ÐÓÁÐÈÊÈ

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

   ÐÅÊËÀÌÀ

Ãëàâíàÿ

Áóõãàëòåðñêèé ó÷åò è àóäèò

Âîåííîå äåëî

Ãåîãðàôèÿ

Ãåîëîãèÿ ãèäðîëîãèÿ è ãåîäåçèÿ

Ãîñóäàðñòâî è ïðàâî

Áîòàíèêà è ñåëüñêîå õîç-âî

Áèðæåâîå äåëî

Áèîëîãèÿ

Áåçîïàñíîñòü æèçíåäåÿòåëüíîñòè

Áàíêîâñêîå äåëî

Æóðíàëèñòèêà èçäàòåëüñêîå äåëî

Èíîñòðàííûå ÿçûêè è ÿçûêîçíàíèå

Èñòîðèÿ è èñòîðè÷åñêèå ëè÷íîñòè

Ñâÿçü, ïðèáîðû, ðàäèîýëåêòðîíèêà

Êðàåâåäåíèå è ýòíîãðàôèÿ

Êóëèíàðèÿ è ïðîäóêòû ïèòàíèÿ

Êóëüòóðà è èñêóññòâî

ÏÎÄÏÈÑÀÒÜÑß

Ðàññûëêà E-mail

ÏÎÈÑÊ

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

?i în familiile cu mul?i copii ale geniilor se n??teau atât de rar copii

geniali». «Nu avem motive s? afirm?m c? exist? gene speciale ale

genialit??ii; formele de manifestare a talentului uman sunt atât de variate

?i individual irepetabile, încât este mai verosimil s? fie considerate nu

urmarea unor gene speciale ale genialit??ii, ci rezultatul unor combina?ii

unice, irepetabile în fiecare caz aparte ale unui ?ir întreg de gene, care

fiecare în parte nu determin? nici un efect remarcabil. Adev?rul este

confirmat ?i de faptul c? în marea majoritate a cazurilor descenden?a

oamenilor de sam? este destul de obi?nuit?».

Din aceste opinii se poate trage urm?toarea concluzie general?: nu

ac?iunea unor oarecare gene izolate determin? formarea talentului. Fiecare

gen? aparte sau o grup? de gene condi?ioneaz? unele însu?iri pozitive

aparte (temperament, atrac?ie pentru ceva, aten?ie, memorie, spirit de

observa?ie, imagina?ie, capacitate de în?elegere rapid? ?. a. m. d.), iar

îmbinarea întâmpl?toare a unei mul?imi de asemenea însu?iri (?i, prin

urmare, ?i a genelor care le determin?) într-un singur individ contribuie

la dezvoltarea maxim? a capacit??ilor sale – adic? a talentului.

Probabilitatea îmbin?rii într-o singur? persoan? a majorit??ii însu?irilor

pozitive e foarte mic? – de aici ?i raritatea apari?iei lor în lume. Tot

odat?, se cunoa?te c? nu toate genele se manifest? într-un mediu sau altul

?i c? genele asem?n?toare î?i manifest? în chip diferit ac?iunea în

condi?ii de mediu diferite. Prin urmare, însu?i mediul «potrive?te»

ac?iunea fiec?reia dintre gene sau a unor blocuri de gene unul fa?? de

altul, «?lefuindu-le» efectul general. Tot mediul este cel care joac? rol

de «punct de trecere», aprobând sau anulând aceast? ac?iune general?,

adic? stimuleaz? sau inhibeaz? o ac?iune sau alta a individului. În acest

cadru o importan?? colosal? o are instruirea ?i educa?ia orientat?. Se

în?elege de la sine c? dac? elevul sau studentul nu poate s? asimileze

ceva, dar o dore?te, el va fi, pe drept, recompensat, dac?, îns?, este

capabil, dar lene?, pe bun? dreptate, va fi mustrat. ?i deoarece toate

aceste calit??i determin? rela?iile dintre oameni, manifestarea lor va fi

apreciat? în chip diferit, în dependen?? de condi?iile concrete ale

mediului social.

În ce prive?te seulezul de 3 ani Chim, nici acest caz nu con?ine nimic

supranatural. Pur ?i simplu, exemplul ilustreaz? o dat? în plus

posibilitatea manifest?rii foarte de timpuriu ?i în diverse domenii a unor

capacit??i poten?iale enorme. ?tiin?a nu dispune înc? de informa?ie

suficient? asupra modului în care recep?ioneaz? lumea înconjur?toare

copilul în perioada dezvolt?rii sale embrionare. Nu este exclus c? anume

aceast? perioad? este fundamental?, hot?râtoare în formarea psihicului ?i,

prin urmare, ?i a personalit??ii omului. În perioada embrionar? dezvoltarea

creierului este determinat? de programul .genetic. Programul genetic, –

scrie cunoscutul geneticiian sovietic, academicianul N. P. Dubinin, –

asigur? posibilitatea manifest?rii sferei spiritual suprabiologice a

omului, iar condi?iile sociale transform? aceast? posibilitate în

realitate în procesul activit??ii de munc?, social de produc?ie a

oamenilor, legat? de dezvoltarea vorbirii ?i înrâurind asupra form?rii

gândirii logico-abstracte». Nu este exclus c? în viitor no?iunea «mediu

social» se va complecta cu starea psihic?, emotiv? în care se afl?

viitoarea mam? în perioada gravidit??ii. Doar ?i ea este diferit? la

diferite mame ?i chiar la una ?i aceea?i mam? la sarcini diferite.

9.3.3 Embriogenetica ?i pedagogia

Dac? a?i fost mai mul?i copii în familie, pute?i – s-o întreba?i pe mama,

cum se sim?ea ea când a?tepta un copil sau altul. Mul?i î?i manifest? înc?

de pe atunci temperamentul...

Momentul fecunda?iei ovulului este, de fapt, momentul na?terii unei noi

vie?i. Pân? la el celulele sexuale au parcurs o cale lung? de diferen?iere

?i specializare în conformitate cu programul genetic al fiec?ruia dintre

p?rin?i. Dup? unirea gametului mascul cu cel femel ?i formarea zigotului,

începe ac?iunea coordonat? a dou? programe genetice ?i realizarea

consecvent? a informa?iei ereditare, pe care o con?in, pe parcursul

întregului proces de dezvoltare individual?.

De acum la a optsprezecea zi de la concep?ie începe s? bat? inima noii

fiin?e, la dou? luni organele îi sunt în temei formate, iar la trei luni ea

se manifest? în toat? plin?tatea: se poate stabili ce este b?iat sau fat?.

La patru luni EL sau EA încep s?-?i caute o pozi?ie mai comod?, iar la

cinci unii î?i manifest? deja caracterul. La acest moment copilul simte ?i

retr?ie?te toate bucuriile ?i emo?iile mamei, fiind foarte sensibil la

dispozi?ia ei ?i reac?ionând în mod corespunz?tor.

Se pare c? în parte la acest fundament se referea L. N. Tolstoi când

scria: «Oare nu atunci am ob?inut eu tot cu ceea ce tr?iesc în momentul de

fa??, ?i am agonisit atât de mult, atât de repede, încât în întreaga via??

ce a urmat nu am reu?it s? cap?t nici a suta parte cât c?p?tasem înainte?

De la un copil de cinci ani ?i pân? la mine e un singur pas. De la un nou-

n?scut pân? la un copil de cinci ani e o distan?? cumplit?. De la embrion

pân? la nou-n?scut e o pr?pastie, iar de la ne existen?? pân? la embrion se

întinde nu o pr?pastie, ci ceva de neconceput».

În psihologie ?i pedagogie se obi?nuie?te s? .se considere c? omul nu se

na?te personalitate, ci devine ca atare. ?i aceasta este într-adev?r a?a,

deoarece personalitatea a început s? semnifice cel mai adesea

individualitatea în raporturile ei sociale. Dar atunci ce urmeaz? s? se

considere na?terea omului-apari?ia lui pe lume sau momentul ini?ial al

dezvolt?rii sale în uterul mamei? Doar acele nou? luni care urmeaz? dup?

momentul concep?iei noului om sunt mult mai bogate în informa?ie decât

mul?i dintre anii ce vor urma.

«Pot s? demonstrez c? multe din ceea ce consider?m specific uman, c?p?tat

de om dup? na?tere, în realitate se con?ine în genetica noastr?, se afl? în

natura noastr? în forma unor raporturi fixate ale structurilor nervoase», –

scria remarcabilul fiziolog, academicianul P. Anohin. Aceast? declara?ie

permite s? se considere c? formarea personalit??ii începe .in procesul

dezvolt?rii embrionare a copilului, iar manifestarea particularit??ilor ei

începe la diferi?i oameni în momente diferite. Nu f?r? temei se spune

devenirea, ?i nu apari?ia personalit??ii; ?i nu a personalit??ii în

general, ci a unui om concret.

«Nu este exclus, - scrie cunoscutul psiholog Ia. L. Colominechii, – c?

într-un viitor nu prea îndep?rtat s? se formeze un domeniu special al

pedagogici – pedagogia embrionar?, ?tiin?a despre ac?iunea direct? ?i

indirect? (prin intermediul psihicului ?i organismului mamei) asupra

form?rii psihicului omului în perioada dezvolt?rii sale embrionare».

Ideea c? fiecare om vine pe lume cu un ansamblu variat de capacit??i a

devenit una din tezele de baz? ale concep?iei umaniste despre om. Aproape

în fiecare om exist? capacit??i spirituale poten?ial nelimitate. A fost

demonstrat c? miliardele de celule ale creierului omenesc sunt capabile s?

înf?ptuiasc? o munc? cu adev?rat titanic?; problema e, în ce mod se pot

mobiliza ?i folosi la maximum colosalele lor posibilit??i. Într-un

laborator de psihologie a fost efectuat? o experien?? în care ex-campionul

lumii la ?ah M. Tal a jucat ?ah cu persoana supus? examin?rii. Trei partide

acesta le-a jucat în stare obi?nuit?, iar alte trei-în stare de hipnoz?,

insuflându-i-se chipul unuia dintre ?ahi?tii remarcabili din trecut. Tal a

câ?tigat. Dup? seans el ?i-a caracterizat în felul urm?tor partenerul:

«Înainte de hipnoz? am jucat cu o persoan? care abia mi?ca figurile. În

stare de hipnoz?, îns?, în fa?a mea st?tea un cu totul alt om, expansiv,

energic, îndr?zne?, care juca cu dou? categorii mai bine».

O persoan? este considerat? capabil?, dac? manifest? un interes deosebit

pentru vre-o preocupare ?i dac? în acest caz ea însu?e?te mai repede ?i mai

u?or decât al?ii cuno?tin?ele, deprinderile, metodele corespunz?toare, dac?

ob?ine succese în domeniul respectiv.

Dar în caz c? nu ob?ine nici un fel de succese? Trebuie considerat?

incapabil?? Oameni incapabili nu exist?, exist? oameni care nu ?i-au

valorificat capacit??ile, oameni care «?i-au îngropat talentul».

În prezent a devenit ca nici odat? acut? problema determin?rii

hipertimpurii a profilului capacit??ilor copilului, ale adolescentului,

pentru a i se putea alege direc?ia de instruire ?i de preg?tire

profesional?, care i-ar asigura ?i cuno?tin?ele, ?i dragostea pentru

ocupa?ia, pe care el o va exercita cu maxim? d?ruire, ?i deci ob?inând

maximum de satisfac?ie.

Capacit??ile remarcabile se pot îmbina cu o memorie auditiv? obi?nuit?; o

memorie vizual? obi?nuit?-cu o capacitate de a reac?iona rapid. Eforturile

enorme care se depun pentru ob?inerea instruirii muzicale pot s? nu dea

nici m?car o parte mic? din efectul pe care l-ar da cultivarea la acela?i

copil a aptitudinilor sale matematice sau lingvistice.

Cu alte cuvinte, fiecare adolescent, p?rin?ii ?i pedagogii acestui

adolescent trebuie s?-i cunoasc? p?r?ile slabe ?i cele tari ale profilului

capacit??ilor cu care este înzestrat.

Fiecare om este poten?ial înzestrat pentru a activa într-un anumit

domeniu mai eficient ca al?ii. Doar registrul capacit??ilor umane este

infinit, iar num?rul profesiilor trece peste 40 de mii. Prin urmare, rar om

care s? nu fie înzestrat cu un num?r de aptitudini suficiente pentru a

putea munci creator, cu toat? d?ruirea, pentru a se putea realiza plenar.

Este limpede c? orice profesie se cere aleas? conform înclina?iilor pe

care le avem. «Dac? îns? ne-am ales o profesiune pentru care nu avem

capacit??ile necesare, nu o vom practica nici odat? în mod onorabil... Cel

mai firesc rezultat va fi atunci dispre?ul fa?? de noi în?ine; dar exist?

oare sentiment mai chinuitor...» medita la timpul s?u tân?rul Marx.

Problema privind influen?a relativ? a eredit??ii ?i a mediului asupra

tr?s?turilor individuale ale omului continu? s? fie departe de a fi

rezolvat? definitiv. Dar deja în prezent este limpede c? ignorarea

deosebirilor genetice dintre oameni în ceea ce prive?te particularit??ile

de intelect sau caracter are repercursiuni negative asupra instruirii ?i

educa?iei. Iar noi suntem cu to?ii material organiza?i în chip întrucâtva

diferit. Colosala varietate a aptitudinilor din popula?iile umane

reprezint? acea surs? inepuizabil?, pe baza c?reia se realizeaz? progresul

tehnico-?tiin?ific ?i social al societ??ii.

Noi, p?rin?ii ?i pedagogii, mai avem mult de muncit pentru ca fiecare nou-

n?scut s? poat? deveni ceea ce este în stare s? devin?, s? se realizeze la

cel mai înalt grad. Or, aceasta nu-i chiar atât de pu?in.

Prin urmare, este necesar ca genetica ?i pedagogia s? g?seasc? cât mai

repede limb? comun?, precum au g?sit de acum genetica ?i teoria evolu?iei,

genetica ?i selec?ia, genetica ?i microbiologia, genetica ?i medicina.

9.4. Genetica ?i psihologia

9.4.1 Omul ca fiin?? biiosocial?

Corela?ia între componentele biologice ?i sociale ale omului constituie

una dintre cele mai importante probleme, pe care caut? s-o rezolve savan?i

din întreaga lume. În cartea «Genetica, comportamentul, responsabilitatea

(N. Dubini, I. Carpe?, V. Cudreav?ev, 1982) se scrie: «Recunoscând aspectul

socializat al propriet??ilor bilologice ale omului nu trebuie se sc?p?m din

vedere, c?, fiind o fiin?? vie, el se supune totodat? legilor bilologice

fundamentale ?i în acest sens posed? particularit??ile proprii a tot ce e

viu pe P?mânt».

Biologul ?i socialul la om sânt factori strâns lega?i între ei ?i

interdependen?i. Astfel, A. Ghezell în lucrarea «Copiii omului ?i copiii

lupilor» ne poveste?te despre unii copii, care de mici, fiind r?pi?i de

lupi, au crescut în mediul acestora ?i pe urm? n-au avut comportare uman?.

În anul 1920 în India, în vizuina unor lupi, au fost g?site dou? feti?e –

Amala ?i Camala, care fiind date în grija savan?ilor a?a ?i n-au mai fost

în stare s? se adapteze la mediul societ??ii umane ?i au murit curând. Este

bine cunoscut ?i cazul lui Kaspar Hauzer, care fiind izolat timp de 16 ani

într-un beci, dup? aceea scolarizarea lui a fost imposibil?.

Particularit??ile biologice – genotipul s?u individual – omul le cap?t?

prin ereditate de la p?rin?i. Totodat? calit??ile omului sunt determinate

de mediul ambiant, în mijlocul c?ruia are loc dezvoltarea lui. Cazurile

descrise mai sus demonstreaz? pe deplin acest adev?r. Ca dovad? în acest

sens poate servi ?i faptul c? gemenii monovitelini nu numai c? seam?n?

între ei ca dou? pic?turi de ap?, adic? sunt identici ca genotip, dar sunt

aproape identici ?i ca fenotip.

Dac? asemenea gemeni erau desp?r?i?i ?i crescu?i în medii diferite, ei

î?i p?strau complet asem?narea fizic? ?i multe manifest?ri de ordin psihic

– temperamentul, înclina?iile, gusturile – le aveau asem?n?toare.

Dup? cum s-a mai men?ionat omul este o fiin?? biosocial?. Evolu?ia

biologic? se produce într-un timp foarte îndelungat, pe când cea social?

într-o perioad? mult mai redus?. În timpul dezvolt?rii istorice oamenii

creeaz? instrumente de munc? ?i înf?ptuiesc munca, în procesul c?reia

stabilesc rela?ii sociale ?i î?i îmbog??esc cuno?tin?ele. Experien?ele

c?p?tate se transmit din genera?ie în genera?ie ?i, astfel, apare un

program social, care se mo?tene?te din str?mo?i. Academicianul A. Leontiev

distinge la om trei feluri de experien?e:

experien?a mo?tenit? prin program biologic sub form? de instinct;

experien?a social istoric? dobândit? de omenire ?i transmis? prin

instruire ?i educa?ie;

experien?a individual? pe care o cap?t? fiecare om în cursul vie?ii

personale.

Prima cuprinde perioada embrionar? – de la conceperea ?i formarea zigotei

pân? la na?terea copilului. În aceast? perioad? se realizeaz? programul

genetic cu o oarecare influen?? (prin intermediul organismului mamei) a

mediului extern. Atât factorii pozitivi, cât ?i cei negativi influen?eaz?

corespunz?tor asupra realiz?rii programului genetic al f?tului.

Unii savan?i (B. Astaurov, E. Ilin, etc.) afirm? c? genele regleaz? nu

numai dezvoltarea fizic? ci ?i comportamentul social al omului. Mediul

ambiant nu va educa un pictor, un cânt?re?, un matematician sau un sportiv

eminent dintr-un copil, care nu posed? predispozi?ii ereditare c?tre

acestea înclina?ii, subliniaz? ei. Academicianul N. Dubinin neag? aceast?

accentuare a rolului programului genetic. «Nu exist? – scrie el – nici un

fel de gene pentru con?inutul spiritual al omului. Caracterele psihicului

uman se formeaz? cu ajutorul activit??ii social-practice a oamenilor».

Îns?, cum pe drept men?ioneaz? Kleopatra Vnorovschi, practica

demonstreaz?, c? fiecare om însu?e?te programul social în felul s?u. De

exemplu, într-o clas? de elevi se prezint? acela?i program de obiecte, ce

trebuie s? fie însu?ite. De?i în timpul pred?rii obiectelor de studiu se

?ine seama de particularit??ile individuale ale elevilor, totu?i nu fiecare

dintre ei poate s? le însu?easc? la acela?i nivel. Atitudinea elevilor fa??

de obliga?ii, reac?iile lor la sarcinile puse sunt diferite. Str?duin?ele

p?rin?ilor ?i înv???torilor nu întotdeauna pot orienta copiii în direc?ia

dorit?. Copiii, adolescen?ii, tinerii î?i aleg calea lor proprie, conform

intereselor, înclina?iilor, aptitudinilor. La fiecare om ele sunt diferite

?i ca con?inut ?i ca nivel.

Psihologul A. Luria a ajuns la concluzia, c? în perioada dezvolt?rii

psihicului în ontogenez? ereditatea are o influen?? mai accentuat? când

copilul este mic. La etapele mai avansate de dezvoltare procesele psihice

se schimb? ?i dependen?a lor de factorii ereditari devine mai mic?. Aici

experien?ei individuale îi revine un rol mai pronun?at.

Programul genetic variaz? mult de la om la om. Chiar în aceea?i familie

copiii cresc foarte diferi?i. Programul genetic în decursul de milioane de

ani s-a schimbat la omenire în întregime, îns?, foarte pu?in. Factorii

evolu?iei ?i selec?iei naturale la om joac? un rol mai mic decât la

animale. Omul ac?ioneaz? asupra naturii în direc?ia dorit? de el ?i î?i

creeaz? un mediu specific, prielnic existen?ei. Iat? de ce programul social

se schimb? repede. Din genera?ie în genera?ie el cap?t? forme noi, cea ce

tocmai ?i constituie progresul social. Educa?ia ?i instruirea asigur?

continuitate ?i progres. De?i programul social nu este înscris în gene ?i

con?inutul vie?ii psihice nu este ereditar, importan?a factorului biologic

nu treze?te nici o îndoial?. F?când o compara?ie metaforic? putem spune c?

programul genetic prezint? acel fundament material pe care se dezvolt?

suprastructura social? a comunit??ii umane.

9.4.2. Factorii ereditari ?i intelectul

Trebuie de subliniat, c? omul poate s? aib? o experien?? bogat?, s?

posede cuno?tin?e vaste, îns? dup? cum se ?tie, nimeni pân? azi n-a putut

descoperi vre-un mijloc cum s? elaboreze în?elepciune prin instruire ?i

educa?ie. Nu degeaba într-o zical? moldoveneasc? se spunea: «Când ar cre?te

mintea pe toate c?r?rile, apoi ?i oile ar pa?te-o».

Care este factorul principal în dezvoltarea inteligen?ei? ?i aici exist?

dou? puncte de vedere, dou? orient?ri:

. orientarea ereditarist?, care recunoa?te ereditatea ca factor

principal în formarea ?i dezvoltarea inteligen?ei;

. orientarea ambientalist?, care consider? c? totalitatea factorilor

din meidul ambiant determin? nivelul inteligen?ei.

Prima orientare sus?ine, c? inteligen?a omului, gândirea lui sunt

înn?scute. Deosebirile în comportamentul ?i psihicul oamenilor se datoreaz?

unui anumit genotip, unic pentru fiecare dintre noi. Psihicul este

dependent de sistemul nervos, de anumite structuri ale creierului, de

organele de sim?, care se dezvolt? în baza ac?iunii specifice a anumitor

gene. Capacitatea omului de a se instrui este de asemenea înn?scut?. Faptul

acesta se datoreaz? aptitudinii omului de a influen?a asupra mediului ?i de

a-l schimba, iar intelectul e o form? superioar? de a se adapta la mediu.

Orientarea ambientalist? sus?ine c? inteligen?a se formeaz? ?i se

dezvolt? datorit? exclusiv factorilor sociali. Progresul social, care este

nelimitat, influen?eaz? activitatea intelectual?, dându-i un anumit

con?inut.

Actualmente, afar? de aceste dou? orient?ri diametral opuse, exist? ?i o

a treia, care îmbin? ambii factori: ereditatea ?i mediul ambiant. Prin

urmare, biologicul ?i socialul au rolul lor în formarea întregului psihic

uman ?i a specificului fiec?rei individualit??ii.

Omul se na?te cu multe predispozi?ii, care în cursul vie?ii se pot

manifesta într-un mod sau altul în dependen?? de anumite condi?ii.

Cuno?tin?ele ce le cap?t? fiecare om în parte amplific? poten?a sa

intelectual?. Instruirea, educa?ia, diversele rela?ii sociale constituie

amplificatori ai dezvolt?rii inteligen?ei. Poten?ele apar ca ni?te

predispozi?ii biologice, iar mediul social, cultura – ca amplificatori ai

acestor predispozi?ii. Diferite medii sociale apar în rezultatul ac?iunii

diferitor amplificatori. Propriet??ile biologice ne caracteristice speciei

umane nu pot fi dezvoltate la indivizii s?i, oricare ar fi mediul ce-i

înconjoar?, ?i invers, poten?ele înn?scute, care exist? în stare latent?,

pot fi realizate prin crearea de condi?ii corespunz?toare lor.

Se poate oare diagnostica nivelul de inteligen??, aptitudinile mintale

ale omului? ?tiin?a contemporan? dispune de asemenea metode. Dintre ele

principale sunt dou?:

1. Studierea comparativ? a gemenilor;

2. Studierea aptitudinilor mintale prin teste de inteligen??.

Gemenii monovitelini având acela?i genotip prezint? o foarte mare

asem?nare atât somatic?, cât ?i psihic?. Aceasta ofer? un material unic

pentru a studia atât factorul ereditar, cât ?i ac?iunea mediului în

dezvoltarea intelectului. Deosebirile ?i asem?n?rile, ce se observ? la

gemenii monovitelini, dintr-o parte, ?i la gemenii bivitelini, din alta,

crescu?i împreun? sau separa?i unul de altul, ne demonstreaz? tocmai rolul

eredit??ii ?i a mediului în manifestarea multor particularit??i, printre

care ?i ale celor intelectuale.

Nivelul de inteligen?? se m?soar? prin coeficientul intelectual (CI),

aflat prin aplicarea testelor de inteligen??. Testele m?soar? variate

propriet??i intelectuale, care se formeaz? ?i se dezvolt? în decursul

vie?ii individuale. Rezultatele test?rilor efectuate de mai mul?i savan?i

au demonstrat, c? CI la gemenii monovitelini crescu?i în acelea?i condi?ii

coincid cu 87%, la gemenii monovitelini crescu?i în codi?ii diferite

coincid cu 75%, pe când la gemenii bivitelini crescu?i împreun? sau separat

coinciden?a CI e numai de 50%.

Savantul american Iepsen a ajuns la concluzia c? 80% din coeficientul de

inteligen?? se datoreaz? eredit??ii ?i 20% – mediului.

Norma nivelului mintal este considerat? dezvoltarea medie. Dac?

reprezent?m acest lucru cu ajutorul unui grafic, atunci vom avea la mijloc

intelect normal, mai sus de linia normei – genii ?i supradota?i, iar sub

linie oligofrenii.

La oamenii geniali ?i supradota?i în mai multe direc?ii CI constituie mai

mult de 100 de puncte. De ace?tea se nasc în mediu cca 2%. La oamenii

talenta?i, cu inteligen?? foarte bun?, CI=80-100 puncte. Ei sunt dota?i

numai într-o oarecare direc?ie (muzic?, pictur?, matematic? etc.) ?i

sonstituie cca 15% din toat? popula?ia uman?. 20% le revin oamenilor

inteligen?i, care î?i ating culmea preg?tirii profesioniste în cele mai

bune condi?ii de instruire. La ei CI=60-70 puncte. CI la media normal? e de

40-50 puncte prezentate de majoritatea dintre noi. Pentru mediocri, care

constituie 10-20% din popula?ie, se cer eforturi deosebite în instruire, CI

la ei fiind egal numai cu 20-30 puncte. Oligofrenii (oameni incapabili)

lua?i împreun? (10%) constituie contingentul ?colilor speicale, CI e mai

mic de 10.

Oligofrenia de cele mai multe ori este rezultatul unor anomalii

cromozomice. Debilii mintali, de?i se afl? sub limit?, pot fi plasa?i în

?coli speciale ?i ajuta?i s? se adapteze la via?? ?i la o munc? potrivit?

pentru ei.

Imbecilitatea ?i idiotismul sunt provocate de gene recisive, pe când

debilii mintali rezult? datorit? eredit??ii poligenice. Astfel de copii de

regul? nu pot înv??a s? citeasc? ?i s? scrie. Ei nu sunt în stare s?

perceap? corect realitatea datorit? deregl?rii func?iei creierului. De

asemenea le este deranjat ?i limbajul atât cel oral, cât ?i cel scris. Ei

nu-?i pot concentra aten?ia s? asculte, s? judece, s? citeasc? ?i s?

socoat?.

Deci, la un cap?t al firului eredit??ii se afl? oligofrenii, contingentul

?colilor speciale, iar la alt cap?t – oameni supradota?i ?i geniali, cu

aptitudini deosebite. Între aceste dou? poluri se g?sesc to?i ceilal?i ce

reflect? dispersia heterogen? a capacit??ilor intelectuale la majoritatea

omenirii.

9.4.3. Aptitudinile ?i ereditatea

Însu?irile fizice ?i psihice care-i permit omului s? activeze cu succes

în anumite domenii, se numesc aptitudini. Acestea pot fi generale ?i

speciale. Aptitudinile care asigur? succesul într-un ?ir de activit??i sunt

numite generale, iar cele care se manifest? numai într-un anumit domeniu de

activitate – speciale. O îmbinare original? a ac?iunilor, a cuno?tin?elor

este posibil? atunci când omul e talentat. Talentul îi permite s? se

exprime original în mai multe domenii. V. Belinschii spunea, c? omul

talentat vede în lumea înconjur?toare ceea ce al?ii nici nu observ?. Omul

talentat vede totul original, în felul s?u. Sunt îns? oameni ale c?ror

aptitudini ating un nivel foarte înalt de manifestare. Astfel de oameni

sunt numi?i genii.

Geniul e o fiin?? dotat? cu posibilitatea de a crea ceva nou, absolut

original. Oamenii geniali posed? tr?s?turi de caracter, au interese ?i

idealuri la fel ca ?i ceilal?i oameni. Cu toate acestea, ei sunt

deschiz?tori de noi c?i, de noi ere în istorie, fac descoperiri în domeniul

în care î?i manifest? talentul, deschid noi ?coli în ?tiin?? ?i art?.

Foarte laconic în privin?a aceasta s-a exprimat O. de Balzac: «Minunea

geniului const? în aceea, c? el seam?n? cu to?i, dar cu el nimeni».

Ce determin? apari?ia geniilor? În antichitate se considera, c? geniul

este alesul lui Dumnezeu ?i-i inspirat de puterea divin?. Existau p?reri,

cum c? geniul este un om, care iese din cadrul obi?nuitei norme de

dezvoltare. Geniul ?i nebunia erau puse al?turi.

Pe lâng? genii, care sunt foarte pu?ini la num?r, trebuie descoperi?i ?i

oameni talenta?i, care se nasc ceva mai des, sunt bine dota?i ?i contribuie

la progresul societ??ii. Mul?i savan?i au studiat problema aptitudinilor,

dota?iei, talentului, genialit??ii. Rezolvarea acestei probleme ca ?i a

celei consacrate inteligen?ei are trei solu?ii: unii consider? aceste

calit??i înn?scute, al?ii – ob?inute datorit? instruirii ?i educa?iei; a

treia grup? recunoa?te îmbinarea celor doi – cel genetic ?i cel al

mediului. Marele pedagog V. Suhomlinschii sus?ine existen?a unor

predispozi?ii biologice, care trebuie s? fie eviden?iate la timp ?i

cultivate permanent. Eminentul matematician N. Lobacevschii e de p?rere c?

geniul se na?te ?i e convins, c? arta educatorului const? în aceea ca s?

descopere geniul ?i s?-i dea libertate s? înf?ptuiasc? poten?ele sale. Deci

?i V. Suhomlinschii ?i N. Lobacevschii sunt de aceia?i p?rere: talentul ?i

geniul sunt înn?scute, dar trebuie s? fie scoase la iveal? ?i cultivate. E

necesar de condi?ii favorabile pentru ca acestea s? se manifeste.

Predispozi?iile sunt înn?scute, iar manifestarea ?i perfec?ionarea lor

sunt rezultatul dezvolt?rii omului în cursul vie?ii individuale ?i

adapt?rii lui la mediu prin educare ?i instruire. Aptitudinile pot apare de

la vârsta fraged? pân? la b?trâne?e. Cel mai devreme se manifest?

aptitudinile pentru matematic? ?i muzic?, poezie, pictur? ?i joc de ?ah.

Astfel, Mozart a început s? compun? muzic? la vârsta de 3 ani, Mendelson –

la 5 ani, Repin ?i Serov au început s? fac? pictur? la 4 ani, primele

versuri ale lui A. Pu?chin au ap?rut la vârsta de 8 ani, ale lui M.

Lermontov – la 9 ani. Hose Capablanca a ob?inut victoria la jocul de ?ah la

vârsta de 4 ani, peste o zi dup? ce a v?zut pentru prima dat? cum se

joac?. Academicianul L. Landau la 14 ani înva?? la dou? facult??i: de

chimie ?i de fizic? ?i matimatic?. Numai la 26 ani a devenit doctor

habilitat în ?tiin?e.

Cercet?rile întreprinse de geneticieni ?i psihologi demonstreaz? c?

biologicul î?i are rolul s?u predominant în formarea ?i manifestarea

aptitudinilor de diferite niveluri. Aptitudinile, talentul, genialitatea

vor fi cu atât mai dezvoltate cu cât vor fi mai puternice ?i calitative

predispozi?iile înn?scute ?i cu cât vor fi mai favorabile condi?iile

sociale pentru manifestarea lor. Dup? cum subliniaz? savan?ii V.Timakov ?i

N. Bocikov, pentru perfec?ionarea omului nu exist? piedici, trebuie numai

cunoscut? biologia lui, descoperite ?i dezvoltate aptitudinile individuale.

Ele, îns?, trebuie descoperite cât mai devreme, cu mult? pricepere de

genera?ia adult?. S? nu uit?m c? natura nu cizeleaz? nici o tr?s?tur?, ea

numai îi pune baza, o cizel?m noi: p?rin?ii, pedagogii, societatea.

Ce calit??i fizice ?i psihice cer aptitudinile pentru muzic? ?i pictur??

M.Borisov a stabilit, c? în complexul înzestr?rii muzicale sensibilitatea

la diferen?ierea în?l?imii ?i t?riei sunetului sunt ereditare. H. Pinga?

consider? c? începutul aptitudinilor muzicale î?i au originea din

comunicarea sonor? a mamei cu copilul, înainte, chiar ca el s? înceap? a

vorbi. Savan?ii au ajuns la concluzia, c? exist? o corela?ie bine exprimat?

între capacitatea muzical? a p?rin?ilor ?i cea a copiilor. Astfel, în

dinastiile familiale ale lui Bah, Rahmaninov, Ciaicovskii, Mo?art,

Bethoven, ?open, Pucini, Bize, ?ubert, Veber, Procofiev, Dunaevskii, Neaga

?. a. majoritatea au fost vesti?i muzicieni.

În privin?a eredit??ii aptitudinilor prezint? interes ?i familia lui

Serghei Rahmaninov. Iat? ce scrie despre ea Cleopatra Vnorovschi în

minunata sa carte «Psihicul ?i ereditatea» (1984). Neamul lui Rahmaninov

î?i trage originea de la domnul Moldovei Drago?-Vod?. Dup? moartea lui

?tefan cel Mare, feciorul s?u mai mic Rahman, a plecat în Rusia. El a pus

începutul dinastiei Rahmaninov. Dintr-o tabel? genealogic? întocmit? de

sora lui S. Rahmaninov se poate urm?ri, c? în ?ase genera?ii aptitudinea

muzical? se repet? la mul?i membri ai acestei familii. Str?bunica lui S.

Rahmaninov a studiat muzica la cei mai buni profesori ai vremii. Fratele

bunicii a fost regentul corului la capela cur?ii ?arului ?i era ?i

compozitor. Fetele n-aveau aptitudini muzicale, pe când b?ie?ii aveau to?i.

Acel X-cromozom transmis la b?ie?i era dominant, iar la fete – recesiv.

Bunicul lui S. Rahmaninov s-a retras din armat? ?i se ocupa numai de

muzic?, în fiecare zi cânta minunat la fortopian. S. Rahmaninov a început

s? se ocupe de muzic? la vârsta de patru ani. Prima lui înv???toare a fost

mama. Sora lui Serghei avea un contralto pl?cut. Îns? totu?i cel mai

str?lucit talent muzical în aceast? familie l-a avut Serghei Rahmaninov. La

vârsta de 9 ani el începe s? înve?e la conservator.

?i pa plaiul nostru tr?iesc ?i creeaz? mul?i muzicieni, pentru care

muzica e voca?ie familial?, transmis? din genera?ie în genera?ie. L?utarii

Moldovei au fost vesti?i. Într-o familie de l?utari a crescut ?i a activat

Gheorge Neaga.

El este reprezentantul genera?iei a patra de muzican?i. Str?bunicul s?u,

Anton Neaga, cânta la cobz?, iar bunicul Timofei era viorist. Tat?l s?u,

vestitul ?tefan Neaga (1900-1951), primul din acest neam a f?cut studii

muzicale la conservator ?i a devenit un ilustru pianist, compozitor ?i

dirijor. Mama lui Gh. Neaga a fost ?i ea pianist?.

Dup? cum am mai spus, aptitudinile muzicale se manifest? de timpuriu înc?

din fraged? copil?rie. Cei mai vesti?i muzican?i au început s? cânte foarte

devreme – de la 3-5 ani, de?i se cunosc ?i excep?ii. Ei aveau o memorie

muzical? fenomenal?, puteau reproduce u?or muzica auzit?. Savantul B.

Teplov consider?, c? omul are anumite date anatomo-fiziologice, care-i

permit o manifestare timpurie a aptitudinilor muzicale. Aceste

predispozi?ii depind de gene. Cu atât mai mult c? muzica este o cunoa?tere

a realit??ii prin emo?ii, dar emo?iile, dup? p?rerea speciali?tilor, sunt

supuse legilor genetice.

Matematicienii se caracterizeaz? printr-o anumit? form? de gândire, prin

anumite calit??i ale min?ii. Ei percep lumea în realit??i de numere ?i

m?rimi. Psihologul V. Crute?kii a cercetat aptitudinile pentru matematic? a

unor copii contemporani. El a urm?rit apari?ia ?i dezvoltarea acestor

aptitudini. În cartea sa «Psihologia aptitudinilor matematice» el constat?,

c? particularit??ile psihice, specifice oamenilor talenta?i în domeniul

matematicii, sunt acelea?i , indiferent de timpul în care tr?iesc ?i chiar

de vârst?.

Iat? câteva caracteristici date de V. Crute?kii copiilor examina?i:

Sonea: - aptitudinile matematice la ea au început s? se manifeste de la 4

ani. F?r? s? cunoasc? teoria, ea f?cea opera?ii cu frac?ii, rezolva mintal

probleme. Fratele ei, cu 5 ani mai mare, a r?mas mirat, când trebuia s?

scad? 36 din 28. Sonea i-a spus c? va fi cu 8 mai pu?in decât nimic.

Volodea: - la 6 ani extr?gea mintal r?d?cina p?trat? din orice num?r. La

8 ani f?r? ajutorul cuiva, a însu?it func?iile trigonometirce ?i sistemul

binar.

Acesta ?i alte biografii cercetate au demonstrat, c? predispozi?iile

pentru matematic? se manifest? prin genele recesive, peste o genera?ie.

Aptitudinile pentru matematic?, observate la gemenii monovitelini, confirm?

natura lor ereditar?. Astfel, D. Liuis ?i D. Sprinser, desp?r?i?i de mici,

fiind înfia?i de oameni str?ini ?i necunoscu?i, s-au întâlnit la vârsta de

39 de ani. Amândoi aveau aptitudini matematice. Biografiile cercetate au

demonstrat c? exist? multe cazuri, când condi?iile nu erau favorabile, îns?

aptitudinile s-au manifestat. Exist? ?i personalit??i ce au specialit??i

diferite, care n-au f?cut studii speciale de matematic? ?i totu?i au

devenit matematicieni, deoarece aveau aptitudini pentru aceast? ?tiin??.

Astfel, vestitul Laplas ?e-a f?cut studiile la ?coala c?lug?rilor

benedectini ?i totu?i, a devenit autorul «Mecanicii cere?ti» ?i a teoriei

analitice a probabilit??ii.

Foarte mul?i matematicieni care au devenit ilu?tri ?i-au manifestat de

timpuriu aptitudinile pentru matematic?. Alexis Klero la 12 ani era de acum

un savant format recunoscut de Academia de ?tiin?e din Berlin. Fratele s?u

mai mic, când a atins vârsta de 14 ani, a scris o lucrare original? de

geometrie, care a fost apreciat? înalt de Academia de ?tiin?e din Paris. N.

Lobacevskii la 19 ani era deja magistru în ?tiin?e matematice, iar la 24

ani – profesor la Universitatea din Kazan.

Exemple asem?n?toare pot fi g?site ?i în alte direc?ii ale ?tiin?ei,

precum ?i în domeniul de cultur?, sport etc. Ele de la sine vorbesc, c?

predispozi?iile ?i aptitudinile sunt programate genetic, iar nivelul de

realizare a lor în decursul vie?ii individuale depinde într-o m?sur? sau

alta de condi?iile sociale în care se dezvolt? personalitatea concret?.

9.4.4 Emo?iile ?i sentimentele

Procesele psihice, care rezult? din reflectarea în creier a aptitudinilor

?i tr?irea lor subiectiv? constituie st?rile afective: emo?iile ?i

sentimentele. St?rile afective determin? o anumit? comportare a omului.

Unii savan?i consider? c? emo?iile, fiind genetic strâns legate de

instincte, sunt reac?ii ereditare.

Ce st? la originea sentimentului moral? De ce exist? oameni, care ridic?

valorile morale la un nivel înalt ?i de ce sunt infractori ?i chiar

criminali?

În diferite timpuri se realizeaz? o anumit? parte din codul moral

corespunz?tor unor condi?ii sociale, speciale cerute de epoc?. Sunt cazuri,

când unele calit??i morale se oprimau, iar altele se propagau ?i se

manifestau. Cunoscutul savant V. Efroimson sus?ine cu siguran??, c?

emo?iile umane de bun?tate, cavalerism fa?? de femeie ?i b?trâni,

protejarea copiilor ?i alte calit??i s-au dezvoltat pe baza selec?iei

naturale ?i au intrat în con?inutul caracteristicilor ereditare ale omului.

Dar, totu?i, al?turi de aceste p?r?i pozitive exist? destul de stabil

neru?inare, minciuna, amoralitatea, criminalitatea. Fenomenul

criminalit??ii nu se poate explica numai prin factori sociali. În

criminalitate, dup? cum am mai demonstrat, se disting ?i factori biologici

mai ales datorit? defectelor eredit??ii.

Savantul francez Cezare Lombrozo a exagerat prea mult valoarea eredit??ii

?i a neglijat complet factorul educativ în criminologie. Din criminal se va

na?te criminal, din ho? – ho?, spunea el.

Organismele superioare au un biochimism enorm de diferen?iat. Genele pot

fi atacate, defectate ?i atunci au un efect nociv asupra comport?rii

omului. În aceast? privin?? e foarte indicat? boala Lesh-Nyhan, care apare

în rezultatul unei bru?te cre?teri a urinei în sânge. Bolnavii sunt foarte

agresivi. Ei se bat, sparg lucrurile. Acelea?i manifest?ri au loc ?i în

cazul îmboln?virii de guta (podagr?). Se ?tie c? membrii familiei de Medici

sufereau de gut?. Mul?i dintre ei erau intrigani. Ecaterina de Medici i-a

întrecut pe to?i. Persoanele schizofrecnice, bolnavii de corea posed? multe

tr?s?turi neprielnice societ??ii. Ace?ti oameni n-au voin??, nu se pot

st?pâni, devin mai u?or alcoolici ?i narcomani. Desigur, c? ?i mediul joac?

un rol mare la dezvoltarea acestor deprinderi d?un?toare, dar omul însu?i

î?i alege mediul, care îi corespunde, în special, naturii sale biologice.

Rolul eredit??ii în aceast? privin?? se poate vedea u?or la gemeni

monovitelini ?i bivitelini în exemplele aduse de noi mai sus. Îns?, paralel

cu aceasta, trebuie de men?ionat, c? înclinarea spre criminalitate nu este

un component inevitabil al psihicului uman. Majoritatea oamenilor respect?

legile ?i ordinea stabilit? în societate. Legile acestea pot fi mai des

înc?lcate din cauza anomaliilor biologice ?i în special, genetice. Savantul

american P. Dagdel a cercetat genera?ia unor familii, care-?i iau începutul

de la un criminal, un oarecare Jons. Dintre 709 de descenden?i ai lui, 76

au fost ocna?i, 128 prostituate, 18 persoane ?ineau case de toleran??, iar

peste 200 erau cer?etori. A?adar, 424 dintre ei au fost criminali ?i

infractori, ?i numai 285 oameni normali.

Ce a jucat aici rolul hot?râtor, mediul sau genele? E greu de spus,

probabil ?i specificul biologic ?i mediul social. Dintre juri?ti profesorul

I. Noi sus?ine valoarea considerabil? a eredit??ii. În cartea sa

«Problemele metodologice ale criminologiei» el î?i exprim? p?rerea, c?

instinctele criminalului sunt programate ?i transmise printr-un cod

genetic. Dup? opinia eminentului psiholog L. Bojovici ac?iunea mediului

este perceput? de fiecare om în corespundere cu datele lui naturale. El a

confirmat experimental existen?a premiselor înn?scute (genetic

condi?ionate), care au o mare însemn?tate în procesul form?rii

particularit??ilor individuale ale psihicului uman.

Savan?ii discut? în privin?a genezei crimelor legate de anomaliile

cromozomice. Dac? un b?rbat are un cromozom în plus de tipul 47/X( sau

47/X((, norma fiind 46/X( purt?torii acestor cromozomi supranumerari pot

prezenta cazuri de comport?ri infractoare. În privin?a aceasta se cunoa?te

cazul unui oarecare Menson, care era acuzat de multiple omoruri, f?cute cu

o cruzime extraordinar?. Din via?a sa de 34 de ani, el s-a aflat la

închisoare 22 de ani. Se considera, c? el avea anomalia (-disomie (X(().

Desigur, c? anomaliile genetice reprezint? o problem? foarte complicat?

?i important?. Aflarea de timpuriu a acestor maladii ar putea preveni

urm?rile grave prin tratamentul medical sau prin întreruperea sarcinii.

Trebuie s? subliniem, îns?, c? factorii biologici ?i cei sociali sunt

privi?i ca ni?te condi?ii, care influen?eaz? formarea personalit??ii

criminalului, îns? nu pot fi socotite cauze ale crimelor.

9.4.5 Temperamentul ?i genetica

Oamenii se deosebesc între ei ?i prin ritmul de tr?ire emo?ional? ceea ce

constituie în fond temperamentul lor I. Pavlov spunea, c? temperamentul

este cea mai general? caracteristic? a fiec?rui om, caracteristica de baz?

a activit??ii nervoase superioare, care determin? modul de a activa a

fiec?rei fiin?e.

Psihologia deosebe?te patru temperamente: holeric, sangvinic, flegmatic

?i melancolic. Tipici pentru temperamentul holeric au fost Pavlov, Suvorov,

Petru I, Maiacovskii etc.

Temperament sanguinic a avut paleontologul V. Kovalevskii. Sangvinicul

este un om foarte impresionabil, foarte sensibil ?i activ. Ritmul vie?ii

este ca ?i la holeric, rapid.

Flegmaticul se caracterizeaz? printr-o excita?ie emo?ional? lent?,

emo?iile se produc încet ?i se exprim? slab. În schimb ele sunt stabile ?i

profunde. E inert. Când e vorba s? treac? la o ac?iune, se hot?r??te mult

mai greu decât sangvinicul ?i holericul. Chipul flegmaticului îl exprim?

foarte bine persoana lui Ch. Darwin.

La melancolic emo?iile se produc lent, sânt, îns? stabile, foarte

profunde ?i-l cuprind în întregime. Melancolicii sunt timizi, nehot?râ?i,

pu?in mobili. C?tre ei a apar?inut ?i I. Mecinicov.

Savantul M. Vasile? constat?, c? labilitatea este determinat? de genotip,

?i anume, de poligenie. Se presupune, c? temperamentul se transmite prin

ereditate datorit? unor combin?ri dintre gene dominante ?i recisive dup?

urm?toarea schem?:

A, A, A, - holeric

A, A, a – sangvinic

A, a, a – flegmatic

a, a, a - melancolic

S-a constatat, c? ritmul personal la gemenii monovielini este identic, pe

când la gemenii bivitelini ?i la fra?ii sib?i el difer? cu mult. Reac?ia

(puterea, labilitatea, echilibrul, mimica, vocea, mersul etc.) sunt

similare la gemenii monovitelini, chiar dac? ei au fost desp?r?i?i deodat?

dup? na?tere ?i crescu?i în diferite condi?ii sociale.

Se presupune, c? tipurile de temperament se combin? conform legilor lui

Gr. Mendel:

1. Dac? ambii so?i vor fi de acela?i tip to?i copiii vor mo?teni acela?i

temperament;

2. În celelalte cazuri se observ? dominan?? ca într-o serie de alele:

holeric( sangvinic( flegmatic( melancolic.

Datorit? mo?tenirii poligenice sau polialelice tipuri pure de temperament

în natur? aproape c? nu sunt. I. Pavlov, combinând propriet??ile nervoase

la animale, a c?p?tat 24 de tipuri.

Cunoa?terea structurii temperamentului, a manifest?rii ?i regl?rii lui

permite o educare ?i autoeducare con?tient?. Trebuie s? se ?in? cont de

temperament în orientarea profesionist? a tineretului, la crearea unui

mediu psihologic favorabil în colectivele de studen?i, muncitori, oamenilor

de ?tiin??, cultur?, de crea?ie. Pozi?ia, pe care o ocup? omul în

societate, îi determin? modul de a-?i manifesta emo?iile. Dac? el ocup? un

post de r?spundere, nu-i este permis s? fie dezechilibrat. Demnitatea îl

impune s?-?i frâneze sentimentele, s? hot?rasc? chibzuit.

Compatibilitatea temperamentelor în diferite colective de munc? este

absolut necesar?. Ca s? fie realizat? trebuie s? cunoa?tem bine

temperamentele ?i s? le regl?m în modul corespunz?tor.

9. 4. 6 Psihogenetica

Problema educa?iei ?i instruirii genera?iei tinere este una dintre cele

mai complicate. Savan?ii caut? s? explice comportamentul omului ?i, în

special, formarea particularit??ilor lui individuale, pe baza diferen?elor

genetice dintre indivizi. Ea na?tere o nou? ramur? a psihologiei –

psihogenetica, a c?rei obiect este stabilirea leg?turii dintre psihicul ?i

geneticul omului, eviden?ierea rolului factorului ereditar în via?a

psihic?. Numeroase cercet?ri de psihogenetic? serve?te pedagogiei la

realizarea proceselor de instruire ?i educa?ie.

Exist? multe exager?ri în ceea ce prive?te în?elegerea pedagogiei ca

?tiin??. Multe discu?ii au trezit problema locului ?i importan?ei

factorilor care contribuie la educa?ia ?i instruirea omului. Biologizatorii

sus?in, c? pedagogia trebuie s? se sprijine numai pe factorii ereditari.

Educa?ia, spun ei, nu poate influen?a genele, pe care le posed? omul. Omul

v-a avea anumite calit??i determinate numai în caz c? le va mo?teni de la

str?mo?i. Persoanele, care n-au avut parte de o ereditate ilustr?, vor fi

ori nu vor fi educate, vor ajunge numai la un nivel intelectual mediu.

Alt punct de vedere, care domin? în pedagogie, este recunoa?terea

atotputerniciei factorului social. Reprezentan?ii acestei doctrine

recunosc, c? oamenii se nasc to?i egali ca o «tabula rasa» (tabl? curat?),

pe care educa?ia va înscrie ceea ce dore?te. Dac? omul va avea condi?ii

sociale favorabile, el va deveni perfect.

Ambele aceste teorii examineaz? fiin?a uman? prea unilateral, fiecare

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15


© 2007
Ïîëíîå èëè ÷àñòè÷íîì èñïîëüçîâàíèè ìàòåðèàëîâ
çàïðåùåíî.