ÐÓÁÐÈÊÈ

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

   ÐÅÊËÀÌÀ

Ãëàâíàÿ

Áóõãàëòåðñêèé ó÷åò è àóäèò

Âîåííîå äåëî

Ãåîãðàôèÿ

Ãåîëîãèÿ ãèäðîëîãèÿ è ãåîäåçèÿ

Ãîñóäàðñòâî è ïðàâî

Áîòàíèêà è ñåëüñêîå õîç-âî

Áèðæåâîå äåëî

Áèîëîãèÿ

Áåçîïàñíîñòü æèçíåäåÿòåëüíîñòè

Áàíêîâñêîå äåëî

Æóðíàëèñòèêà èçäàòåëüñêîå äåëî

Èíîñòðàííûå ÿçûêè è ÿçûêîçíàíèå

Èñòîðèÿ è èñòîðè÷åñêèå ëè÷íîñòè

Ñâÿçü, ïðèáîðû, ðàäèîýëåêòðîíèêà

Êðàåâåäåíèå è ýòíîãðàôèÿ

Êóëèíàðèÿ è ïðîäóêòû ïèòàíèÿ

Êóëüòóðà è èñêóññòâî

ÏÎÄÏÈÑÀÒÜÑß

Ðàññûëêà E-mail

ÏÎÈÑÊ

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

În ultimii 15–20 de ani metodele de luare a probelor intravitale de

celule din amnion ?i din lichidul lui (amniocenteza) prin punc?ionarea cu

un ac al peretelui uterului în perioada de 14–16 s?pt?mâni de graviditate

au permis s? se determine constitu?ia cromozomic? a f?tului. Astfel a fost

solu?ionat? sarcina determin?rii precoce a sexului viitorului copil, ceea

ce prezint? importan?? pentru diagnosticarea mai exact? a bolilor ereditare

ce ?in de sex. Hemofilia (incoaguabilitatea sângelui), de exemplu, se

manifest? numai în organismul b?rb?tesc, cu toate c? gena defectat? se

întâlne?te în cromozomul X ?i la femei. În cazul acesta, ca ?i în altele

analoge, determinarea intrauterin? a sexului permite a se lua decizia cu

privire la întreruperea sarcinii, pentru a nu avea copil cu anomalii.

Sexul viitorului copil a fost prima diagnosticare intrauterin?. Aceasta

a avut loc în anul 1955, iar în anul 1960 aceast? realizare a adus primul

folos practic: la o mam? purt?toare a bolii ereditare, care ap?rea pe linia

b?rb?teasc?, a fost diagnosticat sexul f?tului. În anul 1961 cu ajutorul

amniocentezei a fost determinat? incompatibilitatea dintre f?t ?i mam? dup?

factorul rezus, iar în anul 1968 a fost eviden?iat? intrauterin boala Down.

Un alt exemplu elocvent al folosirii metodelor ingineriei genice în

diagnosticarea prenatal? a bolii ereditare, ce ?ine de sex, este

eviden?ierea precoce a distrofiei musculare Diu?en. Aceast? boal? se

manifest? în fraged? copil?rie prin sl?birea progresiv? a mu?chilor ?i, în

cele din urm?, copilul r?mâne ?intuit la pat. Boala conduce la o moarte

precoce a bolnavului. Gena defectat? de care ?ine boala, ca ?i în cazul

hemofiliei, este localizat? în cromozomul X ?i este recisiv?, de aceea

boala afecteaz? numai reprezentan?ii sexului tare. B?rba?ii au doar un

singur cromozom X ?i de aceea valoarea incomplet? a genei se manifest?

neap?rat. La feti?ele care au doi cromozomi X, din care unul func?ioneaz?

normal, ac?iunea genei defectate este compensat? de gena de valoare

complecta.

Femeia poate fi s?n?toas?, purtând concomitent catastrofa în unul din

cromozomii ei X. Când un b?rbat s?n?tos se c?s?tore?te cu o femeie

purt?toare a genei defectate, e posibil? na?terea copiilor s?n?to?i, dar ?i

bolnavi, care au mo?tenit de la mam? un cromozom X defectat. Analiza

repartiz?rii fragmentelor restric?ionale dintr-un anumit segment de

cromozomi X permite s? se eviden?ieze gena defectat? la mam? ?i la copii.

Dac? aceast? gen? a fost descoperit? în ADN-ul fiului, înseamn? c? el a

fost afectat de boal?. Aceasta se poate stabili prenatal ?i atunci

p?rin?ii vor putea hot?rî în prealabil dac? doresc sau nu s? aib? un copil

bolnav incurabil.

Analiza restric?ional?, ca metod? a ingineriei genice, care are drept

scop diagnosticarea bolilor ereditare, este foarte simpl?. Pentru ea este

suficient ADN-ul dintr-o singur? celul?.

S? presupunem c? este vorba de drepanocitoz?, o boal? de care sufer? zeci

de milioane de oameni din lumea întreag?. Pentru a se verifica dac? acest

defect ?ine de gena globinei de sânge sau de alt? cauz?, ADN-ul ob?inut din

cromozomii bolnavilor este prelucrat cu restrictaza Xpa 1. Dac? dup?

prelucrare se ob?ine un fragment de ADN cu o lungime de 13 mii perechi de

baze, înseamn? c? exist? o gen? defectat?, care poate conduce la

îmboln?vire. M?rimea normal? a genei globinei de sânge la om este de 7600

de baze. Siguran?a acestui diagnostic este de 80%. Metoda diagnostic?rii

dup? fragmentele restricte de ADN caracteristice anumitor gene se folose?te

tot mai larg în practica medical? ?i continu? s? fie perfec?ionat?. Pentru

terapia genic? prezint? o mare importan?? munca de perfec?ionare a

coordonatelor exacte a genelor din cromozomi. Pân? în prezent s-a stabilit

localizarea pe cromozomii omului a mai mult de 800 de diferite gene. Au

ob?inut «înscrierea» pe cromozomi ?i 18 oncogene – gene capabile s?

provoace cancerul.

Pentru ca terapia genic? s? devin? posibil?, trebuie s? se respecte o

serie de condi?ii. Genele normale trebuie s? fie separate în cantit??i

suficiente ?i bine studiate. Vectorii s? conduc? genele exact în acele

organe ?i ?esuturi în care ele func?ioneaz? de obicei. Mai e nevoie ?i de

elaborarea unei metode sigure de inserare a genei în cromozomii omului.

Terapia bolilor genetice presupune, din punct de vedere al ingineriei

genice, introducerea în aparatul genetic al omului în care se afl? gena

(sau genele) defectat? a unei gene cu o informa?ie genetic? normal?. În

condi?ii ideale aceast? opera?ie poate fi realizat?, luându-se un ovul

fecundat, care urmeaz? s? fie transplantat mamei adoptive, pentru ca

informa?ia genetic? introdus? s? fie mo?tenit? de toate celulele

organismului ce se dezvolt? din el ?i s? se transmit? genera?iilor

ulterioare. Dar aici apar probleme, încât devine limpede c? a vorbi despre

utilizarea acestei metode în medicin? este înc? prea devreme.

Terapia celulelor somatice, care provoac? în prezent un interes atât de

mare, const? în inserarea unei noi informa?ii genetice în celulele somatice

care au un defect ereditar. Informa?ia inserat? corecteaz? defectele numai

la nivelul dat ?i nu se transmite prin ereditare. În aceast? direc?ie s-au

ob?inut de acum succese despre care vom vorbi mai am?nun?it.

Galactozemia este o boal? grea – omul bolnav nu poate asimila galactoza

(o parte component? a lactozei), deoarece îi lipse?te fermentul

galactotransferaza necesar pentru asimilarea ei. Acest ferment îi lipse?te

pentru c? în cromozomul omului este defectat? gena responsabil? de sinteza

lui. Defectul cromozomic, prin urmare ?i boala îns??i, se transmite prin

ereditate. Galactozemia se combate, eliminând din hran? galactoza, dar

acest tratament nu poate fi considerat radical.

Fermentul despre care este vorba se întâlne?te ?i la alte organisme, în

special la colibacil.

La începutul deceniului al nou?lea colaboratorii Institutului de ocrotire

a s?n?t??ii (SUA) în frunte cu C. Merril au început s? studieze culturi ale

?esuturilor unor bolnavi de galactozemie. Ei au lucrat cu celulele

?esutului conjunctiv – cu fibrobla?tii, care cresc bine în condi?ii de

laborator. Savan?ii au transferat în celula fibroblastului prin transduc?ie

cu ajutorul bacteriofagului lambda o gen? a colibacilului, responsabil? de

produc?ia galactotraneferazei. Celula colibacilului, care con?ine fermentul

necesar, a fost contaminat? cu virus Bacteriofagul lambda a p?truns în

celul?, s-a înmul?it, iar noile lui genera?ii purtau de acum în ADN-ul lor

material ereditar al colibacilului, în special, gena responsabil? de

producerea galactotransferazei. Apoi aceste virusuri au fost introduse în

cultura celulelor de fibrobla?ti ai omului. În urma acestor opera?ii

fibrobla?tii ob?ineau noi însu?iri, ei începeau s? asimileze galactoza.

Înseamn? c? în ADN-ul celulei omului a fost inserat? gena adus? de la

bacterii. Genera?iile urm?toare ale celulei lecuite s-au dovedit a fi ?i

ele s?n?toase. Astfel a avut loc vindecarea unei rele boli ereditare.

Este interesant de men?ionat c? în varianta de control, în care virusul a

transmis materialul ereditar din celula mutant? a bacteriei, în care gena

necesar? lipsea, fibrobla?tii nu c?p?tau nici o însu?ire nou?.

Astfel, a fost demonstrat? pentru prima dat? posibilitatea terapiei

genetice a celulelor somatice Dar aceste opera?ii fine au fost efectuate în

celule crescute în cultur?, în afara organismului uman. Iat?, îns?, unele

rezultate mai noi ?i mai încurajatoare În anii 1984–1985 un grup de savan?i

americani în frunte cu R. Mallighen s-au ocupat de ADA (deficitul de

adenozin-dezaminaz?), o boal? ereditar? rar?. Aceast? boal? cauzeaz?

defec?iuni grave ADA inhibeaz? atât de mult sistemul imun al omului, încât

o r?cire obi?nuit? poate deveni pentru el mortal?. Terapia genic? a purces

anume la cercetarea acestei boli, deoarece ea este cauzat? de deficitul de

ferment în m?duva oaselor, ?esut, care asigur? cele mai bune condi?ii

pentru inserarea genelor s?n?toase în organism. În m?duva oaselor se

formeaz? limfoci?ii – elementul de baz? al sistemului imun al organismului.

Deficitul de ferment provoac? elaborarea toxinelor, care împiedic?

dezvoltarea normal? a limfoci?ilor T.

Mallighen a elaborat o metod? inofensiv? ?i eficace de transplantare a

genelor. În câ?iva ani el a studiat retrovirusurile ?i s-a gândit s?-i

restructureze în a?a mod, ca ei s? serveasc? drept curieri sau vectori,

care transport? genele în celule. Deoarece retrovirusurile î?i introduc pe

cale natural? genele în celule, judeca savantul, putem s? le silim s? fac?

acela?i lucru ?i cu genele str?ine. În acest scop Mallighen ?i Verma, care

lucra ?i el asupra problemei ADA, «au suturat» o gen? de om cu o gen? de

virus ?i au contaminat cu ele celulele din cultur? Savan?ii ?i-au pus

sarcina de a crea o nou? specie de retroviru?i, care ar transporta genele

în celulele omului ?i care ar fi închise trainic în ele. Grupul lui

Mallighen s-a apucat de solu?ionarea acestei probleme complicate. Au fost

create din nou retrovirusuri, astfel ca s? se ob?in? o nou? unitate

infec?ioas?. Fiecare dintre acestea nu mai era în stare s? nasc? noi

virusuri. În acest scop ei au îndep?rtat dintr-un virus genele responsabile

pentru crearea membranei proteice ?i le-au înlocuit cu o gen? str?in?, dar

necesar? lor. Dintr-un alt virus, a?a-numitul virus-ajut?tor, ei au

îndep?rtat succesiunea genelor, care îi d?dea «semnalul» membranei proteice

de a se asambla cu ARN ?i a forma un nou virus. Când aceste dou? «virusuri-

schiloade» sunt introduse în celulele culturii, virusul ajut?tor asigur?

toat? munca necesar? de inserare în celul? a virusului combinat (cu gena

str?in?), dar el singur nu se poate insera Vectorul, îns?, aflându-se în

interior, nu se poate reproduce, deoarece în ADN-ul s?u lipsesc

instruc?iile necesare pentru aceast? ac?iune ?i el (virusul cu gena

str?in?) r?mâne închis pe veci în ADN-ul celular.

Mallighen afirm? c? acest sistem virotic de transportare a genelor este

perfect. El poate fi utilizat cu succes pentru transmutarea genelor omului

în celulele omului cultivate in vitro.

Genele defectate, care provoac? ADA, precum ?i o alt? boal? – sindromul

Lesh-Nyhan, au fost de acum identificate ?i copiile lor normale pot fi

clonate în laborator. Ele vor fi, probabil, primele care vor putea fi

tratate conform acestei metode. Savan?ii î?i imagineaz? aceast? procedur?

complicat?, în mai multe etape, cam a?a: la început medicul terapeut va

injecta acul seringii în bazinul osos al pacientului, care sufer? de boala

incurabil? ?i va extrage o lingur? de celule de m?duv? osoas? În laborator

el va contamina aceste celule cu virusuri artificiale, care au fost

«recroite» în a?a fel ca ARN-ul lor s? con?in? gena construit? ce îi

lipse?te bolnavului. Când aceste celule vor fi din nou introduse

pacientului de la care au fost luate, genele ce func?ioneaz? corect î?i vor

asuma munca celor defectate, care nu-?i îndeplineau func?iile. Dac? se va

întâmpla a?a, pacientul, probabil, se va îns?n?to?i ?i ?tiin?a va ob?ine o

nou? metod? de tratare a sute de alte boli ereditare.

Dar aceast? form? de terapie genic? va putea modifica garnitura de gene

numai a pacientului. Noile gene nu se transmit celulelor embrionare, din

care se formeaz? ovulele ?i spermatozoizii ?i, prin urmare, nu pot s? se

transmit? urma?ilor prin ereditate. Tratamentul bolilor genice prin

transferare pacientului a unor gene normale pare un lucru foarte simplu. În

realitate, îns?, terapia genic? este o procedur? atât de fin?, încât numai

un num?r foarte mic de colective ?tiin?ifice din lume dispun de

cuno?tin?ele ?i experien?a necesar? pentru efectuarea unui asemenea

tratament. Unul dintre cele mai mari obstacole în calea lor este g?sirea

unei metode sigure de inserare a genei normale în celul? ?i nu numai în

celul?, dar ?i în locul unde se afl? genele defectate din ovulul (zigotul)

fecundat, de la care î?i ia începutul viitorul individ. Dar, în pofida

tuturor acestor probleme ?tiin?ifice ?i sociale complicate, era terapiei

genice, conform p?rerii unice a savan?ilor, a început ?i nu mai este

departe timpul când medicii-geneticiieni nu numai vor înl?tura simptomele

bolilor ereditare, dar vor corecta ?i defectele genelor care le provoac?.

XVII. ASPECTELE SOCIALE ALE INGINERIEI GENETICE

17.1 Cutia Pandorei sau consecin?ele imprevizibile ale ingineriei genice

Acest subtitlu al capitolului n-a fost ale s întâmpl?tor. Anume a?a

definesc mul?i savan?i occidentali ingineria genetic?, având în vedere

consecin?ele cercet?rilor în acest domeniu. Cu ajutorul ingineriei

genetice, precum am aflat, omenirea va putea, pe de o parte, s? ob?in? în

viitorul apropiat cantit??i nelimitate de medicamente greu accesibile în

prezent, noi forme de microorganisme, de plante ?i de animale – surse de

prosperitate a oamenilor. ?i, fapt ce prezint? o deosebit? importan??,

tocmai ingineria genetic? va putea izb?vi omenirea de povara genetic?,

adic? de bolile ereditare prin substituirea genelor patologice prin gene

normale.

Ingineria genic? deschide în fa?a omenirii posibilit??i nelimitate. Pe de

alt? parte, îns?, ea prezint? un anumit pericol poten?ial atât pentru om,

cât ?i pentru întreaga omenire. Într-adev?r, manipul?rile aflate la baza ei

ating mecanismele cele mai intime ale proceselor genetice ?i, în ultim?

instan??, bazele moleculare ale vie?ii. Este clar c? rezultatele unor

experimente f?cute în acest scop pot fi nea?teptate, precum s-a întâmplat

în anii cre?rii bombei atomice. O simpl? neglijen?? a experimentatorului

sau incompeten?a lui cu privire la securitatea muncii poate crea un pericol

pentru popula?ia unor ora?e ?i ??ri întregi. Daune mult mai mari pot aduce

aceste metode, dac? vor nimeri în posesia unor r?uf?c?tori sau militari?ti.

Caracterul global al acestui pericol este determinat, în primul rând, de

faptul c? organismele cu care se fac de cele mai dese ori experien?ele în

domeniul ingineriei genice sunt r?spândite în natur? (colibacilii tr?iesc,

de obicei, în tractul intestinal al omului) ?i au capacitatea de a face

schimb de informa?ie genetic? cu confra?ii lor «s?lbatici». Aceast?

problem? cap?t? o importan?? deosebit de serioas?, deoarece în urma acestor

manipul?ri este posibil? crearea unor organisme cu propriet??i genetice

absolut noi, care înainte nu se întâlneau pe P?mânt ?i nu erau determinate

de evolu?ie. În prezent este imposibil a se prezice consecin?ele unor

astfel de experien?e.

Aceste considerente au provocat o mare îngrijorare a savan?ilor

progresi?ti ?i au stârnit discu?ii aprinse cu privire la admisibilitatea ?i

condi?iile de realizare a experimentelor în domeniul ingineriei genice.

Discu?ia s-a desf??urat în jurul a dou? probleme fundamentale. Prima –

riscul poten?ial de experimentare cu moleculele recombinate de ADN. A doua

– mai ampl? – consecin?ele sociale posibile a utiliz?rii în practic? a

ingineriei genetice.

În anul 1974 un grup de savan?i americani în frunte cu P. Berg s-au

adresat savan?ilor din lumea întreag? cu apelul de a supune unui moratoriu

cercet?rile ?tiin?ifice în domeniul ingineriei genice, pân? la convocarea

unei conferin?e interna?ionale.

Acest apel categoric adresat comunit??ii savan?ilor a fost sus?inut de

c?tre mul?i savan?i din întreaga lume. În Anglia a fost creat? o comisie

pentru studierea experimentelor periculoase în domeniul ingineriei genice,

care a ajuns la concluzia c? aceste cercet?ri trebuie interzise.

Moratoriul a fos1 respectat timp de 8 luni, pân? la sfâr?itul lui

februarie 1975, când s-a ?inut o conferin?? interna?ional? la Asilomar

(California, SUA), la care 140 de savan?i din 17 ??ri ale lumii, inclusiv

din fosta Uniune Sovietic?, au generalizat realiz?rile prealabile în

studierea moleculelor recombinate de ADN, au discutat unele aspecte sociale

?i etice ale ingineriei genice, c?ile de prevenire a pericolelor poten?iale

ce ?in de ea ?i condi?iile ridic?rii moratoriului la dou? feluri din

experimentele cele mai periculoase.

Participan?ii la conferin?? au c?zut de acord c? majoritatea lucr?rilor

de construire a moleculelor de ADN recombinate pot fi efectuate, dac? se

iau m?surile de securitate necesare, care permit men?inerea organismelor

noi create în limitele laboratorului. Principala metod? de prevenire a

pericolelor posibile în ingineria genic? este ob?inerea de bacterii ?i

virusuri care nu s-ar înmul?i decât în condi?ii de laborator. În

comunicatul final al conferin?ei s-a acordat o mare aten?ie asigur?rii

întregului personal cu informa?ie absolut? despre experimente, despre

gradul lor de risc, precum ?i despre preg?tirea minu?ioas? ?i instruirea

personalului cu privire la m?surile de securitate, necesare în efectuarea

diferitelor experimente cu un anumit grad de risc. Men?ion?m c? moratoriul

provizoriu asupra cercet?rilor în domeniul ingineriei genice n-a fost

apreciat ?i interpretat de c?tre to?i savan?ii. Acest lucru s-a observat,

în special, în timpul consf?tuirii unionale cu privire la problemele

filozofice ale ?tiin?elor naturii (Moscova, 1985). Academicianul A. A.

Baev, luând cuvântul la consf?tuire, a men?ionat c? manifestul care cheam?

s? se renun?e benevol la cercet?ri, a servit drept trambulin? pentru

campania ce s-a organizat contra ingineriei genice (în temei în SUA) ?i în

care s-au înrolat presa, radioul ?i televiziunea. Academicianul V. A.

Engelgard indica» c? în calitate de adversari ai moratoriului s-au ridicat

adep?ii libert??ii «prospec?iunilor ?tiin?ifice», dar principiile s?n?toase

au învins, regulile de lucru respective au fost adoptate în majoritatea

??rilor, uneori ele se transform? în legi. A?a dar, - a început savantul, -

datorit? ac?iunilor coordonate ale savan?ilor a fost prevenit un mare

pericol. «Moratoriul de la Asilomar» poate fi, pe drept cuvânt, considerat»

un model de responsabilitate a savan?ilor în fa?a pericolului care poate

atinge propor?iile unei mari calamit??i, propor?iile unei adev?rate crize.

Aceste opinii ale savan?ilor, cu toate c? nu sunt identice, au acela?i

numitor comun. Ele marcheaz? c? ingineria genic? a atras aten?ia omenirii

asupra necesit??ii controlului public, asupra celora ce se întâmpl? în

?tiin??, asupra pericolului care poate amenin?a întreaga omenire. În

leg?tur? cu aceasta cunoscu?ii filosofi I. Frolov ?i B. Iudin au notat cu

mult spirit c? pân? în prezent to?i cei care au participat la discu?ii s-au

limitat doar la «drama de idei» ?i la «b?t?lii verbale». Dar câte ne mai

a?teapt? în viitor. ?i binele, dar, probabil, ?i r?ul. De aceea, cu toate

c? au fost adoptate anumite reguli ale lucr?rilor în domeniul ingineriei

genice, nu face s? diminu?m pericolul ei poten?ial.

Subliniem c? mul?i speciali?ti occidetali ne «consoleaz?», declarând,

bun?oar?, c? arma de nimicire în mas?, care poate fi creat? cu ajutorul

ingineriei genice, nu va fi mai pu?in distrug?toare decât arma nuclear?.

Se discut? chiar posibilitatea cre?rii cu ajutorul ingineriei genice a

unui vaccin contra armei bacteriologice.

La 9 octombrie 1985, în urma comunic?rii f?cute în domeniul

biotehnologiei ?i ingineriei genice a început «o er? nou?»: veterinarul

american R. S?lain a inoculat unor purcei un virus viu modificat prin

metode genetice. A fost primul caz de aplicare în practic? a unui organism

viu, creat prin metode de inginerie genic?. Este greu de prezis cum se vor

desf??ura evenimentele în viitor ?i care noi pericole amenin?? omenirea în

urma unei asemenea practici.

Cine ?tie dac? problema virusului SIDA (sindromul imunodificitar

achizi?ionat) nu prezint? un fenomen asem?n?tor? Acest virus provoac? o

boal? grea, contra c?reia deocamdat? n-a fost g?sit nici un mijloc de

tratament radical, din care motiv ea s-a r?spândit foarte repede ?i de ea

sufer? milioane de oameni în lumea întreag?.

Aproximativ peste ?apte ani dup? prima conferin?? de la Asilomar, acolo a

avut loc o alt? conferin??. La ea a fost discutat iar??i pericolul pe care

îl prezint? lucr?rile de inginerie genic?, nu pericolul biologic, dar cel

social: neîn?elegerile crescânde în sferele ?tiin?ifice ?i academice,

provocate de explozia interesului comercial fa?? de aceste cercet?ri.

Conform opiniei lui D. Dixon, specialist în problemele politicii în

domeniul ?tiin?ei, cauza organiz?rii acestei conferin?e a devenit

îngrijorarea opiniei publice în leg?tur? cu cre?terea interesului comercial

?i racord?rii firmelor comerciale cu privire la aceste cercet?ri care se

desf??oar? în primele linii ale biotehnologiei.

Ingineria genic? a început a se utiliza ?i ca mijloc de politic? extern?.

Se declar? secret? informa?ia ce ?ine de biotehnologie, pentru a preveni

accesul ei «din motive de securitate». În anul 1979 guvernul SUA a stabilit

un control asupra exportului biotehnologiei, motivând c? produsele ?i

procesele biotehnologice pot fi utilizate în ??rile du?mane Occidentului în

calitate de poten?ial militar biologic.

??rile lumii, în?elegând pericolul activit??ii lipsite de control în

acest domeniu, precum ?i caracterul global al multor probleme ce apar aici,

au participat la multe conven?ii interna?ionale cu privire la reglarea

cercet?rilor ?tiin?ifice. Ele duc o lupt? activ? contra utili-z?rii

posibile a rezultatelor acestor cercet?ri în scopuri militare, pentru

interzicerea armei biologice, la crearea c?reia în principiu, pot fi

utilizate ?i metodele ingineriei genice, care poate fi mai periculoas?

decât arma nuclear?. Ingineria genic? mai poate fi utilizat? ?i pentru a

insera în colibacilul inofensiv genele de rezisten?? ale antibioticelor

cunoscute, iar apoi pentru a se insera în ADN-ul genei purt?toare de toxina

diferit?, bun?oar?, sau a genei ce determin? sintetizarea toxinei

scorpionului.

Ast?zi posibilitatea cre?rii unei arme biologice a devenit o trist?

realitate. ?i biotehnologia, pe baza ingineriei genetice, nu poate r?mâne

indiferent? fa?? de principala problema a omenirii – crearea unei lumi pe

care s? n-o amenin?e r?zboiul bacteriologic.

Datoria sfânt? a savan?ilor const? în canalizarea tuturor eforturilor ?i

cercet?rilor spre binele omenirii, nu în dauna ei. Doar neamul omenesc are

ca reprezentant o singur? specie – omul cu ra?iune.

17.2 Clonarea oamenilor!

Noi to?i am ap?rut pe lume în urma contopirii a dou? celule – a ovulului

matern ?i a spermatozoidului patern. Fiecare celul? i-a adus organismului

nou o jum?tate din garnitura sa de cromozomi. Natura a organizat în?elept:

copiii s? semene cu p?rin?ii, dar niciodat? s? nu fie copii exacte ale lor.

Popula?iile umane au nevoie ?i ele de varietate genetic?, care este o

chez??ie a adapt?rii lor la condi?iile flexibile ale existen?ei.

În laboratoare uneori natura este adeseori în?elat?. Am adus deja exemple

de experien?e reu?ite de transplantare a nucleelor celulelor somatice în

ovulele de mamifere, la care nucleul lor propriu a fost în prealabil

inactivat prin iradiere sau îndep?rtat complect. Pentru fecundarea acestor

ovule iradiate pot fi utilizate, în principiu, nucleele celulelor somatice,

luate din orice ?esut al organismului, de exemplu din intestin sau din

piele. Dac? aceast? procedur? va fi repetat? de mai multe ori, se va ob?ine

un num?r mare de organisme gemene.

În prezent oamenii discut? dac? este moral a se continua aceste

cercet?ri, mai ales dac? vor deveni posibile experien?ele cu celulele

omului. În timp ce ace?tia discut?, scriitorii în literatura de anticipa?ie

nu a?teapt?. În SUA a ap?rut cartea unui scriitor anonim cu titlul «B?iatul

din Brazilia». În ea se spunea c? unul din principalii criminali de r?zboi,

doctorul Menghele, n-a pierit, ci s-a ascuns în Brazilia. El a adus cu sine

din Berlinul în care intrase deja o?tirile sovietice un fragment de piele a

fiurerului fascist. Dup? numeroase experien?e reu?e?te s? extrag? nuclee

din celulele pieii ?i s? le insereze în ovulele feminine. Criminalul

ob?ine, pentru o mie de dolari, accep?ia unei femei dintr-un trib indian s?

poarte ?i s? nasc? acest embrion, adic? s? nasc? pruncul.

Acesta este con?inutul sumar al romanului semifantastic, semidetectiv.

Indiferent de faptul dac? con?inutul acestei c?r?i este inventat de autor,

ideile ?tiin?ifice pe care se axeaz? povestirea nu sunt deloc fantastice.

De aceea nimeni nu a fost surprins de senza?ia provocat? - peste un an de

cartea ziaristului american D?vid Rorvic, numit? «Dup? chipul ?i asem?narea

lui». Rorvic afirma c? primul copil creat prin metodele ingineriei genice

tr?-e?te deja între noi. Înainte, îns?, de a apare cartea, la 3 martie 1978

«New-York post» a publicat un articol «Copilul n?scut f?r? mam? – primul

clon omenesc». Discu?ia a continuat în paginile gazetelor câteva s?pt?mâni.

La 7 martie Rorvic, comentator al realiz?rilor ?tiin?ifice, a confirmat

comunicarea sa la o conferin?? de pres?, iar «Science» a publicat o

expunere am?nun?it? a problemei. Un milionar, chipurile, care ?i-a exprimat

dorin?a de «a-?i prelungi» existen?a, a g?sit un grup de geneticiieni care

s-au învoit s? se ocupe cu clonarea sa ?i o femeie care a c?zut de acord s?

poarte ?i s? nasc? un fiu creat în întregime dup? asem?narea tat?lui. În

ovulul extras din ovar a fost transplantat nucleul din celulele

milionarului, codificat «Max». Embrionul ob?inut a fost implantat în uter

?i peste nou? luni s-a n?scut un copil, fiul lui, care totodat? era ?i

frate de gemene al milionarului – o copie exact? a lui, cu deosebirea c?

era cu câteva zeci de ani mai tân?r. Se comunica c? copilul tr?ie?te

incognito cu tat?l ?i mama sa adoptiv? peste hotarele SUA, «undeva pe

insulele Havai».

Poate c? aceast? carte nu s-ar fi bucurat de încredere, doar multe

probleme tehnice de clonare a mamiferelor, cu atât mai mult a omului, nu

sunt înc? solu?ionate, dac? nu s-ar fi publicat numele geneticiianului,

care s-a apucat de realizarea acestei idei; Derec Bromholl, savant destul

de cunoscut în rândurile speciali?tilor ce se ocup? de transplantarea

nucleelor, nume ce a f?cut ca povestirea lui Rorvic s? par? verosimil?.

Dar, din fericire, cele povestite p?reau numai un adev?r. Aceasta a

devenit clar atunci când istoria a luat o cotitur? nea?teptat? – de acum la

judecat?.

Judec?toria statului Filadelfia a cercetat ac?iunea lui Bromholl contra

lui Rorvic. Savantul a cerut de la autor o compensare de ?apte milioane de

dolari – sum? infim?, în compara?ie cu cea încasat? de la vânzarea c?r?ii

pentru utilizarea f?r? permisiune a numelui s?u în cartea fondat? pe o pur?

n?scocire. Judecata a ?inut dou? ?edin?e ?i a fost suspendat? la cererea

avocatului celui reclamat. Rorvic a promis s? prezinte exper?ilor tat?l ?i

copilul, pentru a li se face o analiz? a cromozomilor. În acest caz,

analiza genetic? a cromozomilor ar fi dat un r?spuns univoc – fiul trebuia

s? fie o copie exact? a tat?lui. Dar dovezile n-au fost prezentate, c?ci,

de fapt, ele nu existau. În hot?rârea judec??ii a fost înscris:

«Comunicarea despre clonarea omului este fals?».

Astfel s-au dovedit a fi false atât datele din cartea cunoscutului

ziarist ?i popularizator al ?tiin?ei D. Rorvic «Dup? chipul ?i asem?narea

lui», cât ?i cele din cartea autorului anonim «B?eatul din Brazilia».

În prezent a devenit limpede c? lucr?rile asupra ovulelor ?i embrionilor

omului au atins linia care desparte manipul?rile pur embriologice (cu

scopul, bun?oar?, de a trata sterilitatea femeii) de ingineria

embriogenetic?, - adic? de ob?inere a unor copii a oamenilor. În anul 1984

la Melburn s-a n?scut o feti??, care, precum consider? savan?ii

australieni, va întra în istoria medicinii mondiale. Viitoarei mame a

acestui copil i-a fost transplantat un ovul fecundat în prealabil, care

timp de dou? luni s-a p?strat într-o eprubet? cu azot lichid în stare de

profund? congelare. Conform opiniei savan?ilor din Melburn, succesul

experimentului prezint? o mare importan?? pentru viitorul medicinii.

Nu mult dup? aceasta , cunoscutul embriolog american L. ?ettls a efectuat

o serie de experimente, care au demonstrat c? dublicatele omului nu mai

sunt o fantezie. În timpul opera?iilor ginecologice f?cute femeilor au fost

ob?inute ovule. Din ele se extirpau nucleele ?i în locul lor se

transplantau nuclee din spermatozoizi ne maturi, care aveau o garnitur?

dubl? de cromozomi. Transplantarea nucleelor în trei cazuri s-a soldat cu

succes. Ovulele cu nuclee noi se divizau ?i au atins etapa de blastoci?i,

când embrionul putea fi transplantat în uter. Dar ?ettls nu s-a decis s?

continue experien?ele. El s-a ridicat împotriva aplic?rii acestei metode

asupra omului. Dac? ace?ti trei embrioni ar fi fost transplanta?i femeilor,

nu era exclus c? s-ar fi n?scut copii genetice ale b?rbatului, de la care

au fost ob?inu?i spermatozoizii.

Clonarea oamenilor înainteaz? noi probleme complicate, care în prezent

sunt greu de prev?zut, dar care r?stoarn? morala omeneasc? format? timp de

milenii. ?i cu toate c? putem admite c? clonarea s-ar folosi în scopuri

nobile, imagina?ia ne sugereaz? multe consecin?e grave ale acestei

opera?ii. Cartea «B?iatul din Brazilia» este doar un exemplu al unor astfel

de temeri ?i avertiz?ri.

E de la sine în?eles c? dezvoltarea ?tiin?ei nu poate fi oprit?. Vor

trece cinci, zece sau chiar dou?zeci de ani ?i metoda de ob?inere a

copiilor genetice va deveni o realitate. De ce pericol e amenin?at?

omenirea dac? ea va fi înmul?it? în acest fel? În primul rând, ne putem

imagina c? din punct de vedere biologic ea va deveni destul de omogen? va

fi compus? dintr-un num?r mic de cloni în compara?ie cu num?rul infinit de

individualit??i, care apar în urma variabilit??ii combinative de înmul?ire

sexual? a oamenilor. Aceste experimente vin în contradic?ie cu procesul

natural al evolu?iei, ele frustreaz? oamenii de varietate biologic?.

Oamenii identici din punct de vedere genetic vor suferi de acelea?i boli ?i

pot peri într-o singur? or? din cauza unei epidemii, pentru c? pot avea

acelea?i defecte de imunitate. Se ?tie doar c? la gemenii univetelini

(copii genetice naturale), în ontogenez? toate procesele fiziologice se

produc aproape sincronic, ei sufer? simultan de anumite boli, deseori mor

chiar la pu?in timp unul dup? altul.

În rândul al doilea, trebuie s? recunoa?tem c? societatea compus? chiar

numai din personalit??i eminente, de exemplu, laurea?i ai premiului Nobel,

va fi mult mai «s?rac?» din multe puncte de vedere. În primul rând din

motiv c? un cerc limitat de tipuri genetice de oameni nu poate însu?i cele

peste 40 mii de profesii existente în lume.

Savan?ii resping posibilitatea «form?rii» genetice a oamenilor nu numai

din motive sociale, ci ?i etice. Astfel de discu?ii au avut loc în special

la «masa rotund?» a revistei «Voprosâ filosofii», 1970, ¹ 7, 8; 1971, ¹ 12.

Iat? opiniile enun?ate la ea. Conform p?rerii lui A. Neifah, aceasta va

oferi posibilitatea cre?rii unor oameni foarte dota?i, care ar putea

contribui la accelerarea ritmului progresului tehnico-?tiin?ific, la

dezvoltarea culturii, artei ?. a. Metoda transplant?rii nucleelor aplicat?

la om ar permite men?inerea combina?iilor genetice programate, care apar

spontan ?i dispar odat? cu moartea acestor oameni. Conform acestui punct de

vedere, metoda nu schimb? nimic, ci doar p?streaz? ceea ce exist? deja, ea

m?re?te numai num?rul oamenilor foarte dota?i. Dar se isc?, îns?, o serie

de probleme sociale ?i etice. De exemplu, are oare dreptul femeia s? poarte

un copil, care, de fapt, nu este al ei? Cum s? fie educa?i astfel de copii

«gemeni»? Nu vom crea oare prin transplantarea nucleelor o elit? ?i nu va

conduce oare ea la substituirea oamenilor n?scu?i «în mod obi?nuit»? A,

Neifah, considerând aceste temeri întemeiate, conchide, îns?, c? ele pot fi

dep??ite, pentru c? e greu a hot?rî ce este mai r?u: a frâna progresul ori

a-i oferi lumii noi motive pentru îngrijor?ri?

Academicianul N. P. Dubinin a exprimat un punct de vedere opus celui

expus mai sus, afirmând c? aplicarea metodelor de selec?ie este absolut

lipsit? de perspectiv? în ce prive?te solu?ionarea sarcinilor amelior?rii

genetice a omului. Oamenii sunt diferi?i din punct de vedere genetic. Dar

trebuie oare s? ne st?ruim s? nimicim aceast? varietate? Încercarea de a

crea grupuri de oameni, care ar dispune din n?scare de capacit??i

intelectuale de mare valoare, ar avea drept consecin??, conform p?rerii lui

N. P. Dubinin, serioase tulbur?ri ale vie?ii sociale. Aceste grupuri

specializate biologic, indiferent de menirea lor, ar conduce, pe de o

parte, la crearea unei caste închise, iar pe de alta – la standartizarea

oamenilor. Dezvoltarea ?tiin?ei, a încheeat N. P. Dubinin, este un proces

ireversibil.

A. Malinovschii a ocupat ?i el o pozi?ie diferit? de cea a lui A. Neifah.

El a declarat c? dac? cândva ar deveni posibil? reproducerea gemenilor

geneticii, a «copiilor» ereditare ale oamenilor talenta?i, n-ar trebui s-o

facem. Observ?rile demonstreaz? c? oameni talenta?i sunt cu mult mai mul?i,

decât ne imagin?m ?i ?tim noi, dar posibilit??ile lor se realizeaz? foarte

lent, chiar ?i în cazurile favorabile. În prezent sarcina principal?, a

subliniat el, const? în realizarea capacit??ilor poten?iale ale acestor

oameni.

A?a dar, punctul de vedere al lui A. Neifah nu este sus?inut de savan?i.

Nici pe departe nu-l împ?rt??im nici noi, C?ci e imposibil a-?i imagina o

societate constituit? numai din muzicieni, poe?i, savan?i sau pictori,

oricât de talenta?i ar fi ei.

Societatea poate progresa în toate direc?iile, dac? se va reie?i din cea

mai vast? heterogenitate genetic? ?i social? a tuturor membrilor s?i. De

oameni dota?i e nevoie nu numai în domeniul ?tiin?ei, artelor, culturii ?.

a. m. d. A fi un plugar bun, s? zicem, nu este mai pu?in onorabil decât a

fi un constructor de rachete sau cor?bii cosmice. Profesia oamenilor de

câmp, constructorilor de locuin?e, geologilor, ca ?i alte profesii au ?i

ele nevoie de talente. Ob?inerea în mas? a celor din urm? prin metoda

transplant?rii nucleelor celulari, chiar fiind destul de rafinat?, ar

p?rea absolut de prisos. Dar numai natura, prin intermediul reproducerii

cunoscute a oamenilor, poate da na?tere unei diverse variet??i de

aptitudini ?i talente ale membrilor societ??ii.

J. Fletcer, teolog din Occident ?i specialist în problemele eticii

medicale, consider? întemeiat orice control genetic, deoarece el va izb?vi

omenirea de anomalii ?i boli genetice. Fletcer atac? cu vehemen??

«conservatorii» care propun s? fie interzise, oprite experimentele în

domeniul ingineriei genice sau s? fie declarat un moratoriu cu privire la

ele. În cartea «Etica controlului genetic» el încearc? s? dea o ripost?

acelora care acuz? adep?ii ingineriei genice ?i înmul?irii clonale de

faptul c? distrug familia, dezumanizeaz? ?i depersonalizeaz? omul. Fletcer

afirm? c? reprezent?rile despre familie, om ?i via?? trebuie s? se schimbe

esen?ial, modific?ri respective trebuie s? sufere ?i morala. Se poate

ajunge la aceea, declar? Fletcer, c? vor fi puse la îndoial? chiar ?i

unele «adev?ruri» biblice. Unul din ele, «z?mislirea neprih?nit?», el o

consider? prototip al înmul?irii clonice.

Anume aceasta , probabil, îl nelini?te?te în primul rând pe Fletcer. Iat?

ce idee le ofer? el ascult?torilor s?i: fecioara Maria a fost prima femeie

asupra c?reia s-au f?cut experien?e de c?tre «reprezentan?ii laboratorului

ceresc». Astfel ?tiin?a de pe P?mânt abia acum se apropie de cele care au

fost demult cunoscute de c?tre creatorul Universului.

În încheiere expunem opinia cunoscutului specialist în domeniul

geneticiii medicale N. P. Bocicov, opinie ce reflect? punctul de vedere al

majorit??ii savan?ilor: «...atâta timp cât societatea nu va atinge un nivel

respectiv de dezvoltare ?i genetica nu va pune st?pânire complect? asupra

genotipului omului, nu trebuie s? se produc? nici un fel de amestec în

ereditatea lui».

17.3 Controlul genetic la om: pro ?i contra

În ultimii ani, datorit? elabor?rii metodelor de manipulare a celulelor

?i a embrionilor animalelor ?i a posibilit??ii de aplicare a acestora

asupra omului, în Occident iau amploare noi abord?ri eugenice, ce ?in de

ideea amelior?rii omului. A luat na?tere neoeugenica, care predica forme

«umane» de transformare a eredit??ii omului, mai alee prin interven?ia

molecularo-genetic? în genotipul s?u.

Se presupune c? omul care a fost supus ac?iunilor eugenice va corespunde

mai bine esen?ei sale: va fi mai dezvoltat din punct de vedere fizic ?i

intelectual, va avea un intelect creator superior, va fi mai bun, mai

sincer.

Aceste proiecte neoeugenice demonstreaz? esen?a lor lipsit? de sens atât

din punct de vedere al concep?iei despre lume, cât ?i din punct de vedere

metodologic, deoarece ele prezint? denaturat esen?a omului, orienteaz? spre

social-biologism. Ele trebuie respinse ?i din considerente etico-morale,

deoarece pun la îndoial? principalele valori ale existen?ei omului, cum ar

fi dragostea, sentimentele p?rinte?ti ?. a.

Se discut? mult ?i problema cu privire la admisibilitatea manipul?rilor

experimentale ale omului. Probleme etice deosebit de delicate ?i complicate

apar în cazurile când omului i se aplic? metodele controlului genetic,

adic? ce se poate ?i ce nu se poate face cu el.

În leg?tur? cu aceasta savan?ii din Occident propag? punctul de vedere

conform c?ruia practica controlului genetic are numai valoare ?tiin?ific?,

neglijând valorile sociale, umanitare ?i etice, ce ?in de aceasta .

O tratare original? a problemei eticii controlului genetic o g?sim în

cartea lui P. Ramsei «Omul fabricat». Referindu-se la genetica lui G.

Meller, Ramsei afirm? c? r?mâne doar o singur? metod? de prevenire a

viitoarei catastrofe genetice, ?i «aceast? metod?, indiferent de faptul

dac? ne place sau nu, este metoda controlului consecvent al reproduc?iei

oamenilor».

Ramsei înainteaz? dou? propuneri. Prima – ofensiv? direct? contra

muta?iilor genetice d?un?toare prin inter-mediul «chirurgiei genetice»

asupra genelor care s-au modificat periculos. El consider? c? nu e departe

timpul când aceasta va fi realizat? de eugenica «preventiv?» sau

«negativ?». Cum numai omul va fi în stare s? substitue o gen? «proast?» cu

una «bun?» va apare posibilitatea cre?rii unui program al eugenicei

«pozitive» sau al perfec?ion?rii genetice «progresiste». În a doua

propunere Ramsei î?i concentreaz? aten?ia asupra fenotipului omului, având

în vedere «controlul eugenic dirijat al na?terilor», «selec?ia p?rin?ilor»,

«alegerea embrionilor» în procesul de reproduc?ie a omului.

Precum vedem, Ramsei admite posibilitatea unui sever control etic numai

când e vorba de morala uman?, respectându-se doar «libertatea voin?ei» ?i

«libertatea gândirii».

La cel?lalt pol se situeaz? concep?iile acelora care se opun categoric

oric?rui amestec în genetica omului, care condamn? aceast? orientare

?tiin?ific? ca fiind amoral?, periculoas? pentru neamul omenesc ?i de

aceea, zic ei, ea trebuie s? fie interzis? în mod categoric. Aceast? opinie

e sus?inut?, de regul?, de oamenii care-s departe de ?tiin??.

Cea mai r?spândit? ?i mai influent? este pozi?ia sus?inerii în principiu

a ideii controlului genetic, dar cu anumite restric?ii etice.

S? examin?m unele domenii ale geneticiii medicale în care aplicarea

metodelor controlului genetic este absolut necesar?. Din ele fac parte:

tratamentul intrauterin în etapele târzii de graviditate; îns?mân?area

artificial? în cazurile de sterilitate a b?rbatului, precum ?i la alegerea

sexului viitorului copil; fecundarea ?i cre?terea în eprubet? a ovulelor

pentru transplantarea embrionului în uterul femeii ce sufer? de

impermeabilitatea trompelor; interven?ia chirurgical? în cazul unor

sindromuri cromozomice ale f?tului.

Bolile eviden?iate la f?t se trateaz?, de obicei, cu medicamente, fiind

administrate în organismul mamei. Galactozemia (tulburarea metabolismului

glucidic), boal? ereditar?, se trateaz? prin diet?, care exclude lactoza,

iar aciduria metilmolonic? – prin injectarea intramuscular? a vitaminei

B12.

În anul 1961 pentru întâia oar? s-a reu?it diagnosticarea intrauterin? ?i

tratamentul incompatibilit??ii Rezus a mamei cu f?tul. Este deocamdat?

singurul caz de substituire intrauterin? a sângelui la f?t.

Îns?mân?area artificial? se practic? pe larg ?i permite multor familii

sau femei singure s? aib? copii. Pe lume tr?iesc sute de mii de oameni,

care au fost concepu?i în urma îns?mân??rii artificiale. Necesitatea re-

curgerii la aceast? metod? ?ine în primul rând de sterilitatea so?ului sau

de existen?a unui defect ereditar. Sterilitatea b?rba?ilor constituie

10–15% din cazurile lipsei de copii. De aceasta sufer? aproximativ 10% din

perechile conjugale.

Se practic? atât îns?mân?area cu sperm? proasp?t?, cât ?i cu sperm?

congelat?. Tehnica congel?rii le-a permis b?rba?ilor ce au o cantitate

insuficient? de sperm? s-o acumuleze în cantitatea suficient? pentru a se

realiza îns?mân?area eficace, adic? pentru a avea copii.

Îns?mân?area artificial? le permite p?rin?ilor s? aleag? sexul viitorilor

lor copii. Tehnica acestei metode const? în separarea spermei prin

centrifugare, desp?r?ind spermatozoizii, care poart? cromozomii X ?i

genereaz? na?terea feti?elor, de spermatozoizii cu cromozomii Y, care

genereaz? na?terea b?ie?ilor. Spermatozoizii necesari sunt introdu?i în

ovulul extras în prealabil din uter ?i p?strat într-un mediu special.

Ovulul fecundat în felul acesta este întors iar??i în uter, unde trece

toate etapele de dezvoltare, pân? la na?terea copilului.

Pentru prima dat? programarea sexului copilului a fost efectuat? în SUA,

iar în anul 1986 a fost ob?inut în Italia ?i Japonia. Savan?ii consider? c?

metoda poate fi aplicat? atunci când trebuie evitate unele boli

congenitale, ca hemofilia, care se transmite prin ereditate numai fiilor.

?tiin?a a fixat ziua primului caz de na?tere a unui copil conceput în

eprubet? – 25 iulie anul 1978. În aceast? zi în ora?ul englez Oldhem a

ap?rut pe lume o feti?? Luiza. Mama ei, Lesli Brown, în vîrst? de 31 de

ani, nu putea avea copii din cauza impermeabilit??ii trompelor. Ea a

acceptat propunerea tân?rului medic P. Steptou de la spitalul din Oldhem ?i

a cunoscutului embrionolog R. Edvards de la Universitatea Chembrij, care i-

au propus s? încerce o fecundare artificial?. Cu ajutorul laparoscopului

(aparat pentru examinarea vizual? a cavita?ii corpului), medicii au ales

foliculul potrivit a c?rui dezvoltare a fost stimulat? în prealabil cu

hormoni, apoi în el s-a injectat un ac ?i s-a absorbit con?inutul lui

împreun? cu ovulul. Ovulul a fost fecundat într-un mediu nutritiv cu sperma

so?ului ?i dup? o cultivare de dou? zile ?i jum?tate morula precoce

(embrionul la etapa de 8 blastomeri) a fost introdus? în uterul mamei.

Implantarea a trecut cu succes.

La s?pt?mâna a 16-ea de graviditate s-a efectuat diagnosticul prenatal al

cromozomilor f?tului ?i s-a constatat c? se dezvolt? normal. La vârsta de 7

luni f?tul s-a n?scut, efectuându-se o opera?ie cezarian?. Astfel a ap?rut

pe lume o feti?? cu o greutate de 2400 grame. Fiind întrebat? dac? ar

accepta o nou? opera?ie, Lesli Braun a r?spuns afirmativ: atât de mare i-a

fost fericirea de a deveni mam?.

Aceast? metod? de tratare a sterilit??ii a înaintat, ca ?i fecundarea

artificial?, o serie de probleme de ordin juridic ?i moral. În Anglia au

ap?rut articole în care se punea întrebarea: poate oare copilul conceput

din game?ii altor donatori, nu a propriilor s?i p?rin?i, considerat ca

legal? Atât timp cât juri?tii ?i sociologii erau preocupa?i de aceast?

problem?, au mai fost concepu?i în acela?i fel, s-au dezvoltat ?i s-au

n?scut înc? 20 de copii. Recordul în acest caz îi apar?ine Australiei – 13

na?teri: 8 feti?e ?i 5 b?ie?i.

Na?terea Luizei Braun, precum ?i a celorlal?i copii care au tr?it câteva

zile în afara mediului natal au fost evenimente ce au deschis o er? nou? nu

numai în medicin?, ci ?i în sferele eticii, moralei, problemelor sociale, a

progresului tehnico-?tiin?ific în genere. S-a f?cut un pas, care a deschis

un câmp larg de activitate ?i de cercetare a tainelor na?terii omului. Nu-i

de mirare, C?ci în jurul acestei probleme s-au aprins discu?ii aprige:

reprezentan?ii religiei sunt foarte irita?i, mul?i savan?i manifest?

îngrijorare. Este destul s? ne imagin?m, bun?oar?, în ce situa?ie delicat?

ar nimeri savan?ii, dac? s-ar descoperi c? copiii n?scu?i în felul acesta

au diverse defecte sau sufer? de tulbur?ri serioase, provocate de

dezvoltarea lor embrionar? atât de neobi?nuit?. Dac? medicina n-a g?sit

înc? mijloace cardinale pentru eliminarea din fondul genetic al omenirii a

defectelor genetice cunoscute, oare nu va cre?te num?rul lor?

Vestitul embrionolog A. Mac Loren, membru al societ??ii regale a Marii

Britanii, luând cuvântul la ?edin?a de încheiere a Congresului

interna?ional al biologilor, ce a avut loc în ora?ul Bazel, august 1981, a

men?ionat în leg?tur? cu cele expuse mai sus c? problema natalit??ii este

foarte complicat? ?i c? nu poate fi rezolvat? decât pe calea manipul?rilor

chirurgicale cu embrionii. De aceea nu trebuie s? pun? obstacole în calea

solu?ion?rii ei.

Aceast? opinie a lui A. Mac Loren poate fi acceptat? f?r? rezerve atunci

când e vorba de sterilitatea femeii ce nu poate fi vindecat? prin nici o

alt? metod?. Dar, dup? p?rerea noastr?, altfel trebuie tratate încerc?rile

acelora ce vor s? îndrept??easc? na?terea copiilor prin aceast? metod?

Atunci când ea nu este absolut necesar?. O vedet? de cinema, de exemplu, nu

dore?te s?-?i strice talia din cauza gravidit??ii. Sau o doamn? bogat? nu

dore?te s? se împov?reze ?i las? aceast? «munc?» original? pe sama slugii,

limitându-se doar la acordarea în «fondul reproducerii» a ovulului s?u.

Acest ovul poate fi fecundat artificial de celulele sexuale ale b?rbatului

ei sau, dac? nu-l are, de sperma unui donator ales special în acest scop.

Aceste lucruri nu-s un rod al fanteziei, c?ci anume a?a procedeaz? de

acum multe femei în SUA. Femeile negre s?-race sunt gata întotdeauna pentru

dolari s? joace rolul de mediator, de incubator viu ?i s? produc? copii

str?ini pentru st?pânele lor albe. Într-o emisiune a televiziunii centrale

a fost prezentat? o convorbire cu una dintre aceste mame adoptive. La

întrebarea ce simte când poart? un copil str?in, ea a r?spuns f?r? a ?ov?i:

nimic, a?a mi-i meseria, doar nu este copilul meu!

Astfel chiar un sentiment atât de puternic, precum e maternitatea,

pierde orice sens pentru femeile gravide care poart? un f?t str?in. Una

dintre cele mai intime ?i sacre func?ii ale organismului feminin se

transform? într-o simpl? meserie. Acest lucru nu poate fi îndrept??it nici

?tiin?ific, nici moral, nici etic ?i este apreciat ca imoral ?i antiuman.

17.4 Ereditatea patologic? ?i criminalitatea

În sfâr?it trebuie s? ne mai oprim asupra unei probleme de importan??

social?: interdependen?a criminalit??ii cu ereditatea patologic?. Problema

este foarte contradictorie, ?i adesea ea este interpretat? foarte divers.

Caracterul criminal este un fenomen biologic sau social? ?i pentru c? nu

exist? un r?spuns univoc la aceast? întrebare ea trebuie examinat? paralel

cu cea a esen?ei omului. Ce este omul, o fiin?? biologic? sau social??

Discu?iile în aceast? tem? continu? pân? în prezent. Totu?i, în ultimul

timp majoritatea savan?ilor ?i filozofilor au ajuns la o p?rere unic?: omul

este o fiin?? biosocial?. Dac? este a?a, atunci trebuie s? c?ut?m ?i s?

g?sim cauzele concrete ale faptelor sale în fiecare situa?ie concret?.

Vom aduce câteva exemple. În cartea lui G. Grigoriev ?i L. Marhasev «Cum

s? devii inteligent», L„ 1973, se men?ioneaz? c? a fost descoperit

«dosarul» unei familii unice în felul ei – al familiei Iucche. Pe parcursul

a 75 de ani 200 din cei 870 de membri ai ei au devenit ho?i ?i uciga?i, 90

– prostituate, 280 aveau defecte fizice ?i psihice, 300 de copii s-au

n?scut mor?i. Se isc? întrebarea: nu e oare asta o dovad? c? exist? anumite

«gene ale criminalit??ii»?

Cunoscutul geneticiian V. P. Efroimson a analizat cercet?rile din SUA,

Japonia ?i din câteva ??ri din Europa Occidental?, efectuate pe parcursul a

40 de ani, s-au studiat câteva sute de perechi de gemeni ?i s-a clarificat

c? între gemenii univitelini - criminali concordan?a alc?tuie?te 63%, pe

când între cei heterovitelini – numai 25%.

Savan?ii examineaz? cauzele actelor criminale în dependen?? de unele

anomalii cromozomice. Dup? cum am mai men?ionat, se cunosc câteva anomalii

cariotipice, ce contribuie la comportamentul criminal: b?rba?ii cu

cariotipurile XXY ?i XYY, sunt mai mult predispu?i la infrac?iuni decât cei

obi?nui?i XY. Acest lucru îl confirm? ?i datele aduse în cartea lui N. P.

Dubinin, I. I. Carpe? ?i V. N. Cudreav?ev «Genetica, comportamentul,

responsabilitatea». M., 1982. În ea au fost generalizate cercet?rile

efectuate în lumea întreag? cu privire la interdependen?a criminalit??ii cu

ereditatea patologic?. Au fost studia?i 100 mii de oameni. Rezultatele

arat? c? printre oamenii care nu s-au compromis, frecven?a acestor

cariotipuri alc?tuie?te în mediu 0,1%, printre criminalii normali din punct

de vedere psihic – de 3,5 ori mai mult, iar printre bolnavii psihici cu

comportament antisocial – de 6,6 ori mai des. Aceast? frecven?? este

deosebit de caracteristic? pentru b?rba?ii cu sindromul Klinefelter (XXY).

Copiii cu acest sindrom se întâlnesc cu o frecven?? de 1 la 450 de b?ie?i,

iar la examenul medical al contingentului de b?rba?i deficien?i mintal,

care se afl? în institu?iile medicale speciale, frecven?a acestui sindrom

spore?te: 1 la 100. Printre criminalii deficien?i mintal num?rul acestor

bolnavi este înc? mai mare: 1 la 50. Fenomene asem?n?toare sunt

caracteristice ?i pentru bolnavii cu sindromul Daun, atât pentru b?rba?i,

cât ?i pentru femei.

Copiii cu anomaliile cromozomice indicate mai sus sufer? de tulbur?ri

func?ionale ale sistemului nervos ?i deficien?? mintal? evident?.

Statistica arat? c? multe defecte ale aparatului genetic al omului pot

influen?a într-o anumit? m?sur? asupra comportamentului lui agresiv. De

aceea diagnosticarea intrauterin? este foarte necesar?.

Înseamn? oare aceasta c? trebuie s? se introduc? controlul genetic

for?at al femeilor gravide, pentru a se eviden?ia ?i a se extirpa, de

exemplu, embrionii cu garnitura de cromozomi X((, care se consider?

deosebit de r?spândit? printre persoanele ce s?vâr?esc crime, recurgând la

violen??? «Se poate întâmpla oare, – întreab? sociologul american A.

Et?ioni,– c? în curând va veni acea zi când societatea va exercita presiuni

asupra p?rin?ilor ?i le va cere s? supun? avort?rii copiii lor «criminali»

care înc? nu s-au n?scut?»

Fiind întrebat de ce un om se abate cu u?urin?? de la calea dreapt? ?i

este în stare s? devin? infractor, iar altul nu devine, chiar în cele mai

grele împrejur?ri, cunoscutul geneticiian Iu. A. Cherchis d? un singur

r?spuns: pentru c? to?i oamenii sunt diferi?i – ?i nu din ziua na?terii,

dar înc? din momentul când au fost concepu?i. Fiecare are genotipul s?u, pe

baza c?ruia , în interac?iune cu mediul, i se dezvolt? particularit??ile,

inclusiv cele ale psihicului. Desigur, nu exist? gene ale «criminalit??ii»

?i ale «bun?cuviin?ei», precum nu exist? gene ale inteligen?ei sau

prostiei, egoismului sau altruismului, blânde?ii sau r?ut??ii ?. a.

Particularit??ile comportamentului omului în mare parte sunt determinate

genetic, iar formarea ?i dezvoltarea lor depinde de mediul social. Exist?

infractori asupra c?rora educa?ia nu influen?eaz?. În aceste cazuri trebuie

cercetate particularit??ile biosociale ale infractorului, pentru a alege

m?surile educative ?i de pedeaps? eficiente ?i obiective din punct de

vedere social.

În diferite ?ari se efectueaz? experimente în domeniul ingineriei

genetice, ?inându-se cont de perspectivele aplic?rii ei la oameni, ?i care

pot fi realizate treptat pe m?sura dezvolt?rii ?tiin?ei ?i a societ??ii,

economiei ?i culturii ei pe m?sura form?rii omului nou, a cre?terii

con?tiin?ei sale, în sferele social? ?i etic?, în rela?iile de familie ?.

a. Aceste experimente sunt de esen?? profund umanist? ?i sunt subordonate

principiului superior al societ??ii noastre – binelui omului, dezvolt?rii

lui libere ?i multilaterale.

Bibliografie:

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15


© 2007
Ïîëíîå èëè ÷àñòè÷íîì èñïîëüçîâàíèè ìàòåðèàëîâ
çàïðåùåíî.