![]() |
ÐÓÁÐÈÊÈ |
Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà |
ÐÅÊËÀÌÀ |
|
Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà?i în familiile cu mul?i copii ale geniilor se n??teau atât de rar copii geniali». «Nu avem motive s? afirm?m c? exist? gene speciale ale genialit??ii; formele de manifestare a talentului uman sunt atât de variate ?i individual irepetabile, încât este mai verosimil s? fie considerate nu urmarea unor gene speciale ale genialit??ii, ci rezultatul unor combina?ii unice, irepetabile în fiecare caz aparte ale unui ?ir întreg de gene, care fiecare în parte nu determin? nici un efect remarcabil. Adev?rul este confirmat ?i de faptul c? în marea majoritate a cazurilor descenden?a oamenilor de sam? este destul de obi?nuit?». Din aceste opinii se poate trage urm?toarea concluzie general?: nu ac?iunea unor oarecare gene izolate determin? formarea talentului. Fiecare gen? aparte sau o grup? de gene condi?ioneaz? unele însu?iri pozitive aparte (temperament, atrac?ie pentru ceva, aten?ie, memorie, spirit de observa?ie, imagina?ie, capacitate de în?elegere rapid? ?. a. m. d.), iar îmbinarea întâmpl?toare a unei mul?imi de asemenea însu?iri (?i, prin urmare, ?i a genelor care le determin?) într-un singur individ contribuie la dezvoltarea maxim? a capacit??ilor sale – adic? a talentului. Probabilitatea îmbin?rii într-o singur? persoan? a majorit??ii însu?irilor pozitive e foarte mic? – de aici ?i raritatea apari?iei lor în lume. Tot odat?, se cunoa?te c? nu toate genele se manifest? într-un mediu sau altul ?i c? genele asem?n?toare î?i manifest? în chip diferit ac?iunea în condi?ii de mediu diferite. Prin urmare, însu?i mediul «potrive?te» ac?iunea fiec?reia dintre gene sau a unor blocuri de gene unul fa?? de altul, «?lefuindu-le» efectul general. Tot mediul este cel care joac? rol de «punct de trecere», aprobând sau anulând aceast? ac?iune general?, adic? stimuleaz? sau inhibeaz? o ac?iune sau alta a individului. În acest cadru o importan?? colosal? o are instruirea ?i educa?ia orientat?. Se în?elege de la sine c? dac? elevul sau studentul nu poate s? asimileze ceva, dar o dore?te, el va fi, pe drept, recompensat, dac?, îns?, este capabil, dar lene?, pe bun? dreptate, va fi mustrat. ?i deoarece toate aceste calit??i determin? rela?iile dintre oameni, manifestarea lor va fi apreciat? în chip diferit, în dependen?? de condi?iile concrete ale mediului social. În ce prive?te seulezul de 3 ani Chim, nici acest caz nu con?ine nimic supranatural. Pur ?i simplu, exemplul ilustreaz? o dat? în plus posibilitatea manifest?rii foarte de timpuriu ?i în diverse domenii a unor capacit??i poten?iale enorme. ?tiin?a nu dispune înc? de informa?ie suficient? asupra modului în care recep?ioneaz? lumea înconjur?toare copilul în perioada dezvolt?rii sale embrionare. Nu este exclus c? anume aceast? perioad? este fundamental?, hot?râtoare în formarea psihicului ?i, prin urmare, ?i a personalit??ii omului. În perioada embrionar? dezvoltarea creierului este determinat? de programul .genetic. Programul genetic, – scrie cunoscutul geneticiian sovietic, academicianul N. P. Dubinin, – asigur? posibilitatea manifest?rii sferei spiritual suprabiologice a omului, iar condi?iile sociale transform? aceast? posibilitate în realitate în procesul activit??ii de munc?, social de produc?ie a oamenilor, legat? de dezvoltarea vorbirii ?i înrâurind asupra form?rii gândirii logico-abstracte». Nu este exclus c? în viitor no?iunea «mediu social» se va complecta cu starea psihic?, emotiv? în care se afl? viitoarea mam? în perioada gravidit??ii. Doar ?i ea este diferit? la diferite mame ?i chiar la una ?i aceea?i mam? la sarcini diferite. 9.3.3 Embriogenetica ?i pedagogia Dac? a?i fost mai mul?i copii în familie, pute?i – s-o întreba?i pe mama, cum se sim?ea ea când a?tepta un copil sau altul. Mul?i î?i manifest? înc? de pe atunci temperamentul... Momentul fecunda?iei ovulului este, de fapt, momentul na?terii unei noi vie?i. Pân? la el celulele sexuale au parcurs o cale lung? de diferen?iere ?i specializare în conformitate cu programul genetic al fiec?ruia dintre p?rin?i. Dup? unirea gametului mascul cu cel femel ?i formarea zigotului, începe ac?iunea coordonat? a dou? programe genetice ?i realizarea consecvent? a informa?iei ereditare, pe care o con?in, pe parcursul întregului proces de dezvoltare individual?. De acum la a optsprezecea zi de la concep?ie începe s? bat? inima noii fiin?e, la dou? luni organele îi sunt în temei formate, iar la trei luni ea se manifest? în toat? plin?tatea: se poate stabili ce este b?iat sau fat?. La patru luni EL sau EA încep s?-?i caute o pozi?ie mai comod?, iar la cinci unii î?i manifest? deja caracterul. La acest moment copilul simte ?i retr?ie?te toate bucuriile ?i emo?iile mamei, fiind foarte sensibil la dispozi?ia ei ?i reac?ionând în mod corespunz?tor. Se pare c? în parte la acest fundament se referea L. N. Tolstoi când scria: «Oare nu atunci am ob?inut eu tot cu ceea ce tr?iesc în momentul de fa??, ?i am agonisit atât de mult, atât de repede, încât în întreaga via?? ce a urmat nu am reu?it s? cap?t nici a suta parte cât c?p?tasem înainte? De la un copil de cinci ani ?i pân? la mine e un singur pas. De la un nou- n?scut pân? la un copil de cinci ani e o distan?? cumplit?. De la embrion pân? la nou-n?scut e o pr?pastie, iar de la ne existen?? pân? la embrion se întinde nu o pr?pastie, ci ceva de neconceput». În psihologie ?i pedagogie se obi?nuie?te s? .se considere c? omul nu se na?te personalitate, ci devine ca atare. ?i aceasta este într-adev?r a?a, deoarece personalitatea a început s? semnifice cel mai adesea individualitatea în raporturile ei sociale. Dar atunci ce urmeaz? s? se considere na?terea omului-apari?ia lui pe lume sau momentul ini?ial al dezvolt?rii sale în uterul mamei? Doar acele nou? luni care urmeaz? dup? momentul concep?iei noului om sunt mult mai bogate în informa?ie decât mul?i dintre anii ce vor urma. «Pot s? demonstrez c? multe din ceea ce consider?m specific uman, c?p?tat de om dup? na?tere, în realitate se con?ine în genetica noastr?, se afl? în natura noastr? în forma unor raporturi fixate ale structurilor nervoase», – scria remarcabilul fiziolog, academicianul P. Anohin. Aceast? declara?ie permite s? se considere c? formarea personalit??ii începe .in procesul dezvolt?rii embrionare a copilului, iar manifestarea particularit??ilor ei începe la diferi?i oameni în momente diferite. Nu f?r? temei se spune devenirea, ?i nu apari?ia personalit??ii; ?i nu a personalit??ii în general, ci a unui om concret. «Nu este exclus, - scrie cunoscutul psiholog Ia. L. Colominechii, – c? într-un viitor nu prea îndep?rtat s? se formeze un domeniu special al pedagogici – pedagogia embrionar?, ?tiin?a despre ac?iunea direct? ?i indirect? (prin intermediul psihicului ?i organismului mamei) asupra form?rii psihicului omului în perioada dezvolt?rii sale embrionare». Ideea c? fiecare om vine pe lume cu un ansamblu variat de capacit??i a devenit una din tezele de baz? ale concep?iei umaniste despre om. Aproape în fiecare om exist? capacit??i spirituale poten?ial nelimitate. A fost demonstrat c? miliardele de celule ale creierului omenesc sunt capabile s? înf?ptuiasc? o munc? cu adev?rat titanic?; problema e, în ce mod se pot mobiliza ?i folosi la maximum colosalele lor posibilit??i. Într-un laborator de psihologie a fost efectuat? o experien?? în care ex-campionul lumii la ?ah M. Tal a jucat ?ah cu persoana supus? examin?rii. Trei partide acesta le-a jucat în stare obi?nuit?, iar alte trei-în stare de hipnoz?, insuflându-i-se chipul unuia dintre ?ahi?tii remarcabili din trecut. Tal a câ?tigat. Dup? seans el ?i-a caracterizat în felul urm?tor partenerul: «Înainte de hipnoz? am jucat cu o persoan? care abia mi?ca figurile. În stare de hipnoz?, îns?, în fa?a mea st?tea un cu totul alt om, expansiv, energic, îndr?zne?, care juca cu dou? categorii mai bine». O persoan? este considerat? capabil?, dac? manifest? un interes deosebit pentru vre-o preocupare ?i dac? în acest caz ea însu?e?te mai repede ?i mai u?or decât al?ii cuno?tin?ele, deprinderile, metodele corespunz?toare, dac? ob?ine succese în domeniul respectiv. Dar în caz c? nu ob?ine nici un fel de succese? Trebuie considerat? incapabil?? Oameni incapabili nu exist?, exist? oameni care nu ?i-au valorificat capacit??ile, oameni care «?i-au îngropat talentul». În prezent a devenit ca nici odat? acut? problema determin?rii hipertimpurii a profilului capacit??ilor copilului, ale adolescentului, pentru a i se putea alege direc?ia de instruire ?i de preg?tire profesional?, care i-ar asigura ?i cuno?tin?ele, ?i dragostea pentru ocupa?ia, pe care el o va exercita cu maxim? d?ruire, ?i deci ob?inând maximum de satisfac?ie. Capacit??ile remarcabile se pot îmbina cu o memorie auditiv? obi?nuit?; o memorie vizual? obi?nuit?-cu o capacitate de a reac?iona rapid. Eforturile enorme care se depun pentru ob?inerea instruirii muzicale pot s? nu dea nici m?car o parte mic? din efectul pe care l-ar da cultivarea la acela?i copil a aptitudinilor sale matematice sau lingvistice. Cu alte cuvinte, fiecare adolescent, p?rin?ii ?i pedagogii acestui adolescent trebuie s?-i cunoasc? p?r?ile slabe ?i cele tari ale profilului capacit??ilor cu care este înzestrat. Fiecare om este poten?ial înzestrat pentru a activa într-un anumit domeniu mai eficient ca al?ii. Doar registrul capacit??ilor umane este infinit, iar num?rul profesiilor trece peste 40 de mii. Prin urmare, rar om care s? nu fie înzestrat cu un num?r de aptitudini suficiente pentru a putea munci creator, cu toat? d?ruirea, pentru a se putea realiza plenar. Este limpede c? orice profesie se cere aleas? conform înclina?iilor pe care le avem. «Dac? îns? ne-am ales o profesiune pentru care nu avem capacit??ile necesare, nu o vom practica nici odat? în mod onorabil... Cel mai firesc rezultat va fi atunci dispre?ul fa?? de noi în?ine; dar exist? oare sentiment mai chinuitor...» medita la timpul s?u tân?rul Marx. Problema privind influen?a relativ? a eredit??ii ?i a mediului asupra tr?s?turilor individuale ale omului continu? s? fie departe de a fi rezolvat? definitiv. Dar deja în prezent este limpede c? ignorarea deosebirilor genetice dintre oameni în ceea ce prive?te particularit??ile de intelect sau caracter are repercursiuni negative asupra instruirii ?i educa?iei. Iar noi suntem cu to?ii material organiza?i în chip întrucâtva diferit. Colosala varietate a aptitudinilor din popula?iile umane reprezint? acea surs? inepuizabil?, pe baza c?reia se realizeaz? progresul tehnico-?tiin?ific ?i social al societ??ii. Noi, p?rin?ii ?i pedagogii, mai avem mult de muncit pentru ca fiecare nou- n?scut s? poat? deveni ceea ce este în stare s? devin?, s? se realizeze la cel mai înalt grad. Or, aceasta nu-i chiar atât de pu?in. Prin urmare, este necesar ca genetica ?i pedagogia s? g?seasc? cât mai repede limb? comun?, precum au g?sit de acum genetica ?i teoria evolu?iei, genetica ?i selec?ia, genetica ?i microbiologia, genetica ?i medicina. 9.4. Genetica ?i psihologia 9.4.1 Omul ca fiin?? biiosocial? Corela?ia între componentele biologice ?i sociale ale omului constituie una dintre cele mai importante probleme, pe care caut? s-o rezolve savan?i din întreaga lume. În cartea «Genetica, comportamentul, responsabilitatea (N. Dubini, I. Carpe?, V. Cudreav?ev, 1982) se scrie: «Recunoscând aspectul socializat al propriet??ilor bilologice ale omului nu trebuie se sc?p?m din vedere, c?, fiind o fiin?? vie, el se supune totodat? legilor bilologice fundamentale ?i în acest sens posed? particularit??ile proprii a tot ce e viu pe P?mânt». Biologul ?i socialul la om sânt factori strâns lega?i între ei ?i interdependen?i. Astfel, A. Ghezell în lucrarea «Copiii omului ?i copiii lupilor» ne poveste?te despre unii copii, care de mici, fiind r?pi?i de lupi, au crescut în mediul acestora ?i pe urm? n-au avut comportare uman?. În anul 1920 în India, în vizuina unor lupi, au fost g?site dou? feti?e – Amala ?i Camala, care fiind date în grija savan?ilor a?a ?i n-au mai fost în stare s? se adapteze la mediul societ??ii umane ?i au murit curând. Este bine cunoscut ?i cazul lui Kaspar Hauzer, care fiind izolat timp de 16 ani într-un beci, dup? aceea scolarizarea lui a fost imposibil?. Particularit??ile biologice – genotipul s?u individual – omul le cap?t? prin ereditate de la p?rin?i. Totodat? calit??ile omului sunt determinate de mediul ambiant, în mijlocul c?ruia are loc dezvoltarea lui. Cazurile descrise mai sus demonstreaz? pe deplin acest adev?r. Ca dovad? în acest sens poate servi ?i faptul c? gemenii monovitelini nu numai c? seam?n? între ei ca dou? pic?turi de ap?, adic? sunt identici ca genotip, dar sunt aproape identici ?i ca fenotip. Dac? asemenea gemeni erau desp?r?i?i ?i crescu?i în medii diferite, ei î?i p?strau complet asem?narea fizic? ?i multe manifest?ri de ordin psihic – temperamentul, înclina?iile, gusturile – le aveau asem?n?toare. Dup? cum s-a mai men?ionat omul este o fiin?? biosocial?. Evolu?ia biologic? se produce într-un timp foarte îndelungat, pe când cea social? într-o perioad? mult mai redus?. În timpul dezvolt?rii istorice oamenii creeaz? instrumente de munc? ?i înf?ptuiesc munca, în procesul c?reia stabilesc rela?ii sociale ?i î?i îmbog??esc cuno?tin?ele. Experien?ele c?p?tate se transmit din genera?ie în genera?ie ?i, astfel, apare un program social, care se mo?tene?te din str?mo?i. Academicianul A. Leontiev distinge la om trei feluri de experien?e: experien?a mo?tenit? prin program biologic sub form? de instinct; experien?a social istoric? dobândit? de omenire ?i transmis? prin instruire ?i educa?ie; experien?a individual? pe care o cap?t? fiecare om în cursul vie?ii personale. Prima cuprinde perioada embrionar? – de la conceperea ?i formarea zigotei pân? la na?terea copilului. În aceast? perioad? se realizeaz? programul genetic cu o oarecare influen?? (prin intermediul organismului mamei) a mediului extern. Atât factorii pozitivi, cât ?i cei negativi influen?eaz? corespunz?tor asupra realiz?rii programului genetic al f?tului. Unii savan?i (B. Astaurov, E. Ilin, etc.) afirm? c? genele regleaz? nu numai dezvoltarea fizic? ci ?i comportamentul social al omului. Mediul ambiant nu va educa un pictor, un cânt?re?, un matematician sau un sportiv eminent dintr-un copil, care nu posed? predispozi?ii ereditare c?tre acestea înclina?ii, subliniaz? ei. Academicianul N. Dubinin neag? aceast? accentuare a rolului programului genetic. «Nu exist? – scrie el – nici un fel de gene pentru con?inutul spiritual al omului. Caracterele psihicului uman se formeaz? cu ajutorul activit??ii social-practice a oamenilor». Îns?, cum pe drept men?ioneaz? Kleopatra Vnorovschi, practica demonstreaz?, c? fiecare om însu?e?te programul social în felul s?u. De exemplu, într-o clas? de elevi se prezint? acela?i program de obiecte, ce trebuie s? fie însu?ite. De?i în timpul pred?rii obiectelor de studiu se ?ine seama de particularit??ile individuale ale elevilor, totu?i nu fiecare dintre ei poate s? le însu?easc? la acela?i nivel. Atitudinea elevilor fa?? de obliga?ii, reac?iile lor la sarcinile puse sunt diferite. Str?duin?ele p?rin?ilor ?i înv???torilor nu întotdeauna pot orienta copiii în direc?ia dorit?. Copiii, adolescen?ii, tinerii î?i aleg calea lor proprie, conform intereselor, înclina?iilor, aptitudinilor. La fiecare om ele sunt diferite ?i ca con?inut ?i ca nivel. Psihologul A. Luria a ajuns la concluzia, c? în perioada dezvolt?rii psihicului în ontogenez? ereditatea are o influen?? mai accentuat? când copilul este mic. La etapele mai avansate de dezvoltare procesele psihice se schimb? ?i dependen?a lor de factorii ereditari devine mai mic?. Aici experien?ei individuale îi revine un rol mai pronun?at. Programul genetic variaz? mult de la om la om. Chiar în aceea?i familie copiii cresc foarte diferi?i. Programul genetic în decursul de milioane de ani s-a schimbat la omenire în întregime, îns?, foarte pu?in. Factorii evolu?iei ?i selec?iei naturale la om joac? un rol mai mic decât la animale. Omul ac?ioneaz? asupra naturii în direc?ia dorit? de el ?i î?i creeaz? un mediu specific, prielnic existen?ei. Iat? de ce programul social se schimb? repede. Din genera?ie în genera?ie el cap?t? forme noi, cea ce tocmai ?i constituie progresul social. Educa?ia ?i instruirea asigur? continuitate ?i progres. De?i programul social nu este înscris în gene ?i con?inutul vie?ii psihice nu este ereditar, importan?a factorului biologic nu treze?te nici o îndoial?. F?când o compara?ie metaforic? putem spune c? programul genetic prezint? acel fundament material pe care se dezvolt? suprastructura social? a comunit??ii umane. 9.4.2. Factorii ereditari ?i intelectul Trebuie de subliniat, c? omul poate s? aib? o experien?? bogat?, s? posede cuno?tin?e vaste, îns? dup? cum se ?tie, nimeni pân? azi n-a putut descoperi vre-un mijloc cum s? elaboreze în?elepciune prin instruire ?i educa?ie. Nu degeaba într-o zical? moldoveneasc? se spunea: «Când ar cre?te mintea pe toate c?r?rile, apoi ?i oile ar pa?te-o». Care este factorul principal în dezvoltarea inteligen?ei? ?i aici exist? dou? puncte de vedere, dou? orient?ri: . orientarea ereditarist?, care recunoa?te ereditatea ca factor principal în formarea ?i dezvoltarea inteligen?ei; . orientarea ambientalist?, care consider? c? totalitatea factorilor din meidul ambiant determin? nivelul inteligen?ei. Prima orientare sus?ine, c? inteligen?a omului, gândirea lui sunt înn?scute. Deosebirile în comportamentul ?i psihicul oamenilor se datoreaz? unui anumit genotip, unic pentru fiecare dintre noi. Psihicul este dependent de sistemul nervos, de anumite structuri ale creierului, de organele de sim?, care se dezvolt? în baza ac?iunii specifice a anumitor gene. Capacitatea omului de a se instrui este de asemenea înn?scut?. Faptul acesta se datoreaz? aptitudinii omului de a influen?a asupra mediului ?i de a-l schimba, iar intelectul e o form? superioar? de a se adapta la mediu. Orientarea ambientalist? sus?ine c? inteligen?a se formeaz? ?i se dezvolt? datorit? exclusiv factorilor sociali. Progresul social, care este nelimitat, influen?eaz? activitatea intelectual?, dându-i un anumit con?inut. Actualmente, afar? de aceste dou? orient?ri diametral opuse, exist? ?i o a treia, care îmbin? ambii factori: ereditatea ?i mediul ambiant. Prin urmare, biologicul ?i socialul au rolul lor în formarea întregului psihic uman ?i a specificului fiec?rei individualit??ii. Omul se na?te cu multe predispozi?ii, care în cursul vie?ii se pot manifesta într-un mod sau altul în dependen?? de anumite condi?ii. Cuno?tin?ele ce le cap?t? fiecare om în parte amplific? poten?a sa intelectual?. Instruirea, educa?ia, diversele rela?ii sociale constituie amplificatori ai dezvolt?rii inteligen?ei. Poten?ele apar ca ni?te predispozi?ii biologice, iar mediul social, cultura – ca amplificatori ai acestor predispozi?ii. Diferite medii sociale apar în rezultatul ac?iunii diferitor amplificatori. Propriet??ile biologice ne caracteristice speciei umane nu pot fi dezvoltate la indivizii s?i, oricare ar fi mediul ce-i înconjoar?, ?i invers, poten?ele înn?scute, care exist? în stare latent?, pot fi realizate prin crearea de condi?ii corespunz?toare lor. Se poate oare diagnostica nivelul de inteligen??, aptitudinile mintale ale omului? ?tiin?a contemporan? dispune de asemenea metode. Dintre ele principale sunt dou?: 1. Studierea comparativ? a gemenilor; 2. Studierea aptitudinilor mintale prin teste de inteligen??. Gemenii monovitelini având acela?i genotip prezint? o foarte mare asem?nare atât somatic?, cât ?i psihic?. Aceasta ofer? un material unic pentru a studia atât factorul ereditar, cât ?i ac?iunea mediului în dezvoltarea intelectului. Deosebirile ?i asem?n?rile, ce se observ? la gemenii monovitelini, dintr-o parte, ?i la gemenii bivitelini, din alta, crescu?i împreun? sau separa?i unul de altul, ne demonstreaz? tocmai rolul eredit??ii ?i a mediului în manifestarea multor particularit??i, printre care ?i ale celor intelectuale. Nivelul de inteligen?? se m?soar? prin coeficientul intelectual (CI), aflat prin aplicarea testelor de inteligen??. Testele m?soar? variate propriet??i intelectuale, care se formeaz? ?i se dezvolt? în decursul vie?ii individuale. Rezultatele test?rilor efectuate de mai mul?i savan?i au demonstrat, c? CI la gemenii monovitelini crescu?i în acelea?i condi?ii coincid cu 87%, la gemenii monovitelini crescu?i în codi?ii diferite coincid cu 75%, pe când la gemenii bivitelini crescu?i împreun? sau separat coinciden?a CI e numai de 50%. Savantul american Iepsen a ajuns la concluzia c? 80% din coeficientul de inteligen?? se datoreaz? eredit??ii ?i 20% – mediului. Norma nivelului mintal este considerat? dezvoltarea medie. Dac? reprezent?m acest lucru cu ajutorul unui grafic, atunci vom avea la mijloc intelect normal, mai sus de linia normei – genii ?i supradota?i, iar sub linie oligofrenii. La oamenii geniali ?i supradota?i în mai multe direc?ii CI constituie mai mult de 100 de puncte. De ace?tea se nasc în mediu cca 2%. La oamenii talenta?i, cu inteligen?? foarte bun?, CI=80-100 puncte. Ei sunt dota?i numai într-o oarecare direc?ie (muzic?, pictur?, matematic? etc.) ?i sonstituie cca 15% din toat? popula?ia uman?. 20% le revin oamenilor inteligen?i, care î?i ating culmea preg?tirii profesioniste în cele mai bune condi?ii de instruire. La ei CI=60-70 puncte. CI la media normal? e de 40-50 puncte prezentate de majoritatea dintre noi. Pentru mediocri, care constituie 10-20% din popula?ie, se cer eforturi deosebite în instruire, CI la ei fiind egal numai cu 20-30 puncte. Oligofrenii (oameni incapabili) lua?i împreun? (10%) constituie contingentul ?colilor speicale, CI e mai mic de 10. Oligofrenia de cele mai multe ori este rezultatul unor anomalii cromozomice. Debilii mintali, de?i se afl? sub limit?, pot fi plasa?i în ?coli speciale ?i ajuta?i s? se adapteze la via?? ?i la o munc? potrivit? pentru ei. Imbecilitatea ?i idiotismul sunt provocate de gene recisive, pe când debilii mintali rezult? datorit? eredit??ii poligenice. Astfel de copii de regul? nu pot înv??a s? citeasc? ?i s? scrie. Ei nu sunt în stare s? perceap? corect realitatea datorit? deregl?rii func?iei creierului. De asemenea le este deranjat ?i limbajul atât cel oral, cât ?i cel scris. Ei nu-?i pot concentra aten?ia s? asculte, s? judece, s? citeasc? ?i s? socoat?. Deci, la un cap?t al firului eredit??ii se afl? oligofrenii, contingentul ?colilor speciale, iar la alt cap?t – oameni supradota?i ?i geniali, cu aptitudini deosebite. Între aceste dou? poluri se g?sesc to?i ceilal?i ce reflect? dispersia heterogen? a capacit??ilor intelectuale la majoritatea omenirii. 9.4.3. Aptitudinile ?i ereditatea Însu?irile fizice ?i psihice care-i permit omului s? activeze cu succes în anumite domenii, se numesc aptitudini. Acestea pot fi generale ?i speciale. Aptitudinile care asigur? succesul într-un ?ir de activit??i sunt numite generale, iar cele care se manifest? numai într-un anumit domeniu de activitate – speciale. O îmbinare original? a ac?iunilor, a cuno?tin?elor este posibil? atunci când omul e talentat. Talentul îi permite s? se exprime original în mai multe domenii. V. Belinschii spunea, c? omul talentat vede în lumea înconjur?toare ceea ce al?ii nici nu observ?. Omul talentat vede totul original, în felul s?u. Sunt îns? oameni ale c?ror aptitudini ating un nivel foarte înalt de manifestare. Astfel de oameni sunt numi?i genii. Geniul e o fiin?? dotat? cu posibilitatea de a crea ceva nou, absolut original. Oamenii geniali posed? tr?s?turi de caracter, au interese ?i idealuri la fel ca ?i ceilal?i oameni. Cu toate acestea, ei sunt deschiz?tori de noi c?i, de noi ere în istorie, fac descoperiri în domeniul în care î?i manifest? talentul, deschid noi ?coli în ?tiin?? ?i art?. Foarte laconic în privin?a aceasta s-a exprimat O. de Balzac: «Minunea geniului const? în aceea, c? el seam?n? cu to?i, dar cu el nimeni». Ce determin? apari?ia geniilor? În antichitate se considera, c? geniul este alesul lui Dumnezeu ?i-i inspirat de puterea divin?. Existau p?reri, cum c? geniul este un om, care iese din cadrul obi?nuitei norme de dezvoltare. Geniul ?i nebunia erau puse al?turi. Pe lâng? genii, care sunt foarte pu?ini la num?r, trebuie descoperi?i ?i oameni talenta?i, care se nasc ceva mai des, sunt bine dota?i ?i contribuie la progresul societ??ii. Mul?i savan?i au studiat problema aptitudinilor, dota?iei, talentului, genialit??ii. Rezolvarea acestei probleme ca ?i a celei consacrate inteligen?ei are trei solu?ii: unii consider? aceste calit??i înn?scute, al?ii – ob?inute datorit? instruirii ?i educa?iei; a treia grup? recunoa?te îmbinarea celor doi – cel genetic ?i cel al mediului. Marele pedagog V. Suhomlinschii sus?ine existen?a unor predispozi?ii biologice, care trebuie s? fie eviden?iate la timp ?i cultivate permanent. Eminentul matematician N. Lobacevschii e de p?rere c? geniul se na?te ?i e convins, c? arta educatorului const? în aceea ca s? descopere geniul ?i s?-i dea libertate s? înf?ptuiasc? poten?ele sale. Deci ?i V. Suhomlinschii ?i N. Lobacevschii sunt de aceia?i p?rere: talentul ?i geniul sunt înn?scute, dar trebuie s? fie scoase la iveal? ?i cultivate. E necesar de condi?ii favorabile pentru ca acestea s? se manifeste. Predispozi?iile sunt înn?scute, iar manifestarea ?i perfec?ionarea lor sunt rezultatul dezvolt?rii omului în cursul vie?ii individuale ?i adapt?rii lui la mediu prin educare ?i instruire. Aptitudinile pot apare de la vârsta fraged? pân? la b?trâne?e. Cel mai devreme se manifest? aptitudinile pentru matematic? ?i muzic?, poezie, pictur? ?i joc de ?ah. Astfel, Mozart a început s? compun? muzic? la vârsta de 3 ani, Mendelson – la 5 ani, Repin ?i Serov au început s? fac? pictur? la 4 ani, primele versuri ale lui A. Pu?chin au ap?rut la vârsta de 8 ani, ale lui M. Lermontov – la 9 ani. Hose Capablanca a ob?inut victoria la jocul de ?ah la vârsta de 4 ani, peste o zi dup? ce a v?zut pentru prima dat? cum se joac?. Academicianul L. Landau la 14 ani înva?? la dou? facult??i: de chimie ?i de fizic? ?i matimatic?. Numai la 26 ani a devenit doctor habilitat în ?tiin?e. Cercet?rile întreprinse de geneticieni ?i psihologi demonstreaz? c? biologicul î?i are rolul s?u predominant în formarea ?i manifestarea aptitudinilor de diferite niveluri. Aptitudinile, talentul, genialitatea vor fi cu atât mai dezvoltate cu cât vor fi mai puternice ?i calitative predispozi?iile înn?scute ?i cu cât vor fi mai favorabile condi?iile sociale pentru manifestarea lor. Dup? cum subliniaz? savan?ii V.Timakov ?i N. Bocikov, pentru perfec?ionarea omului nu exist? piedici, trebuie numai cunoscut? biologia lui, descoperite ?i dezvoltate aptitudinile individuale. Ele, îns?, trebuie descoperite cât mai devreme, cu mult? pricepere de genera?ia adult?. S? nu uit?m c? natura nu cizeleaz? nici o tr?s?tur?, ea numai îi pune baza, o cizel?m noi: p?rin?ii, pedagogii, societatea. Ce calit??i fizice ?i psihice cer aptitudinile pentru muzic? ?i pictur?? M.Borisov a stabilit, c? în complexul înzestr?rii muzicale sensibilitatea la diferen?ierea în?l?imii ?i t?riei sunetului sunt ereditare. H. Pinga? consider? c? începutul aptitudinilor muzicale î?i au originea din comunicarea sonor? a mamei cu copilul, înainte, chiar ca el s? înceap? a vorbi. Savan?ii au ajuns la concluzia, c? exist? o corela?ie bine exprimat? între capacitatea muzical? a p?rin?ilor ?i cea a copiilor. Astfel, în dinastiile familiale ale lui Bah, Rahmaninov, Ciaicovskii, Mo?art, Bethoven, ?open, Pucini, Bize, ?ubert, Veber, Procofiev, Dunaevskii, Neaga ?. a. majoritatea au fost vesti?i muzicieni. În privin?a eredit??ii aptitudinilor prezint? interes ?i familia lui Serghei Rahmaninov. Iat? ce scrie despre ea Cleopatra Vnorovschi în minunata sa carte «Psihicul ?i ereditatea» (1984). Neamul lui Rahmaninov î?i trage originea de la domnul Moldovei Drago?-Vod?. Dup? moartea lui ?tefan cel Mare, feciorul s?u mai mic Rahman, a plecat în Rusia. El a pus începutul dinastiei Rahmaninov. Dintr-o tabel? genealogic? întocmit? de sora lui S. Rahmaninov se poate urm?ri, c? în ?ase genera?ii aptitudinea muzical? se repet? la mul?i membri ai acestei familii. Str?bunica lui S. Rahmaninov a studiat muzica la cei mai buni profesori ai vremii. Fratele bunicii a fost regentul corului la capela cur?ii ?arului ?i era ?i compozitor. Fetele n-aveau aptitudini muzicale, pe când b?ie?ii aveau to?i. Acel X-cromozom transmis la b?ie?i era dominant, iar la fete – recesiv. Bunicul lui S. Rahmaninov s-a retras din armat? ?i se ocupa numai de muzic?, în fiecare zi cânta minunat la fortopian. S. Rahmaninov a început s? se ocupe de muzic? la vârsta de patru ani. Prima lui înv???toare a fost mama. Sora lui Serghei avea un contralto pl?cut. Îns? totu?i cel mai str?lucit talent muzical în aceast? familie l-a avut Serghei Rahmaninov. La vârsta de 9 ani el începe s? înve?e la conservator. ?i pa plaiul nostru tr?iesc ?i creeaz? mul?i muzicieni, pentru care muzica e voca?ie familial?, transmis? din genera?ie în genera?ie. L?utarii Moldovei au fost vesti?i. Într-o familie de l?utari a crescut ?i a activat Gheorge Neaga. El este reprezentantul genera?iei a patra de muzican?i. Str?bunicul s?u, Anton Neaga, cânta la cobz?, iar bunicul Timofei era viorist. Tat?l s?u, vestitul ?tefan Neaga (1900-1951), primul din acest neam a f?cut studii muzicale la conservator ?i a devenit un ilustru pianist, compozitor ?i dirijor. Mama lui Gh. Neaga a fost ?i ea pianist?. Dup? cum am mai spus, aptitudinile muzicale se manifest? de timpuriu înc? din fraged? copil?rie. Cei mai vesti?i muzican?i au început s? cânte foarte devreme – de la 3-5 ani, de?i se cunosc ?i excep?ii. Ei aveau o memorie muzical? fenomenal?, puteau reproduce u?or muzica auzit?. Savantul B. Teplov consider?, c? omul are anumite date anatomo-fiziologice, care-i permit o manifestare timpurie a aptitudinilor muzicale. Aceste predispozi?ii depind de gene. Cu atât mai mult c? muzica este o cunoa?tere a realit??ii prin emo?ii, dar emo?iile, dup? p?rerea speciali?tilor, sunt supuse legilor genetice. Matematicienii se caracterizeaz? printr-o anumit? form? de gândire, prin anumite calit??i ale min?ii. Ei percep lumea în realit??i de numere ?i m?rimi. Psihologul V. Crute?kii a cercetat aptitudinile pentru matematic? a unor copii contemporani. El a urm?rit apari?ia ?i dezvoltarea acestor aptitudini. În cartea sa «Psihologia aptitudinilor matematice» el constat?, c? particularit??ile psihice, specifice oamenilor talenta?i în domeniul matematicii, sunt acelea?i , indiferent de timpul în care tr?iesc ?i chiar de vârst?. Iat? câteva caracteristici date de V. Crute?kii copiilor examina?i: Sonea: - aptitudinile matematice la ea au început s? se manifeste de la 4 ani. F?r? s? cunoasc? teoria, ea f?cea opera?ii cu frac?ii, rezolva mintal probleme. Fratele ei, cu 5 ani mai mare, a r?mas mirat, când trebuia s? scad? 36 din 28. Sonea i-a spus c? va fi cu 8 mai pu?in decât nimic. Volodea: - la 6 ani extr?gea mintal r?d?cina p?trat? din orice num?r. La 8 ani f?r? ajutorul cuiva, a însu?it func?iile trigonometirce ?i sistemul binar. Acesta ?i alte biografii cercetate au demonstrat, c? predispozi?iile pentru matematic? se manifest? prin genele recesive, peste o genera?ie. Aptitudinile pentru matematic?, observate la gemenii monovitelini, confirm? natura lor ereditar?. Astfel, D. Liuis ?i D. Sprinser, desp?r?i?i de mici, fiind înfia?i de oameni str?ini ?i necunoscu?i, s-au întâlnit la vârsta de 39 de ani. Amândoi aveau aptitudini matematice. Biografiile cercetate au demonstrat c? exist? multe cazuri, când condi?iile nu erau favorabile, îns? aptitudinile s-au manifestat. Exist? ?i personalit??i ce au specialit??i diferite, care n-au f?cut studii speciale de matematic? ?i totu?i au devenit matematicieni, deoarece aveau aptitudini pentru aceast? ?tiin??. Astfel, vestitul Laplas ?e-a f?cut studiile la ?coala c?lug?rilor benedectini ?i totu?i, a devenit autorul «Mecanicii cere?ti» ?i a teoriei analitice a probabilit??ii. Foarte mul?i matematicieni care au devenit ilu?tri ?i-au manifestat de timpuriu aptitudinile pentru matematic?. Alexis Klero la 12 ani era de acum un savant format recunoscut de Academia de ?tiin?e din Berlin. Fratele s?u mai mic, când a atins vârsta de 14 ani, a scris o lucrare original? de geometrie, care a fost apreciat? înalt de Academia de ?tiin?e din Paris. N. Lobacevskii la 19 ani era deja magistru în ?tiin?e matematice, iar la 24 ani – profesor la Universitatea din Kazan. Exemple asem?n?toare pot fi g?site ?i în alte direc?ii ale ?tiin?ei, precum ?i în domeniul de cultur?, sport etc. Ele de la sine vorbesc, c? predispozi?iile ?i aptitudinile sunt programate genetic, iar nivelul de realizare a lor în decursul vie?ii individuale depinde într-o m?sur? sau alta de condi?iile sociale în care se dezvolt? personalitatea concret?. 9.4.4 Emo?iile ?i sentimentele Procesele psihice, care rezult? din reflectarea în creier a aptitudinilor ?i tr?irea lor subiectiv? constituie st?rile afective: emo?iile ?i sentimentele. St?rile afective determin? o anumit? comportare a omului. Unii savan?i consider? c? emo?iile, fiind genetic strâns legate de instincte, sunt reac?ii ereditare. Ce st? la originea sentimentului moral? De ce exist? oameni, care ridic? valorile morale la un nivel înalt ?i de ce sunt infractori ?i chiar criminali? În diferite timpuri se realizeaz? o anumit? parte din codul moral corespunz?tor unor condi?ii sociale, speciale cerute de epoc?. Sunt cazuri, când unele calit??i morale se oprimau, iar altele se propagau ?i se manifestau. Cunoscutul savant V. Efroimson sus?ine cu siguran??, c? emo?iile umane de bun?tate, cavalerism fa?? de femeie ?i b?trâni, protejarea copiilor ?i alte calit??i s-au dezvoltat pe baza selec?iei naturale ?i au intrat în con?inutul caracteristicilor ereditare ale omului. Dar, totu?i, al?turi de aceste p?r?i pozitive exist? destul de stabil neru?inare, minciuna, amoralitatea, criminalitatea. Fenomenul criminalit??ii nu se poate explica numai prin factori sociali. În criminalitate, dup? cum am mai demonstrat, se disting ?i factori biologici mai ales datorit? defectelor eredit??ii. Savantul francez Cezare Lombrozo a exagerat prea mult valoarea eredit??ii ?i a neglijat complet factorul educativ în criminologie. Din criminal se va na?te criminal, din ho? – ho?, spunea el. Organismele superioare au un biochimism enorm de diferen?iat. Genele pot fi atacate, defectate ?i atunci au un efect nociv asupra comport?rii omului. În aceast? privin?? e foarte indicat? boala Lesh-Nyhan, care apare în rezultatul unei bru?te cre?teri a urinei în sânge. Bolnavii sunt foarte agresivi. Ei se bat, sparg lucrurile. Acelea?i manifest?ri au loc ?i în cazul îmboln?virii de guta (podagr?). Se ?tie c? membrii familiei de Medici sufereau de gut?. Mul?i dintre ei erau intrigani. Ecaterina de Medici i-a întrecut pe to?i. Persoanele schizofrecnice, bolnavii de corea posed? multe tr?s?turi neprielnice societ??ii. Ace?ti oameni n-au voin??, nu se pot st?pâni, devin mai u?or alcoolici ?i narcomani. Desigur, c? ?i mediul joac? un rol mare la dezvoltarea acestor deprinderi d?un?toare, dar omul însu?i î?i alege mediul, care îi corespunde, în special, naturii sale biologice. Rolul eredit??ii în aceast? privin?? se poate vedea u?or la gemeni monovitelini ?i bivitelini în exemplele aduse de noi mai sus. Îns?, paralel cu aceasta, trebuie de men?ionat, c? înclinarea spre criminalitate nu este un component inevitabil al psihicului uman. Majoritatea oamenilor respect? legile ?i ordinea stabilit? în societate. Legile acestea pot fi mai des înc?lcate din cauza anomaliilor biologice ?i în special, genetice. Savantul american P. Dagdel a cercetat genera?ia unor familii, care-?i iau începutul de la un criminal, un oarecare Jons. Dintre 709 de descenden?i ai lui, 76 au fost ocna?i, 128 prostituate, 18 persoane ?ineau case de toleran??, iar peste 200 erau cer?etori. A?adar, 424 dintre ei au fost criminali ?i infractori, ?i numai 285 oameni normali. Ce a jucat aici rolul hot?râtor, mediul sau genele? E greu de spus, probabil ?i specificul biologic ?i mediul social. Dintre juri?ti profesorul I. Noi sus?ine valoarea considerabil? a eredit??ii. În cartea sa «Problemele metodologice ale criminologiei» el î?i exprim? p?rerea, c? instinctele criminalului sunt programate ?i transmise printr-un cod genetic. Dup? opinia eminentului psiholog L. Bojovici ac?iunea mediului este perceput? de fiecare om în corespundere cu datele lui naturale. El a confirmat experimental existen?a premiselor înn?scute (genetic condi?ionate), care au o mare însemn?tate în procesul form?rii particularit??ilor individuale ale psihicului uman. Savan?ii discut? în privin?a genezei crimelor legate de anomaliile cromozomice. Dac? un b?rbat are un cromozom în plus de tipul 47/X( sau 47/X((, norma fiind 46/X( purt?torii acestor cromozomi supranumerari pot prezenta cazuri de comport?ri infractoare. În privin?a aceasta se cunoa?te cazul unui oarecare Menson, care era acuzat de multiple omoruri, f?cute cu o cruzime extraordinar?. Din via?a sa de 34 de ani, el s-a aflat la închisoare 22 de ani. Se considera, c? el avea anomalia (-disomie (X((). Desigur, c? anomaliile genetice reprezint? o problem? foarte complicat? ?i important?. Aflarea de timpuriu a acestor maladii ar putea preveni urm?rile grave prin tratamentul medical sau prin întreruperea sarcinii. Trebuie s? subliniem, îns?, c? factorii biologici ?i cei sociali sunt privi?i ca ni?te condi?ii, care influen?eaz? formarea personalit??ii criminalului, îns? nu pot fi socotite cauze ale crimelor. 9.4.5 Temperamentul ?i genetica Oamenii se deosebesc între ei ?i prin ritmul de tr?ire emo?ional? ceea ce constituie în fond temperamentul lor I. Pavlov spunea, c? temperamentul este cea mai general? caracteristic? a fiec?rui om, caracteristica de baz? a activit??ii nervoase superioare, care determin? modul de a activa a fiec?rei fiin?e. Psihologia deosebe?te patru temperamente: holeric, sangvinic, flegmatic ?i melancolic. Tipici pentru temperamentul holeric au fost Pavlov, Suvorov, Petru I, Maiacovskii etc. Temperament sanguinic a avut paleontologul V. Kovalevskii. Sangvinicul este un om foarte impresionabil, foarte sensibil ?i activ. Ritmul vie?ii este ca ?i la holeric, rapid. Flegmaticul se caracterizeaz? printr-o excita?ie emo?ional? lent?, emo?iile se produc încet ?i se exprim? slab. În schimb ele sunt stabile ?i profunde. E inert. Când e vorba s? treac? la o ac?iune, se hot?r??te mult mai greu decât sangvinicul ?i holericul. Chipul flegmaticului îl exprim? foarte bine persoana lui Ch. Darwin. La melancolic emo?iile se produc lent, sânt, îns? stabile, foarte profunde ?i-l cuprind în întregime. Melancolicii sunt timizi, nehot?râ?i, pu?in mobili. C?tre ei a apar?inut ?i I. Mecinicov. Savantul M. Vasile? constat?, c? labilitatea este determinat? de genotip, ?i anume, de poligenie. Se presupune, c? temperamentul se transmite prin ereditate datorit? unor combin?ri dintre gene dominante ?i recisive dup? urm?toarea schem?: A, A, A, - holeric A, A, a – sangvinic A, a, a – flegmatic a, a, a - melancolic S-a constatat, c? ritmul personal la gemenii monovielini este identic, pe când la gemenii bivitelini ?i la fra?ii sib?i el difer? cu mult. Reac?ia (puterea, labilitatea, echilibrul, mimica, vocea, mersul etc.) sunt similare la gemenii monovitelini, chiar dac? ei au fost desp?r?i?i deodat? dup? na?tere ?i crescu?i în diferite condi?ii sociale. Se presupune, c? tipurile de temperament se combin? conform legilor lui Gr. Mendel: 1. Dac? ambii so?i vor fi de acela?i tip to?i copiii vor mo?teni acela?i temperament; 2. În celelalte cazuri se observ? dominan?? ca într-o serie de alele: holeric( sangvinic( flegmatic( melancolic. Datorit? mo?tenirii poligenice sau polialelice tipuri pure de temperament în natur? aproape c? nu sunt. I. Pavlov, combinând propriet??ile nervoase la animale, a c?p?tat 24 de tipuri. Cunoa?terea structurii temperamentului, a manifest?rii ?i regl?rii lui permite o educare ?i autoeducare con?tient?. Trebuie s? se ?in? cont de temperament în orientarea profesionist? a tineretului, la crearea unui mediu psihologic favorabil în colectivele de studen?i, muncitori, oamenilor de ?tiin??, cultur?, de crea?ie. Pozi?ia, pe care o ocup? omul în societate, îi determin? modul de a-?i manifesta emo?iile. Dac? el ocup? un post de r?spundere, nu-i este permis s? fie dezechilibrat. Demnitatea îl impune s?-?i frâneze sentimentele, s? hot?rasc? chibzuit. Compatibilitatea temperamentelor în diferite colective de munc? este absolut necesar?. Ca s? fie realizat? trebuie s? cunoa?tem bine temperamentele ?i s? le regl?m în modul corespunz?tor. 9. 4. 6 Psihogenetica Problema educa?iei ?i instruirii genera?iei tinere este una dintre cele mai complicate. Savan?ii caut? s? explice comportamentul omului ?i, în special, formarea particularit??ilor lui individuale, pe baza diferen?elor genetice dintre indivizi. Ea na?tere o nou? ramur? a psihologiei – psihogenetica, a c?rei obiect este stabilirea leg?turii dintre psihicul ?i geneticul omului, eviden?ierea rolului factorului ereditar în via?a psihic?. Numeroase cercet?ri de psihogenetic? serve?te pedagogiei la realizarea proceselor de instruire ?i educa?ie. Exist? multe exager?ri în ceea ce prive?te în?elegerea pedagogiei ca ?tiin??. Multe discu?ii au trezit problema locului ?i importan?ei factorilor care contribuie la educa?ia ?i instruirea omului. Biologizatorii sus?in, c? pedagogia trebuie s? se sprijine numai pe factorii ereditari. Educa?ia, spun ei, nu poate influen?a genele, pe care le posed? omul. Omul v-a avea anumite calit??i determinate numai în caz c? le va mo?teni de la str?mo?i. Persoanele, care n-au avut parte de o ereditate ilustr?, vor fi ori nu vor fi educate, vor ajunge numai la un nivel intelectual mediu. Alt punct de vedere, care domin? în pedagogie, este recunoa?terea atotputerniciei factorului social. Reprezentan?ii acestei doctrine recunosc, c? oamenii se nasc to?i egali ca o «tabula rasa» (tabl? curat?), pe care educa?ia va înscrie ceea ce dore?te. Dac? omul va avea condi?ii sociale favorabile, el va deveni perfect. Ambele aceste teorii examineaz? fiin?a uman? prea unilateral, fiecare |
|
© 2007 |
|