Banca de gene a plantelor

Problema p?str?rii fondului genetic al speciilor existente de plante este

una din problemele generale ale protec?iei naturii vii.

Pentru p?strarea variet??ii vegetale оn оntreaga lume a fost creat? o

re?ea larg? de rezerva?ii ?i de gr?dini botanice. Dar rezerva?iile оn care

se p?streaz? biocenozele tipice nu pot garanta pe deplin p?strarea tuturor

speciilor de plante, care vie?uiesc pe teritoriul lor. Оn gr?dinile

botanice, la rвndul lor, se p?streaz? de obicei numai ni?te grupe mici de

plante. De aceea savan?ii о?i leag? toate speran?ele pe viitor de crearea

b?ncilor de semin?e, sau, cum mai sоnt ele numite, b?ncile plasmei

embrionare (germinale).

Оn leg?tur? cu aceasta Organiza?ia alimentar? ?i agricol? a ONU (FAO) a

propus un program interna?ional de protec?ie ?i p?strare a formelor

s?lbatice ale plantelor cultivate. Aceste forme au servit pe vremuri drept

material pentru cre?terea tuturor culturilor agricole contemporane.

?i dac? оn prezent multe dintre ele sоnt pe cale de dispari?ie complect?,

aceasta оnseamn? c? pot dispare pentru totdeauna genele care determin?

diferitele оnsu?iri ale plantelor.

FAO recomand? s? se ?in? la eviden?? materialul genetic existent ?i s? se

organizeze un sistem interna?ional de «b?nci» pentru p?strarea permanent? a

fondului genetic mondial al plantelor. Aici rolul principal apar?ine

Institutului unional de fitotehnie (IUF), unde este concentrat? cea mai

mare colec?ie de gene din lume. Fondatorul ei a fost academicianul N. I.

Vavilov.

Tвn?rul Vavilov a fost unul dintre primii care a оn?eles ce оnseamn?

genetica pentru agricultur?. Odat? ce genele r?spund de calitatea soiului

?i din ele pot fi ob?inute orice fel de combina?ii dorite, Vavilov, primul

оn lume, a hot?rвt s? organizeze o colec?ie gigantic? de gene, s?

alc?tuiasc? o genotec? unic?. Conform planurilor sale, aceast? genotec? va

fi de folos selec?ionatorilor abona?i, care vor construi soiuri noi de

plante.

De aceea a ap?rut ideea de a trimite оn toate ??rile lumii expedi?ii

speciale din Rusia pentru colectarea genelor.

Оntrebarea era: unde trebuie s? fie c?utate ele ca s? nu se piard? timpul

оn zadar?

Dup? ce a studiat mii de c?r?i, Vavilov, care avea o capacitate de munc?

fenomenal?, a descoperit c? soiurile plantelor cultivate s-au r?spвndit

prin оntreaga lume doar din cвteva centre geografice, punвnd baza teoriei

cu privire la centrele de origine a plantelor cultivate. Vavilov considera

c? aceste centre au fost locurile de concentrare ale , bog??iilor genice.

N. I. Vavilov, colaboratorii ?i discipolii s?i au organizat circa 150 de

expedi?ii оn cele mai оndep?rtate col?uri ale CSI ?i 50 — оn diferite ??ri

str?ine. Оn urma acestor expedi?ii, precum ?i a schimbului multianual de

probe de semin?e ?i de material s?ditor, оntre institu?iile ?tiin?ifice ale

tuturor ??rilor din lume la institut a fost creat? o colec?ie unic? de

semin?e. Numai оntre anii 1930 ?i 1940 IUF a expediat la cererea

selec?ionatorilor de la centrele de selec?ie din Uniunea RSS 1,5 milioane

de pachete cu probe. Оn anul 1940 colec?ia IUF num?ra de acum aproape 200

mii de probe. A fost cea mai mare din lume atвt dup? cantitatea

materialului colectat, cоt ?i dup? componen?a lui calitativ?.

IUF оntre?ine contacte de afaceri pentru schimbul de resurse genetice cu

754 de institu?ii ?tiin?ifice din 98 ??ri ale lumii. Numai оn anii

1965—1975 au fost introduse peste 110 000 de probe ale diferitelor plante

?i оn prezent оntreaga colec?ie a IUF num?r? aproape 300 mii de probe de

plante cultivate ?i de rubedenii s?lbatice ale acestora. Dintre ele

gramineele formeaz? peste 75 de mii, porumbul ?i plantele boboase — aproape

40 de mii, p?st?ioasele — aproape 25 de mii, leguminoasele ?i bost?noasele

— aproape 20 de mii ?. a. m. d.

Colec?ia de la institutul care poart? numele organizatorului ?i primului

s?u director, a academicianului N. I. Vavilov, reune?te speciile s?lbatice,

rubedeniile culturilor cultivate, soiurile locale veci ?i popula?iile din

diferite raioane ale CSI ?i ale diferitelor ??ri ale globului p?mвntesc,

soiurile veci ?i soiurile de selec?ie cele mai noi, hibrizii, mutan?ii,

haploizii, poliploizii ?. a. Ea serve?te drept baz? principal? pentru

crearea soiurilor ?i hibrizilor tuturor culturilor agricole.

Colec?ia surselor de gene (a donatorilor de gene) prezint? a?a-zisul

material de construc?ie, pe baza c?ruia selec?ionatorul creeaz? noi soiuri

?i hibrizi, rezisten?i la boli, la condi?ii nefavorabile, cu o perioad? de

vegeta?ie de durat? necesar?, potrivite pentru cultivarea ?i recoltarea

mecanizat?, cu un randament ?i o calitate a produc?iei sporite.

Miile de probe de semin?e ob?inute de la fiecare cultur? оi permit

selec?ionatorului s? le aleag? pe cele de care are nevoie, care au

caracterele necesare pentru cre?terea unui soi nou, mai potrivit. Pe baza

colec?iilor IUF au fost crescute aproape 1000 dintre cele mai bune soiuri

de culturi agricole.

Un exemplu minunat de utilizare a fondului mondial genetic de selec?ie

este crearea soiului de grвu «Bezostaea-1», cunoscut оn lumea оntreag?.

Plantele de acest soi au o tulpin? mic?, sоnt rezistente la rugin?, la

frig, sоnt foarte roditoare, reac?ioneaz? la оngr??are, se macin? bine ?i

au bune calit??i gustative. Acesta este un soi cu adev?rat «genial»! La

cre?terea lui academicianul P. P. Luchieanenco a utilizat soiurile de grвu

din diferite ??ri ?i continente, aflate оn colec?ia IUF. De exemplu, forma

patern? a soiului «Bezostaea-1» a fost de origine argentinian: «Clein 33».

Acesta din urm? a fost crescut cu participarea soiului italian «Ardito»,

ob?inut prin оncruci?area grвului moale european cu forma japonez?

«Acagomuchi», ce are tulpin? joas? ?i care a transmis acest caracter

soiului «Clein 33». Ultima calitate a fost mo?tenit? de «Bezostaia 1».

P. P. Lucieanenco, lucrвnd la crearea soiurilor noi de grвu mult mai

roditoare, a оncruci?at «Bezostaea 1» cu soiurile rezistente la p?tulire

din RDJ ?i a ob?inut soiurile de grвu de toamn? cu un оnalt randament,

numite «Avrora» ?i «Cavcaz». Acestea au tulpin? mic?, sоnt rezistente la

p?tulire ?i la boli criptogamice, recolta e de 70—80 centale la hectar.

Оn prezent depozitul na?ional de semin?e a fost mutat din Leningrad оn

or??elul Botanica de lоng? Crasnodar. Fondurile lui se complecteaz? mereu,

оn noua c?mar? de gene se vor p?stra оn containere, ce au capacitatea de

0,5 kg, peste 400 de mii de probe de diferite semin?e. A fost adoptat? o

nou? tehnologie de p?strare a fondului de colec?ie. Semin?ele uscate оn

prealabil se p?streaz? normal la +4°C f?r? a fi reвns?mвn?ate 25—30 de ani,

men?inвndu-?i norma fiziologic?.

Conservarea genomilor sub form? de semin?e urm?re?te un scop dublu. Оn

primul rвnd, s? p?streaz? fondul genetic al plantelor rare pe cale de

dispari?ie, оn rвndul al doilea, pot fi studiate posibilele modific?ri

genetice оn cazurile de p?strare оndelungat? a semin?elor, fapt de mare

importan?? pentru ?tiin??.

Banca de probe nu solu?ioneaz?, de bun? sam?, problema p?str?rii fondului

genetic al plantelor, deoarece la оnmul?irea prin semin?e nu se reproduc

оntotdeauna toate caracterele, pe care dorim s? le p?str?m. Afar? de

aceasta, multe plante se оnmul?esc numai pe cale vegetativ?. Оn astfel de

cazuri fondul genelor poate fi p?strat numai prin conservarea la mare frig

a ?esuturilor din zona de cre?tere (meristem) ?i a embrionilor cultiva?i оn

afara organismului (structurile embrionare), precum ?i a celulelor sexuale

?i somatice.

Cea mai bun? metod?, оns?, va fi nu p?strarea celulelor, chiar dac?

оntotdeauna vom putea ob?ine din ele o plant? оntreag?, ci p?strarea

meristemelor care ofer? posibilitatea de a restabili complect ?i de a

оnmul?i genotipul dat. Оn cazul utiliz?rii meristemelor, metodele de

regenerare a plantelor au fost elaborate deja pentru 60 de specii ?i ele se

aplic? larg оn practic?.

O alt? metod? special?, care face posibil? p?strarea genotipului ini?ial

este cultivarea embrioizilor ob?inu?i din celulele somatice sau din polen,

cвnd anterele sоnt cultivate in vitro.

Pвn? оn prezent s-a reu?it a se restabili cultura de celule, dup? ce ele

s-au aflat оn azot lichid, ale plopului, paltinului, m?tr?gunei, morcovului

?. a. Celulele morcovului au p?strat capacitatea de a regenera plante

оntregi. La tutun s-a reu?it a se «оnvia» embrioizii dezghe?a?i, crescu?i

оntr-o cultur? de antere. Dup? aceea din ei s-au ob?inut plante.

A?a dar, pentru crearea unei b?nci de gene ale plantelor, e nevoie de

colec?ii mari de semin?e, de congelarea polenului, a celulelor,

embrioizilor ?i ?esuturilor meristemice cultivate, din care este mai u?or a

regenera planta.

Оntreaga opera?ie de p?strare a celulelor const? din urm?toarele etape

principale: preg?tirea culturii de celule, ad?ugarea la ea a

crioprotectorului, congelarea programat?, p?strarea оn azot lichid,

dezghe?area, оndep?rtarea (sp?larea) crioprotectorului, determinarea

viabilit??ii celulelor, recultivarea (adic? restabilirea culturii) ?i, dac?

este posibil ?i necesar, regenerarea plantelor.

14.3 Fondul genetic al plantelor

Activitatea economic? ?i de produc?ie a omului a devenit un factor ce

amenin?? existen?a multor specii de animale. Numai de la оnceputul

secolului al XVII au disp?rut de pe planet? 150 specii de animale s?lbatice

?i p?s?ri, dintre care 75 au disp?rut оn ultimii 50 de ani. Оn Cartea Ro?ie

a Asocia?iei interna?ionale de protec?ie a naturii au fost оnscrise 768

specii ?i 371 subspecii de animale vertebrate, iar оn Cartea Ro?ie a fostei

Uniunii RSS — 92 specii ?i subspecii de mamifere, 80 specii de p?s?ri, 35

specii de reptile, 209 (!) specii de insecte ?. a. m. d.

Reducerea num?rului de specii amenin?? existen?a lor, iar reducerea

num?rului de indivizi ai fiec?rei specii duce la reducerea variet??ii

genetice.

Unul dintre factorii de accelerare a ritmului de reducere ?i de

dispari?ie a multor specii este stresul, cauzat de civiliza?ie. Оntr-o

situa?ie deosebit de periculoas? se afl? aborigenii, adic? rasele locale de

animale. Dintre cele 145 de rase, crescute оn Europa, 115 sоnt оn

dispari?ie.

Uneori savan?ii reu?esc s? salveze unele specii amenin?ate de nimicire

complet? prin оnmul?ire оn condi?ii artificiale. Astfel a fost salvat?

antilopa, orixul alb, renul-lui-David. La оnceputul acestui secol оn

parcurile zoologice ale Europei r?m?sese doar 16 reni din aceast? specie.

Оn prezent num?rul lor e le 400. Dup? cel le-al doilea r?zboi mondial pe

teritoriul brani?tei Belovejscaia a r?mas un singur zimbru. Datorit?

eforturilor comune ale speciali?tilor sovietici ?i polonezi num?rul lor s-a

m?rit treptat pвn? la 1000.

Оnmul?irea оn captivitate a speciilor rare de animale s?lbatice pвn? la

num?rul cвnd nu mai exist? pericolul de dispari?ie este o metod? ce s-a

оndrept??it. De acest lucru se ocup? оn prezent savan?ii de la 800 de

parcuri zoologice ale lumii, оn care se оntre?in 161 specii de mamifere ?i

72 specii de p?s?ri. Оn fosta URSS se оntre?ineau оn parcuri 127 specii ?i

subspecii de animale. Оn parcurile zoologice din lume se nasc. bun?oar?, оn

fiecare an 200 de pui de tigru-de-Amur, care a devenit o raritate оn locul

s?u de ba?tin?.

Оn procesul de cre?tere a animalelor оn parcurile zoologice se isc? de

bun? sam?, o serie de probleme. Una dintre acestea este оnmul?irea

animalelor s?lbatice оn captivitate, C?ci la multe dintre ele dispar

deprinderile comportamentului sexual ?i matern. Pe de alt? parte, din cauza

оnmul?irii prin оncruci?area rudelor apropiate se reduce varietatea

genetic?. Popula?ia din 50–100 de indivizi poate asigura p?strarea doar a

unei jum?t??i din fondul genetic al speciei. Dar оn parcurile zoologice

este imposibil a оntre?ine asemenea grupuri numeroase de animale, mai ales

ale mamiferelor mari. ?i, оn sfвr?it, apare problema dezvolt?rii la pui a

deprinderilor necesare pentru via?? оn libertate.

Nu оncape оndoial? c? formele cele mai fire?ti ?i de aceea ?i cele mai

eficace de protec?ie a fondului genetic al speciilor rare de plante, precum

?i de animale sunt rezerva?iile ?i parcurile na?ionale. Оn prezent оn lume

exist? peste 40 mii de astfel de institu?ii. Оn fosta URSS existau141

rezerva?ii, 12 parcuri na?ionale ?i 2700 teritorii, rezerva?ii cu o

suprafa?? total? de aproape 57 milioane de hectare. Оn RM exist? 2

rezerva?ii – «Codru», pe teritoriul raioanelor Nisporeni ?i Str??eni, ?i

«P?durea R?denilor» оn raionul Ungheni. Suprafa?a lor total? este de

aproape 11 mii hectare. Curвnd vor fi organizate оnc? dou? rezerva?ii:

«Beleu» оn raionul Vulc?ne?ti ?i «Golful de la Goean» оn raionul Dub?sari.

Se prevede ?i crearea unui parc na?ional pe teritoriul gospod?riei Orhei, o

rezerva?ie de faun? «Lвng? Prut» оn raionul Glodeni ?i «?oimul» оn raionul

Camenca.

Ce se poate, оns?, face cu speciile al c?ror num?r de indivizi s-a redus

la limit? ?i care sunt amenin?ate s? dispar? complect, dac? au r?mas оn

via?? numai femele sau numai masculi? Cum trebuie s? proced?m, ca s?

оnapoiem specia naturii?

Оn februarie 1976 la Centrul ?tiin?ific de cercet?ri biologice din

Pu?cino al A? a fostei URSS s-a ?inut o consf?tuire neobi?nuit?. Ea a fost

consacrat? problemei p?str?rii speciilor de animale pe cale de dispari?ie

prin conservarea genelor lor. Ini?iativa acestei consf?tuiri оi apar?ine

profesorului B. N. Veprin?ev, care a emis ideea cu privire la colectarea ?i

conservarea genomilor (garnitura de gene) animalelor, pentru ca оn viitor,

dac? va fi necesar ?i vor apare posibilit??i tehnice, s? fie regenerate din

ele speciile disp?rute.

Tocmai aceast? idee a fost pus? оn discu?ie la Pu?cino. Consf?tuirea a

aprobat propunerea de a se conserva genomii sub form? de celule sexuale ?i

celule somatice, precum ?i embrionii, cu toate c? multora ideea li s-a

p?rut utopic?.

Dar numai peste doi ani participan?ilor la Asambleia general? a

Asocia?iei interna?ionale de procreare a naturii, ce a avut loc la A?habad,

propunerile lui Vepreian?ev nu le-au mai p?rut chiar atвt de ireale. Ideea

salv?rii faunei pe cale de dispari?ie prin crearea unor depozite de gene

conservate sau a unor b?nci genetice s-a r?spвndit larg ?i a atras nu numai

aten?ia biologilor, ci ?i a savan?ilor de cele mai diverse specialit??i.

A?a dar, este vorba de conservarea genomilor din care оn viitor se vor

ob?ine animale. Acest lucru a devenit posibil dup? ce au fost stabilite

primele succese оn conservarea spermei ?i a celulelor somatice, iar оn

ultimii ani ?i a unor embrioni оntregi, fapt despre care am relatat destul

de am?nun?it оn capitolul precedent.

Оnc? la sfвr?itul deceniului al patrulea – оnceputul deceniului al

cincilea a fost elaborat? tehnica conserv?rii prin congelare la temperaturi

joase a spermei vitelor cornute mari. Dac? p?str?m sperma taurului оn azot

lichid cв?iva ani, ea nu-?i pierde capacitatea de fecundare, cu toate c?

50% din spermatozoizi per оn timpul congel?rii.

Tehnica aceasta a fost perfec?ionat?, conservвndu-se sperma a 100 de

specii, inclusiv a mamiferelor: a iepurelui de cas?, arm?sarului, taurului,

?apului, cвinelui, cerbului, elanului, lamei, bizonului, maimu?ei ?. a.

Sunt create b?nci de sperm? congelat? a speciilor s?lbatice, оn special a

celor rare ?i pe cale de dispari?ie. La centrul de medicin? din Tehas este

conservat? sperma a 98 specii de mamifere.

Mai exist? o metod? de p?strare a celulelor sexuale masculine a speciilor

de animale pe cale de dispari?ie: congelarea testiculelor masculilor

pieri?i оn scopul implant?rii lor viitoare animalelor castrate.

La temperatura de – 196°CE (temperatura azotului lichid) celulele о?i

p?streaz? viabilitatea zeci ?i sute de ani. S-a dovedit c? descenden?a

taurilor, sperma c?rora a fost p?strat? 25 de ani, este absolut normal?. Оn

celule, la aceast? temperatur? de p?strare, nu se produc nici un fel de

reac?ii biochimice. Calculele experimentale ?i teoretice arat? c? timpul

optim de p?strare a celulelor sexuale оn stare congelat? este de cel pu?in

200 de ani. Prin urmare, memoria genetic? despre aceste animale nu va

dispare f?r? urm?, ea se va p?stra timp оndelungat, ?i urma?ii, primind-o

drept mo?tenire, vor putea reвnvia ?i admira speciile disp?rute demult.

Exist? dou? c?i de regenerare a speciilor de la care s-a p?strat numai

sperma congelat?. Prima – fecundarea ovulului femelei de alt? specie. Este,

de fapt, o hibridizare interspecific?. Deocamdat? exist? numai hibrizi

naturali оn urma оncruci??rii dintre lup ?i cвine. Iar hibridul creat pe

cale artificial? prin оncruci?area morunului cu cega – besterul – prezint?

doar importan?? industrial?.

Foarte complicate sunt cazurile de izolare fiziologic? a speciei, cвnd ea

este incapabil? a se оncruci?a cu alte specii. Оn acest caz se poate aplica

оns?mвn?area artificial? a femelelor.

Este mult mai complicat cazul оn care sperma se dovede?te a fi ne viabil?

оn filierele genitale ale femelei de alt? specie. Pentru a оnfrunta acest

obstacol au fost elaborate metode de fecundare a ovulului оn eprubet?.

Pentru 14 specii de mamifere au fost g?site medii potrivite оn acest scop.

La 4 specii, dup? ce ovulele fecundate au fost introduse оn uterul femelei,

acestea s-au dezvoltat оn pui.

Cealalt? cale ?ine de ob?inerea a?a-ziselor organisme androgenetice,

adic? care se dezvolt? оn exclusivitate pe contul nucleului patern al

organismelor. Pentru ob?inerea lor trebuie s? fie оnl?turat sau inactivat

nucleul propriu al ovulului fecundat. Astfel embrionul lipsit de garnitura

matern? de cromozomi se va dezvolta pe baza garniturii paterne. Deoarece

nucleul spermatozoidului con?ine o garnitur? de cromozomi haploid? (unic?),

incapabil?, оn majoritatea cazurilor, s? asigure dezvoltarea normal? a

embrionului, trebuie s? se ob?in? diploidizarea celulelor embrionului.

Aceasta se face prin inducerea endomitozei la prima diviziune a celulei sau

prin fecundarea ei dispermic? ?i contopirea ulterioar? a' nucleelor

haploide a ambilor spermatozoizi.

Putem оmpiedica diviziunea celulei ?i efectua trecerea respectiv? din

stare haploid? оn stare diploid?, ac?ionвnd asupra ei cu temperaturi оnalte

sau substan?e speciale — colhicin? ?i citohalazin?.

Оn felul acesta savan?ii englezi au reu?it s? ob?in? оn 1977 embrioni de

?oareci diploizi androgeneticii, iar savan?ii americani оn acela?i an au

ob?inut dezvoltarea lor pвn? la na?tere. Cu mult оnainte, оn anul 1957,

savan?ii B. Astaurov ?i V. Ostracova-Var?aver au c?p?tat indivizi

androgeneticii interspecifici fecunzi de vierme de m?tas?.

Crioconservarea celulelor sexuale b?rb?te?ti nu numai c? permite crearea

b?ncii de gene a speciilor rare ?i pe cale de dispari?ie a animalelor

s?lbatice, ea mai ofer? posibilitatea de a p?stra ?i stimula sperma

reproduc?torilor de elit? timp оndelungat, chiar dup? moartea lor. Оn

prezent оn lume se оns?mвn?eaz? artificial aproape 100 milioane de vaci, 40

milioane de bivoli, 50 milioane de oi, 6 milioane de cai anual. Оn Uniunea

RSS au fost utiliza?i 655 de tauri reproduc?tori de ras? Hol?tein-friz? de

la care au fost create 6,3 milioane doze de sperm? congelat?, fapt ce

permitea efectuarea cu succes a muncii de selec?ionare.

Avantajele utiliz?rii spermei congelate o demonstreaz? urm?toarele date.

La o оmperechere natural? un taur-reproduc?tor poate оns?mвn?a pe parcursul

vie?ii sale 250—350 de vaci. La оns?mвn?are artificial? cu sperm? proasp?t?

aceast? cifr? spore?te ajungвnd la 5—8 mii. Iar utilizвnd rezervele de

sperm? congelat?, ob?inut? de la un reproduc?tor, se pot оns?mвn?a 40—50

mii de vaci.

Conservarea numai a spermei nu este o m?sur? suficient? pentru p?strarea

fondului genetic al speciilor pe cale de dispari?ie. Au оnceput lucr?rile

de creare a b?ncilor de ovule ?i de embrioni.

Metoda de congelare a ovulelor este mai dificil? decвt metoda de

congelare a spermatozoizilor, de aceea nu e elaborat? оn оntregime. Pвn? оn

prezent s-a ob?inut fecundarea ovulelor congelate ?i dezghe?ate la ?oareci,

?obolani, hвrciogi, dar dezvoltarea pвn? la na?tere a ovulului fecundat

dup? dezghe?are s-a produs numai la ?oareci. Poate e de mai mare

perspectiv? congelarea ovarelor. Dup? dezghe?are, ovarele sunt implantate

femelei castrate ?i celulele sexuale о?i definesc aici dezvoltarea. Aceste

experien?e s-au soldat cu succes asupra ?oarecilor ?i ?obolanilor.

Este posibil? o asemenea situa?ie cвnd ultima femel? a unei specii оn

dispari?ie s? pear? ?i de la ea s? r?mвn? doar ovarele congelate. Оn acest

caz ovarele ei pot fi transplantate femelelor speciilor оnrudite.

Experien?e reu?ite оn acest sens au fost efectuate asupra drosofilelor,

amfibiilor, p?s?rilor.

Exist? cвteva metode de ob?inere a animalelor din ovule congelate. Una

din ele — partenogeneza, a c?p?tat o larg? r?spвndire оn natur? la aproape

toate nevertebratele ?i la 24 specii de vertebrate — pe?ti, reptile,

amfibii. Оn cazul de fa?? ovulul оncepe diviziunea f?r? a fi fecundat ?i

pune оnceputul embrionului haploid, din care se dezvolt? un individ adult —

copia mamei. Aceast? metod? este cunoscut? ?i sub alt? denumire —

оnmul?irea virgin? a animalelor.

Ginogeneza — o alt? metod?, care se deosebe?te prea pu?in de

partenogenez?, se оntвlne?te ?i ea de multe ori оn natur?: la viermi,

pe?ti, amfibii. Оn cazul acesta activitatea pentru dezvoltare a oului ne

fecundat este realizat? de sperma altor specii оnrudite. N-are loc o

fecundare veridic?, de aceea, ca ?i оn exemplul precedent, toat?

descenden?a este de sexul feminin. La ob?inerea animalelor din celulele

sexuale conservate trebuie s? se asigure оnmul?irea lor continu?, adic?

trebuie s? se ob?in? o popula?ie de ambele sexe a acestor animale. Dac? s-

au p?strat celulele sexului homogametic, to?i indivizii din descenden?? vor

fi de acela?i sex (la majoritatea speciilor — numai femele). Iar dac? s-au

p?strat celulele sexului heterogametic, care con?in aproximativ оn

propor?ii egale sau cromozomi sexuali masculini (Y) sau feminini (X), nu e

exclus ca ele s? fecundeze selectiv ovulul din eprubet? ?i s? se ob?in?

embrionii de sexul dorit. Am mai men?ionat c? оn anul 1983 la Institutul

unional de cercet?ri ?tiin?ifice оn domeniul оnmul?irii ?i al geneticiii

animalelor agricole al Academiei agricole unionale s-a ob?inut un vi?el

dintr-un ovul crescut ?i fecundat оn eprubet?.

Crearea b?ncii de embrioni congela?i are, desigur, mai multe avantaje оn

compara?ie cu b?ncile celulelor sexuale. Оn primul rвnd, aceast? banc?

permite p?strarea genotipului ambelor sexe, adic? a masculilor ?i femelelor

speciei оn dispari?ie. Оn rвndul al doilea, se simplific? mult procedura

ob?inerii animalelor din embrionii congela?i, – r?mвne doar s? fie

implanta?i la femelele de aceea?i specie sau de specie apropiat?, оnrudit?.

Aceast? metod? permite, fapt ce prezint? o mare importan??, a se ob?ine

puii оn timpul cel mai favorabil al anului.

Ea are o mare importan?? practica ?i pentru p?strarea fondului genetic

de. valoare al animalelor agricole cunoscute prin caracterele lor economice

utile. Afar? de aceasta , dispare necesitatea de transportare оn alte

raioane sau regiuni a animalelor de ras? pentru selectarea turmelor. Оn

acest scop sunt utilizate micile vase Diuar, оn care viitoarea ras? poate

fi expediat? оn stare congelat? ca prin po?t? оn orice col?i?or nu numai al

??rii, ci ?i al оntregii lumi. A?a se procedeaz? оn Australiea, unde

aducerea embrionilor congela?i este singura metod? de importare a

animalelor de ras?.

Metoda de transplantare a embrionilor congela?i ai animalelor ce s-au

remarcat prin calit??ile lor femelelor animalelor de rase inferioare

permite realizarea mai ra?ional? ?i оntr-un ritm mai accelerat a

poten?ialului genetic al raselor de mare randament. Se ?tie c? fiecare ras?

de vite cornute mari se deosebe?te de cealalt? prin numeroase caractere,

inclusiv prin produc?ia de lapte. De exemplu, vacile de ras? neagr? b?l?at?

cu alb produc оn mediu 3400–3800 kilograme de lapte anual. Оn cele mai bune

gospod?rii produc?ia de lapte a acestei rase este mult mai mare: 5200–6500

litri. Printre vacile de aceast? ras? exist? ?i recordiste. Vaca Dora

(cresc?toria din Vilnus), de exemplu, d? 12605 kilograme de lapte. Volga

(sovhozul «Rossia», regiunea Celeabinsc) – 17517 kilograme, iar Blanca

(Cuba) – chiar 24750 kilograme. Vaca Bicer Arlinda Elen de ras?

Hol?teinfriz? (SUA) оn 305 zile din a cincia lacta?ie a dat o produc?ie de

lapte record – 25747 kilograme. Cum s? nu admir?m productivitatea

fenomenal? a acestor recordiste! Fiecare dintre ele prezint? o fabric? de

lapte. Ultima din recordistele citate produce 10 c?ld?ri de lapte zilnic.

E fireasc? оntrebarea: este ra?ional oare s? folosim aceste vaci

remarcabile drept donatoare de lapte? N-ar fi oare mai bine s? fie

transformate оn fabrici cu produc?ie оn flux de embrioni, folosind оn acest

scop totodat? sperma conservat? оn borcane a animalelor de mare randament.

S? examin?m, оn sfвr?it, ?i cazul оn care din specia disp?rut? au r?mas

numai celulele somatice. Sarcina de a restabili specia din ele este, de

bun? sam?, cea mai grea, dar, оn principiu, realizabil?. Am mai relatat

despre metoda transplant?rii nucleelor celulelor somatice оntr-un ovul al

c?rui nucleu a fost оn prealabil оndep?rtat sau inactivat. Оn anul 1981 a

ap?rut prima comunicare despre na?terea puilor de ?oareci, care s-au

dezvoltat exclusiv din nucleul transplantat. Acest lucru a fost dovedit

prin aplicarea marcajului genetic: ovulele au fost luate de la ?oarecele

negru, embrionii din care au fost luate nucleele – de la ?oarecele cenu?iu

?i, оn sfвr?it, «mama adoptiv?» a fost alb?. S-au n?scut ?oricei cenu?ii,

fapt ce a servit drept dovad? c? ei s-au dezvoltat din nucleul

transplantat.

Pentru reproducerea animalelor din celule somatice conservate sunt

necesare, оns?, transplant?ri interspecifice ale nucleelor. ?i ele, оn

principiu, sunt pe deplin realizabile. Astfel de experien?e au fost

efectuate asupra pe?tilor oso?i ?i amfibiilor. Оn multe cazuri hibrizii

nucleari-citoplazmatici ob?inu?i au fost viabili.

A?a dar, visul c? оn viitorul apropiat aceast? metod? va permite nu numai

reоnvierea speciilor disp?rute, ci ?i ob?inerea animalelor identice din

punct de vedere genetic prin transplantarea оn diferite ovule a nucleelor

aceluia?i organism devine o realitate. Acest lucru deschide selec?iei

perspective ademenitoare. Pe aceast? cale se pot p?stra un timp nelimitat

?i genotipurile ce prezint? o deosebit? valoare, transplantвnd succesiv

nucleele din genera?ie оn genera?ie.

Se ?tie c? оnmul?ind оn mod obi?nuit descenden?a unei recordiste ultima

devine mai bun? decвt celelalte vaci, dar rar de tot atinge nivelul mamei,

pentru c? are numai jum?tate din cromozomii mamei ei, cealalt? jum?tate o

prime?te de la tat?. S? nu uit?m de asemenea c? productivitatea ?i gr?simea

laptelui, ca ?i celelalte caractere ale productivit??ii, se determin?

printr-un num?r foarte mare de gene dislocate оn diferi?i cromozomi.

Deaceea оmbinarea cromozomilor ?i a genelor, ob?inute de la ambii p?rin?i,

rareori este tot atвt de reu?it? precum a fost la mama recordist?.

Altfel ar evolua lucrurile dac? s-ar ob?ine vaci cu o garnitur? de

cromozomi identic? cu cea a recordistei. Acest lucru e posibil, оns? numai

dac? se vor transplanta nucleele ei. Dac? aceasta va deveni o realitate,

va deveni posibil? ob?inerea de la un animal a unui num?r nelimitat de

urma?i, care, оn sens genetic, n-ar mai fi urma?i, ci ni?te surori gemene

ale vacii de la care, f?r? a-i aduce vre-o daun?, s-ar lua unele nuclee ale

celulelor somatice pentru a fi transplantate оn ovule str?ine.

Оn ultimul timp, datorit? succeselor ob?inute de ingineria genic?, a

devenit posibil? crearea de b?nci sau biblioteci de gene aparte. ADN-ul

este separat din organism, moleculele cu ajutorul fermen?ilor de restric?ie

sunt t?iate оn fragmente, care apoi se insereaz? оn plazmide vectoriale.

Acestea la rвndul lor se insereaz? оn celule bacteriale, care apoi se

sorteaz? оn cloni aparte, fiecare con?inвnd cвteva gene.

Anume totalitatea acestor cloni prezint? biblioteca de gene a acestui

organism. Оn realitate, оns?, aceasta va fi o bibliotec? f?r? catalog ?i

noi vom fi nevoi?i s? separ?m din milioanele de bacterii doar pe acelea ce

con?in gena care ne intereseaz?. Pentru a solu?iona aceast? problem?

(«c?utarea acului оn stogul de fвn») se folosesc zonduri speciale,

utilizarea c?rora se bazeaz? pe principiul complimetarit??ii acizilor

nucleici. Un astfel de zond e alc?tuit dintr-o molecul? de ARNi radioactiv,

specific? pentru gena, care trebuie selectat?. Avвnd molecule de acest fel

se poate efectua scriningul biblitecii de gene, ceea ce ne permite

selectarea acelei bacterii, care con?ine ADN-ul complimentar zondului dat.

Pentru organismele superioare, оns?, trebuie selectate cвteva milioane de

astfel de cloni, c?ci numai a?a se poate asigura p?strarea memoriei

genetice a speciei оn dispari?ie.

Pe viitor informa?ia genetic? a speciei va putea fi оnscris?, probabil,

оn form? de tabel. Lucr?rile de descifrare a succesiunilor ADN-ului, de

separare a genelor individuale, efectuate pe parcursul ultimilor ani,

indic? posibilitatea determin?rii structurii primare a moleculelor ADN de

orice lungime. Mai mult chiar, natura chimic? a ADN-ului permite

sintetizarea lui оn condi?ii de laborator. Trebuie s? se ?tie doar оn ce

ordine sunt dispuse nucleotidele pe fiecare sector al ADN-ului. Оn acest

scop au fost deacum create cвteva tipuri de a?a-numitele «ma?ini genice». O

asemenea ma?in? sintetizeaz? оn mod automat fragmente de ADN cu o lungime

de 40 de nucleotide: viteza - 1 nucleotid оn 5-6 minute. Ma?ina este

compus? dintr-un microprocesor, rezervoare cu nucleotide, reagen?i ?i

solu?ii necesare оn anumite etape de lucru, pomp? ?i corpul pompei оn care

se produce sinteza ADN-ului. Corpul pompei este plin de bile foarte mici de

cremene, care servesc ca baz? ?i pe care se «asambleaz?» molecula ADN.

Succesivitatea necesar? a nucleotidelor se оntroduce оn memoria ma?inii cu

ajutorul unui pupitru cu clape. Microprocesorul umple corpul de pomp?

succesiv cu nucleotide, care la un cap?t sunt blocate, pentru a se asigura

adi?ionarea nucleotidului nou introdus numai la capitul lan?ului оn

cre?tere

Astfel, utilizвndu-se «ma?inile genice», se va putea reproduce fondul

genetic al oric?rei specii pe baza informa?iei ob?inute despre ea оn form?

de tabel.

Оns?, pвn? la aplicarea acestor metode de descifrare complet? a genomului

?i clasificarea lui pentru urma?i, multe specii nu vor mai exista pe

P?mвnt. De aceea este de o mare importan?? asigurarea fix?rii materialului

genetic al ultimelor exemplare ale speciilor de animale оn dispari?ie sub

form? de ?esuturi ?i celule pentru ca ele s? poat? fi reоnviate оn viitor.

Cu aproape 200 de ani оn urm? оn apele litorale ale insulelor Comandore

fauna mondial? a pierdut o specie unic? de mamifer marin – vaca de mare. Оn

prezent ne d?m seama cu regret ce scump fond genetic a disp?rut odat? cu

nimicirea acestor vaci: a fost singura specie din micul grup al mamiferelor

marine erbivore criofile. Dac? оn prezent ar exista vaca de mare, problema

proteinei animaliere ar fi solu?ionat? destul de simplu, prin cre?terea

acestor animale pe «p??unile» gigantice subacvatice naturale ale

litoralului m?rilor Orientului Оndep?rtat.

XVI. INGINERIA GENIC? ?I SISTEMATICA

15. Genele ?i sistematica

Din cele mai vechi timpuri omul оncerca s? clasifice, s? pun? оntr-o

anumit? ordine, оntr-un sistem оntreaga varietate de organisme ce populeaz?

planeta noastr?. Aceste оncerc?ri se f?ceau la timpuri diferite, оn mod

diferit. Sistematica este ?tiin?a despre varietatea organismelor ?i

clasificarea lor pe baza originii evolutive sau a rela?iilor de rudenie

dintre ele. Mult timp principalul criteriu de clasificare a organismelor

era cel morfologic. Savan?ii studiau asem?n?rile ?i deosebirile dintre

organisme conform caracterelor exterioare vizibile ?i determinau pe baza

acestora apartenen?a lor la o anumit? specie.

Aceast? orientare оn sistematic? a fost numit? pe vremuri fenosistematic?

(fen – caracter, adic? clasificare conform caracterelor externe).

La оnceputul secolului nostru existau deja informa?ii care indicau c?

organismele ce fac parte din diferite specii nu se deosebesc totdeauna clar

dup? fenotip (morfologic).

Datorit? acestui fapt savan?ii au оnceput s? caute un nou criteriu de

determinare a apartenen?ei organismelor la diferite specii ?i au procedat

la studierea cariotipului lor (num?rul ?i particularit??ile morfologice ale

structurii cromozomilor lor). S-a constatat c? la organismele din aceea?i

specie cariotipul este identic, pe cвnd la speciile diferite el este

divers. Cariotipul a оnceput s? fie considerat drept unul din principalele

criterii ale speciei. Оn sistematic? a ap?rut o nou? orientare –

cariosistematica.

Cu ajutorul metodelor cariosistematicii s-au ob?inut date de valoare,

care permit оn?elegerea multor mecanisme evolutive ?i solu?ionarea multor

probleme ce apar оn procesul de clasificare a plantelor ?i animalelor

superioare.

Metodele cariosistematicii ?i fenosistematicii s-au dovedit, оns?,

nepotrivite pentru determinarea organismelor din regnul al treilea – regnul

microorganismelor. Microorganismele n-au оn celule un nucleu bine reliefat,

cu atвt mai mult, ele n-au cromozomi. Multe caractere fenotipice (forma,

tipul de cili, structura peretelui celular ?. a.) pentru diversele lor

grupuri au ap?rut pe parcursul evolu?iei оn mod independent, dвnd na?tere

unor forme morfologice asem?n?toare, dar ne оnrudite din punct de vedere

genetic. De aceea clasificarea conform fenotipului a constituit doar primul

pas. Al doilea a fost clasificarea dup? genotip, care are valoare cognitiv?

?i de pronosticare mult mai mare decвt fenotipul.

La formele prenucleare ale organismelor (la procario?i) aparatul genetic

este reprezentat prin molecule aparte de ADN. Studierea lor a ajutat mult

la оn?elegerea particularit??ilor structurii genotipilor tuturor grupelor

de organisme. Aceste cercet?ri au avansat rapid din momentul descoperirii

unei clase noi de fermen?i – a restrictazelor – instrumente principale оn

ingineria genic?. Studierea structurii moleculare a genotipului

organismelor a devenit mai pu?in dificil? datorit? folosirii acestor

fermen?i capabili s? provoace rupturi оn succesivit??ile specifice ale ADN-

ului. Astfel a ap?rut оnc? o orientare оn ?tiin?? – genosistematica. Anul

ei de na?tere se consider? 1960, atunci cвnd a fost publicat? lucrarea lui

A. N. Belozerschii ?i a discipolului s?u A. S. Spirin cu titlul:

«Componen?a acizilor nucleici ?i sistematica». Оn aceast? lucrare s-a f?cut

prima оncercare de a examina оn plan comparativ toate cuno?tin?ele

fragmentare ?i dispersate acumulate pвn? atunci cu privire la structura de

ADN al celor mai diverse grupuri de organisme.

Astfel, оncepвnd cu observ?ri aparte, s-a f?cut primul ?i cel mai

important pas spre formarea principiilor de baz? ale genosistematicii.

Principalul obiect pe care оl analizeaz? genosistematica este structura

molecular? a genotipului. Cu cвt organismul este mai complex, cu atвt

aparatul s?u genetic con?ine mai mult ADN.

Faptul c? structura ADN-ului este diferit? la specii diferite genereaz?

anumite dificult??i. Am mai men?ionat ce cantitate uria?? de informa?ie

con?ine o singur? molecul? de ADN. ?i dac? ne punem drept scop s? compar?m

materialul genetic al sec?rii cu cel al maz?rii, ne vom pomeni оn situa?ia

savantului, care ar оncerca s? compare sensul informa?iei ce o con?in dou?

biblioteci tematice, compuse din cвteva zeci de mii de volume fiecare ?i

scrise оntr-o limb? pe care el n-o cunoa?te.

Odat? cu evolu?ia cercet?rilor оn domeniul ingineriei genice au ap?rut,

оns?, posibilit??i noi pentru u?urarea muncii savan?ilor genosistematici.

Fragmentarea moleculelor mari de ADN ?i determinarea structurii primare a

fiec?rui fragment a accelerat оn mare m?sur? nu numai procedura secven?rii

(descifrarea succesiunii nucleotidelor) acestor molecule, ci chiar analiza

structurii fine a fiec?rei gene aparte ?i succesiunii disloc?rii lor de-a

lungul moleculelor de ADN.

15.2 Gradul de оnrudire genetic?

Care sunt metodele prin intermediul c?rora se studiaz? structura

molecular? a genotipului?

La оnceput compararea programelor genetice ale organismelor se f?cea pe

baza unei singure presupuneri, absolut logice: cu cвt genotipurile sunt mai

diverse, cu atвt frecven?a unor nucleotide aparte din ADN se deosebe?te mai

mult. Cu alte cuvinte, savan?ii au оnceput a determina diferitele organisme

conform structurii nucleotidice a ADN-urilor comparate.

Structura nucleotidic? a ADN-ului este determinat? cel mai bine prin

metoda direct?: prin hidroliz? moleculele polimere ale ADN-ului sunt

transformate оntr-o solu?ie de nucleotide ?i se determin? partea lor

molar?. Ca urmare se afl? care este frecven?a adeninei (A), guaninei (G),

citozinei (CE) ?i timinei (T) оn ADN-ul cercetat.

S? ne amintim c? aceste baze se cupleaz? selectiv: G – CE ?i A – T. Prin

urmare, bazele care formeaz? perechi se vor оntвlni cu o frecven??

constant?. Prin ce se pot deosebi atunci unii de al?ii diferi?ii ADN?

R?spunsul este univoc: ei se deosebesc dup? frecven?a acestor perechi

complementare de nucleotide ?i dup? ordinea disloc?rii lor оn molecule.

Este bine venit a exprima partea molar? a perechilor de nucleotide G – CE

?i A – T оn procente. Dac? este scris c? structura nucleotidic? a unui ADN

este 42 mol.% G–CE, оnseamn? c? la fiecare sut? de perechi de nucleotide 42

de perechi dintre acestea vor fi G – CE ?i, respectiv, 58 de perechi A -T.

Genotipurile se pot deosebi ?i dup? num?rul sumar de perechi nucleotide

din molecula ADN-ului. Aceste deosebiri оn con?inutul cantitativ al ADN-

ului sunt foarte importante: ele reflect? direct volumul informa?iei

genetice, p?strat? оn genotipul organismelor.

Metoda direct? de determinare a structurii nucleotidice a ADN-ului este

simpl? ?i comod?, de?i are ?i neajunsuri: pentru a efectua analiza e nevoie

de mult ADN, iar analiza оns??i dureaz? cвteva zile. De aceea оn acest scop

sвnt folosite uneori diferite metode indirecte. Оn laboratorul lui P. Doti

de la Universitatea Harvard (SUA) a fost studiat fenomenul denatur?rii

moleculelor ADN. Dac? vom lua o solu?ie de ADN polimer ?i o vom оnc?lzi, la

atingerea unei anumite temperaturi critice, vor оncepe s? se desfac?

leg?turile оntre cele dou? catene. Dac? temperatura va continua s? creasc?,

partea acestor leg?turi rupte va spori tot mai mult ?i оn cele din urm? se

va produce diviziunea moleculelor оn dou? jum?t??i complementare – ADN-ul

denatureaz?.

La r?cirea solu?iei ambele jum?t??i о?i vor g?si partenerul complementar

?i se va produce restabilirea structurii ini?iale a spiralei duble –

renaturarea ADN-ului.

S-a observat c? ADN-ul cu componen?? diferit? denatureaz? la temperaturi

diferite: cu cвt partea molar? a perechilor G-CE este mai mare, cu atвt

este mai mare ?i temperatura de denaturare a ADN-ului.

Pentru denaturarea structurii prin aceast? metod? se cere foarte pu?in

ADN ?i experien?a dureaz? pu?in timp. Practica sistematicii genice a

demonstrat c? determinarea structurii ADN-ului este o metod? sigur? de

determinare a asem?n?rilor ?i deosebirilor la stabilirea genotipurilor.

Printre numeroasele grupuri de animale ?i plante exist? unele cu o

morfologie foarte s?rac? ?i, prin urmare, cu un num?r mic de caractere

adev?rate pentru comparare. Cu totul alta este situa?ia cвnd orice

tr?s?tur? caracterizeaz? tot ADN-ul genotipului. Оn el se reflect? ca оntr-

o oglind? particularit??ile structurale ale tuturor genelor, care determin?

formarea fenotippului.

La toate formele оnrudite structura ADN-ului este foarte asem?n?toare,

dar asem?narea structurilor nu indic? direct asupra оnrudirii. Totodat?

gradul de deosebire ?ine direct de gradul de divergen??, de deosebire a

formelor de organisme comparate ?i grupurilor lor naturale (gen, familie,

ordin).

Pentru determinarea gradului de deosebire dup? ADN au fost propuse ?i

alte metode, bazate pe determinarea cantitativ? a combina?iilor specifice

de nucleotide, ce se оntвlnesc оn ei. Cea mai simpl? combinare este o

pereche de nucleotide care stau al?turi оn catena ADN-ului. Оn fiecare

serie de experien?e unul din cele patru tipuri de nucleotide era marcat cu

fosfor radioactiv. Compararea rezultatelor acestor experien?e oferea

posibilitatea de a determina frecven?a tuturor celor 16 combina?ii posibile

de perechi de tipul:

A–A, A–G, A–C, A–T;

T–T, T–A, T–G, T–C;

G–G, G–A, G–C, G–T;

C–C, C–A, C–G, C–T.

Cвnd determin?m frecven?a acestor combina?ii de nucleotide оn ADN, noi

proced?m deja la analiza «silabelor» оn textele programelor genetice.

Elaborarea acestei metode оn laboratorul lui A. Cornberg (SUA) a

prezentat un pas оnainte оn practica sistematicii genice. Posibilitatea

coinciden?ei ocazionale a textelor programelor genetice (dup? frecven?a

celor 16 tipuri de «silabe») este mult mai mic? decвt frecven?a unor

nucleotide aparte.

Dar, cu toate acestea, metodele de determinare a structurii ADN-ului ?i a

frecven?ei unor grupuri aparte de nucleotide sunt pu?in eficace la

compararea materialului genetic al speciilor legate strвns prin rudenie

filogenetic?.

Modific?rile оn structura ADN-ului se acumuleaz? pe parcursul evolu?iei

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15