ÐÓÁÐÈÊÈ

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

   ÐÅÊËÀÌÀ

Ãëàâíàÿ

Áóõãàëòåðñêèé ó÷åò è àóäèò

Âîåííîå äåëî

Ãåîãðàôèÿ

Ãåîëîãèÿ ãèäðîëîãèÿ è ãåîäåçèÿ

Ãîñóäàðñòâî è ïðàâî

Áîòàíèêà è ñåëüñêîå õîç-âî

Áèðæåâîå äåëî

Áèîëîãèÿ

Áåçîïàñíîñòü æèçíåäåÿòåëüíîñòè

Áàíêîâñêîå äåëî

Æóðíàëèñòèêà èçäàòåëüñêîå äåëî

Èíîñòðàííûå ÿçûêè è ÿçûêîçíàíèå

Èñòîðèÿ è èñòîðè÷åñêèå ëè÷íîñòè

Ñâÿçü, ïðèáîðû, ðàäèîýëåêòðîíèêà

Êðàåâåäåíèå è ýòíîãðàôèÿ

Êóëèíàðèÿ è ïðîäóêòû ïèòàíèÿ

Êóëüòóðà è èñêóññòâî

ÏÎÄÏÈÑÀÒÜÑß

Ðàññûëêà E-mail

ÏÎÈÑÊ

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

A fost deja acumulat? o anumit? experien?? în tratarea bolnavilor cu

anomalii ale cromozomilor sexuali. De exemplu, aplicarea priceput? a

terapiei hormonale la femeile care au un singur cromozom X(X0) apropie în

mare m?sur? aspectul exterior al acestor femei de cel al femeilor normale.

Este cunoscut cazul trat?rii cu metiltestosteron a unui tân?r de 16 ani

având sindromul lui Clinefelter ?i care mai târziu a lucrat în calitate de

tehnician.

O bun? ac?iune are asupra bolnavilor cu sindromul lui Down nia?inamida.

Din p?cate, la etapa actual? de dezvoltare a ?tiin?ei bolile ereditare nu

pot fi vindecate definitiv. Surplusul sau lipsa de cromozomi din cariotipul

oamenilor, precum ?i genele defecte se transmit copiilor lor. Aceast?

împrejurare este de natur? s? fac? ?i mai imperioas? necesitatea înt?ririi

alian?ei dintre medici ?i geneticiieni pe calea spre descoperirea unor noi

metode ?i mijloace de izb?vire a omenirii de ereditate patologic?. În

leg?tur? cu aceasta nu este de prisos s? amintim gândurile marelui fiziolog

I. P. Pavlov, sunând ca un testament, rostite la sicriul fiului s?u, care a

murit de cancer: «Medicii no?tri,-spunea I. P. Pavlov, - trebuie s?

cunoasc? la perfec?ie legile eredit??ii. Trebuie nimicit? în r?d?cin?

posibilitatea transmiterii genera?iilor viitoare a bolilor cauzate de gene

patologice...» ?i «...traducerea în via?? a adev?rului ?tiin?ific cu

privire la legile eredit??ii va ajuta omenirea s? scape de multe dureri ?i

nenorociri».

Consultarea medico-genetic? reprezint? o modalitate de aplicare în

medicina practic? a realiz?rilor ?tiin?ifice din domeniul geneticiii,

constituind o form? specific? de asisten?? acordat? popula?iei, având ca

scop profilaxia bolilor ereditare. Problemele care se isc? cu acest prilej

?in nu numai de sfera geneticiii medicale, multe din ele, aflându-se în mod

tradi?ional în competen?a psihologiei, sociologiei, dreptului, economiei,

demografiei.

Realizarea principiului profilaxiei în medicin? nu poate fi deplin? f?r?

profilaxia bolilor ereditare, care se reduce în fond la posibila limitare a

na?terilor de copii cu boli ereditare. Aceast? eliberare a comunit??ii

umane de povara muta?iilor patologice se cere înf?ptuit? cu astfel de

metode care corespund pe deplin principiilor umanitare ale societ??ii

noastre.

VIII. DETERMINISMUL EREDITAR AL LONGEVIT??II

8.1 Gerontologia ?i genetica

Cunoa?tem deja ce reprezint? genetica ?i care este sfera ei de

preocup?ri, dar iat? despre gerontolojie mul?i dintre dumneavoastr? posibil

c? nici n-au auzit.

Cum adesea se întâmpl?, denumirea cuvântului provine din «montarea» a

dou? cuvinte grece?ti: gerontos-«b?trâne?e» ?i logos-«înv???tur?».

Gerontologia se ocup? cu studiul mecanismelor ?i cauzelor îmb?trânirii

organismelor. În schimb, istoria gerontologiei îns??i e departe de vârstele

b?trâne?ii, num?rând doar câteva decenii.

Începutul cercet?rilor aprofundate ale organismului aflat în proces de

îmb?trânire a fost pus prin studiile lui I. I. Mecnicov. Iar la baza

cuno?tin?elor moderne despre îmb?trânire se afl? lucr?rile academicianului

A. A. Bogomole?-creatorul ?colii de gerontologie ?i organizatorul primei în

lume conferin?e ?tiin?ifice în aceast? problem?. Ea se numea semnificativ

«B?trâne?ea» ?i s-a desf??urat la Chiev în anul 1938. Aproximativ peste 20

de ani discipolii ?i colaboratorii lui Bogomole? au creat, din nou la

Chiev, Institutul unional de gerontologie, care a g?zduit cel de-al nou?lea

Congres interna?ional de gerontologie din anul 1972.

Fiindc? vorbim de îmb?trânire, este firesc s? se i?te urm?toarea

întrebare: cât poate ?i cât trebuie s? tr?iasc? omul?

Iat? câteva date ce-i caracterizeaz? pe longevivi. Mo?ierul maghiar P.

Zartai s-a n?scut în secolul XVI ?i a murit în secolul ...XVIII, tr?ind 185

de ani. Via?a conjugal? a maghiarilor Jon ?i Sarra Ravel a durat 147 de

ani: so?ul a murit în vârst? de 172 de ani, iar so?ia în vârst? de 164 de

ani. Este exemplul celei mai îndelungate ve?i conjugale. Albanezul Hudie a

tr?it 170 de ani, având în timpul vie?ii 200 de urma?i: copii, nepo?i,

str?nepo?i, str?-str?nepo?i ?. a. m. d.

În cartea sa «Prelungirea duratei vie?ii» A. A. Bogomole? citeaz?

urm?torul fapt cunoscut: la 31 iulie 1654 cardinalul d'Armaniac a v?zut un

b?trân ce plângea în strad?. La întrebarea din ce cauz? plânge, b?trânul a

r?spuns c?

l-a b?tut taic?-s?u. Mirat, cardinalul ?i-a exprimat dorin?a de a-l vedea

ne tat?l b?trânului. ?i i-a fost dat s? vad? un b?trân plin de via?? în

vârst? de 113 ani, care i-a spus c? ?i-a pedepsit fiul pentru lipsa de

respect fa?? de unchiul s?u: îl întâlnise ?i nu-l salutase. Când cardinalul

a intrat în cas?, a v?zut un alt b?trân în vârst? de 143 de ani - ?i el

plin de via??.

?i în fosta URSS au fost înregistrate cazuri de uimitoare longevitate.

Osetina Tense Abzieva a tr?it 180 de ani. Muslim ?iraliev-164, Ismail

Aitraliev- 160 de ani...

Vorbind despre durata posibil? a vie?ii omului, savan?ii numesc cifre

diferite: 120-150-180-200 de ani ?i mai mul?i. Înc? marele biolog rus I. I.

Mecnicov, referindu-se la caracterul inepuizabil al rezervelor interne ale

organismului, spunea: «Moartea înainte de împlinirea a 150 de ani este o

moarte silit?».

Omul dispune de astfel de rezerve interne ?i for?e de ap?rare, care

permit s? se vorbeasc? nu numai de posibilitatea prelungirii duratei

vie?ii, încetinirii procesului de îmb?trânire, de care se ocup?

gerontologia, dar ?i de posibilitatea prelungirii perioadei de tinere?e, a

p?str?rii ei ?i chiar de reântinerire. Aceste probleme sunt rezolvate de o

nou? ramur? a gerontologiei numit? juvenologia. Este vorba de p?strarea

tinere?ii, de prelungirea duratei vie?ii active ?i a activit??ii creatoare

a omului.

Gerontologia, juvenologia. Dar ce leg?tur? au ele cu genetica?

Lev Tolstoi a murit la 82 de ani de pneumonie. Ghiote a murit la 83 de

ani tot de pneumonie. Abia cu un an înainte de moarte terminase partea a

doua a lui «Faust». Pân? în ajunul mor?ii ?i-a p?strat facult??ile

creatoare, capacitatea de munc?, capacitatea de a se pasiona. Ti?ian a

murit la 99 de ani de cium?. La vârsta de 95 de ani el a terminat vestita

sa pânz? «Hristos purtând coroan? de spini». Michelangelo a murit în vârst?

de 89 de ani, f?r? s? p?r?seasc? munca ?i fiind pasionat pân? în preajma

mor?ii, trecând de la sculptur? la arhitectur?, de la pictur? la compunerea

versurilor.

Englezul Tomas Parr la vârsta de 105 ani a fost supus unei peniten?e

pentru concubinaj, la 120 de ani s-a c?s?torit din nou ?i a murit la 152 de

ani întâmpl?tor din cauza supraalimenta?iei. La autopsie marele fiziolog ?i

embriolog Harvei n-a descoperit în organismul lui modific?ri gerontice

serioase.

Începând studierea longevit??ii, colaboratorii Institutului de fiziologie

clinica al Academiei de ?tiin?e din Rusia au descoperit în anul 1937 în

împrejurimile" ora?ului Suhumi 12 persoane între 107-135 de ani. To?i s-au

dovedit a fi plini de for?? ?i gazde ospitaliere.

Unul din ace?ti b?trâni, în vârst? de 107 ani, î?i nega cu îndârjire

vârsta, afirmând c? are numai 70. «Demascat» de oameni de-o vârst? cu el ?i

de al?i martori, el a m?rturisit: «Vreau s? m? însor. Dar cine o. s? se

m?rite cu un b?trân de 100 de ani? Cu unul, îns?, de 70 de ani se m?rit?

oricine».

În Georgia se bucur? de o larg? popularitate corul b?trânilor de 100 de

ani, iar dansatorului L. ?aria la vârsta de 112 ani i s-a acordat un premiu

special pentru cea mai corect? executare a unui dans.

În sport este cunoscut numele moscovitului Nicolai Zolotov, care, de?i

avea 85 de ani, continua s? participe la competi?ii oficiale de anvergur?,

ca, de exemplu, crosul de atletic? u?oar? organizat de ziarul «Pravda»,

cursa tradi?ional? pe distan?a de 30 de chilometri Tarasovca-Moscova ?. a.

Toate aceste date ?i altele similare ne ofer? certitudinea c?

posibilit??i poten?iale ale prelungirii termenului de via?? activ? exist?

?i trebuie c?utate doar c?ile de realizare a acestor posibilit??i

În acest sens genetica este chemat? s?-?i aduc? contribu?ia. Asupra

acestui aspect au st?ruit în discursurile lor ?i participan?ii la cel de-al

9-lea congres de gerontologie din anul 1972.

8.2 Teoriile genetice ale îmb?trânirii

Din timpurile lui Hipocrat au fost emise peste 200 de ipoteze ?i teorii

ale îmb?trânirii. Dar abia în prezent savan?ii au ajunse în preajma

dezleg?rii tainelor mecanismului îmb?trânirii, al rezolv?rii problemelor

prelungirii vie?ii.

Biologii au acumulat numeroase date despre schimb?rile ce se produc odat?

cu vârsta în organism, în anumite celule ?i chiar în molecule. Dar pentru

în?elegerea esen?ei îmb?trânirii lipse?te principalul: nu se ?tie care sunt

cauzele acestor modific?ri, ce este primordial ?i ce este secundar ?. a. m.

d.

S? ne oprim pe scurt asupra unor teorii genetice contemporane privind

îmb?trânirea organismelor, teorii ce se bucur? de cea mai mare

popularitate,

Una din acestea afirm? c? b?trâne?ea, ca de altfel ?i dezvoltarea

individual?, este programat? în genele organismului, începând cu prima lui

celul?.

În comunicarea f?cut? la congresul de gerontologie men?ionat B. F.

Vaniu?in a citat date experimentale care se refereau la teoria genetic? a

îmb?trânirii. În ce constau aceste date? În faptul c? odat? cu vârsta

num?rul de grupe metilice ale bazelor suplimentare din moleculele de ADN

scad. O astfel de legitate a fost constatat? la gorbu?? ?i la ?obolani: în

ADN-ul din celulele somatice con?inutul de 5-metilcitozin? scade

aproximativ de 1,5 ori. Aceste grupe metilice condi?ioneaz? sinteza unor

fermen?i, sc?derea num?rului c?rora înrâure?te asupra întregii activit??i a

celulei vii. În acest fel «amprenta vârstei» din celul? a fost pentru prima

oar? descoperit? în însu?i ADN.

Este logic s? se presupun? c? procesul de îmb?trânire este comandat de

programul genetic al celulei ?i din motivul c? durata vie?ii are în mod

evident un caracter de specie. Doar to?i oamenii îmb?trânesc, to?i

elefan?ii tr?iesc nu mai mult de 70-80 de ani, caii nu mai mult de 30-40,

câinii ?i lupii-de 13-15 ani, pisicile-de 9-10 ani, ?oarecii ?i ?obolanii

tr?iesc aproximativ 3 ani.

În lumea plantelor exist? numeroase exemple ale unei durate a vie?ii

excep?ional de mare: mestecenii, plopii, cire?ii, vi?inii tr?iesc câteva

sute de ani, iar pinii, ar?arii ?i stejarii-peste 1000 de ani. A fost

descris un baobab cu o vârst? de peste 5000 de ani. Pe de alt? parte, la

unii microbi durata vie?ii este de câteva zeci de minute...

Ar fi greu s? se contesteze c? ciasornicele biologice sunt întoarse

întotdeauna pentru un termen individual propriu fiec?rei specii, iar

diferen?ele specifice sunt determinate anume de gene: ?i dezvoltarea

embrionului, ?i apari?ia pe lume a nou-n?scutului, ?i toat? dezvoltarea lui

ulterioar?-pân? la moarte...

La congres a vorbit ?i profesorul universit??ii Stenford (SUA) Leonard

Haiflic-unul din creatorii gerontologiei moderne. Haiflic ?i colaboratorii

s?i au demonstrat c? procesului de îmb?trânire este supus nu numai

organismul în ansamblu, dar ?i fiecare celul? aparte, chiar dac? acestea

sunt izolate ?i cresc în eprubet?. Mai precis, a fost stabilit c? în afara

organismului via?a celulelor este limitat?: dup? un anumit num?r de

diviziuni cre?terea în continuare a culturilor de celule înceteaz? ?i ele

per.

Pentru celulele umane num?rul critic de diviziuni este egal în medie cu

50. De ce nici mai mult, nici mai pu?in, dar anume 50? - ve?i întreba. Ce

parc? celulele «?in minte» prin câte, diviziuni au trecut? La aceast?

întrebare nu poate r?spunde pân? una alta nici Haiflic însu?i. Dar se pare

c? celulele au, totu?i, «?inere de minte».

Haiflic a remarcat faptul c? celulele congelate pot fi p?strate în azot

lichid aproape la infinit, iar fiind dezghe?ate ele încep iar??i s? se

divid?.

Dar ce s-ar întâmpla dac? ar fi s? fie dezghe?ate celule conservate dup?

ce au suferit, de exemplu, 10 diviziuni? Sau 20? S-a constatat c? celulele

decongelate se dubleaz? de atâtea ori, încât num?rul 'de noi diviziuni în

sum? cu cele precedente s? fie egal cu 50! Dac? diviziunea este oprit? la a

dou?zecia mitoz?, celulele se vor diviza dup? decongelare de înc? 30 de

ori. Dac? s-au realizat 10 mitoze, vor urma înc? 40 de dubl?ri.

Aceasta înseamn? c? celulele au într-adev?r memorie, ?in, deci, minte ce

li s-a întâmplat mai înainte ?i nu gre?esc la socoteal? pân? ea nu se

încheie!

Dar iat? o alt? întrebare: ?in minte numai celulele congelate sau orice

fel de celule ale organismului viu?

Haiflic a recoltat celule de la oamenii în vârst? de la 20 pân? la 87 de

ani ?i aceste celule se dublau în cultur? de la 29 pân? la 14 ori. Pe baza

a numeroase experien?e a fost stabilit? urm?toarea legitate: cu cât

donatorul este mai în vârst?, cu atât mai pu?ine dubl?ri se produc în

celulele recoltate de la el. Celulele embrionului sufer? circa 50 de

diviz?ri, celulele unei persoane de 20 de ani aproximativ 30 ?. a. m. d.

Mai târziu au fost stabilite limitele de vârst? ?i la celulele altor

tipuri de organisme. Dar la principala întrebare-de ce moare celula?--nu s-

a g?sit un r?spuns, de?i au fost emise numeroase ipoteze.

Toate aceste ipoteze pot fi împ?r?ite în dou? grupe mari. Conform primei

grupe de ipoteze, în celul? îmb?trâne?te nucleul. Conform celei de-a doua,

în producerea fenomenului de îmb?trânire particip? ?i citoplasma. Aceste

idei ?i-au propus s? le verifice în continuare L. Haiflic ?i V. Rait.

S-a hot?rât s? se procedeze la întinerirea unei celule b?trâne,

introducându-se în ea citoplasm? tân?r?. Pentru aceasta s-au folosit celule

lipsite de nucleu (citopla?ti) care erau fuzionate cu celule întregi. În

cursul experien?elor au fost fuziona?i citopla?ti «b?trâni» cu celule

«tinere», citopla?ti «tineri» cu celule «b?trâne», precum ?i «tineri» cu

«tinere», «b?trâni» cu «b?trâne».

Ultimele dou? variante au demonstrat c? celulele sufereau un anumit num?r

de diviziuni ?i apoi periau. M?surând, îns?, durata vie?ii ulterioare a

celulelor fuzionate în primele dou? variante, autorii au ajuns la concluzia

c? ad?ugarea de citoplasm? «tân?r?» nu spore?te durata vie?ii celulelor

«b?trâne» ?i invers, citoplasma «b?trân?» nu o îmb?trâne?te pe celula

«tân?r?». Prin urmare, dup? toate probabilit??ile «vârsta» citoplasmei nu

determin? «vârsta» întregii celule (dat fiind faptul c? ea nu «hot?r??te»

de câte ori s? se mai divid? aceasta înainte de a peri). ?i de?i autorii

indic? asupra caracterului preliminar al rezultatelor ob?inute, ei înclin?

s? acorde mai mult credit ideii c? fenomenul de b?trâne?e începe de la

nucleu.

Cine e, totu?i, «calculatorul» molecular al celulei? Colaboratorul

Institutului de epidemiologie ?i microbiologie al A? din Rusia A. M.

Olovnicov consider? c? mai degrab? este vorba de ADN.

Posibil c? celula deaceea ?tie câte mitoze au avut loc în ea, deoarece cu

fiecare diviziune scade lungimea ADN-ului, pe care îl con?ine, cu un anumit

segment. Cu alte cuvinte, celulele-fiice mo?tenesc molecule tot mai scurte

de ADN- A. M. Olovnicov a f?cut presupunerea c? la capetele ADN-ului se

afl? gene speciale de tampon, care nu con?in informa?ie, ci au doar

misiunea de a ocroti celula. Toate genele de importan?? vital? sunt dispuse

mai aproape de mijloc ?i atâta timp cât ele nu sunt retezate, celulele

func?ioneaz? normal.

În procesul replic?rii ADN-ului celula sacrific? genele de tampon.

Fenomenul se desf??oar? probabil în felul urm?tor. De fiecare dat? în

procesul replic?rii nu este reprodus segmentul marginal al genei de tampon

?i dup? 30 de mitoze se pierd 30 de asemenea segmente, iar în total gena de

tampon este compus? din aproximativ 50 de p?r?i. Ele toate sunt «bilele»

moleculare cu care celula face calcule.

Atâta timp cât gena de tampon nu este epuizat?, celula func?ioneaz?

normal. Catastrofa începe s? se produc? atunci când se ajunge la gena care

îi urmeaz?. În aceasta ?i const?, dup? opinia lui Olovnicov, cauza

primordial? a îmb?trânirii.

Cu mai mult de zece ani în urm? a fost exprimat un alt punct de vedere,

conform c?ruia fenomenul de îmb?trânire este numit «catastrofa erorilor» în

procesul biosintezei moleculelor: acumularea de erori duce la formarea de

proteine ?i de acizi nucleici defectuo?i, la tulburarea metabolismului ?i

la moarte.

?i într-adev?r, dac? în molecula de ADN în care este cifrat? informa?ia

cu privire la sinteza proteinei se produce vre-o dereglare (ca urmare a

iradierii sau ac?iunii unui virus patogen sau din alt? cauz?), se începe

sinteza unor molecule proteice cu defect. ?i precum o liter? gre?it culeas?

din matri?a tipografic? se repet? în fiecare exemplar al unei publica?ii,

s? zicem cu un tiraj de 100 de mii, a?a ?i eroarea comis? în molecula de

ADN va duce la sinteza a?a-numitelor proteine false, care se deosebesc de

cele normale ?i dup? structur?, ?i dup? compozi?ia elementelor-componente

?i, desigur, dup? ac?iune. Aceasta modific? la rândul ei func?iile celulei.

La început acestei ipoteze formulate de L. Orghel, nu i s-a acordat prea

mare aten?ie, dar apoi s-a dovedit c? ea este cât se poate de conving?tor

fundamentat? de date experimentale.

S-a constatat astfel c? într-adev?r la îmb?trânirea celor mai diferite

tipuri de celule se produc modific?ri în proteine ?i anume: scade

rezisten?a la ac?iunea diferitelor valori de temperatur?, scade activitatea

?i se schimb? specificitatea fermen?ilor. Dar pân? nu demult lipseau

dovezile în favoarea faptului c? în procesul îmb?trânirii scade precizia

func?ion?rii sistemului informa?iei genetice.

Cercet?torii englezi S. Linn, M. Cairis ?i R. Holidei au încercat s?

verifice ipoteza «catastrofei erorilor». Ei au hot?rât s? vad? ce e

întâmpl? cu ADN-polimeraza la îmb?trânirea unei culturi de fibrobla?ti

umani. ADN-polimeraza asigur? p?strarea ?i transmiterea informa?iei

genetice, de aceea de precizia cu care lucreaz? acest ferment depinde

via?a, celulei.

Experien?a a constat în urm?toarele. La început s-a separat fermentul

aparte din culturi de celule tinere ?i b?trâne. Apoi acest ferment a fost

pus s? ac?ioneze, adic? s? sintetizeze ADN dup? o matri?? artificial?, a

c?rei compozi?ie nucleotidic? era cunoscut? exact. Apoi dup? compozi?ia ADN-

ului sintetizat s-a determinat precizia ac?iunii fermen?ilor ?i la aceast?

etap? a experien?elor s-a dovedit c? fermentul ADN-polimeraz?, separat din

celulele unor culturi b?trâne, gre?e?te de zeci de ori mai des!

R?mânea neclar faptul ce trebuiau s? fie considerate aceste modific?ri:

cauz? sau, din contra, urmare a îmb?trânirii. Teza de baz?, îns?, a

ipotezei cu privire la mic?orarea preciziei ac?iunii fermen?ilor în cazul

îmb?trânirii a fost demonstrat?. Aceast? certitudine explic? conving?tor

de ce la îmb?trânire cre?te frecven?a muta?iilor ?i a anomaliilor

cromozomice.

Autorii lucr?rii consider? c? observa?iile lor permit o mai bun?

în?elegere a mecanismelor apari?iei cancerului ?i a altor boli la vârste

înaintate.

Majoritatea cercet?torilor consider? c? toate presupusele explica?ii ale

îmb?trânirii ?in de una din cele dou? teorii de baz?: a program?rii

genetice ?i a acumul?rii erorilor.

Relativ recent în cadrul Institutului de gerontologie al A? din Ucraina

savantul V. V. Frolchis a elaborat înc? o ipotez? a fenomenului de

b?trâne?e ?i anume ipoteza adapta?ional-regulatoric?.

Esen?a acestei ipoteze const? în urm?toarele: deregl?rile din aparatul

genetic, ce conduc la îmb?trânirea organismului, apar nu în orice loc al

moleculei de ADN, ci, la început, numai în genele de reglare. Dup? cum se

?tie, exist? dou? tipuri de gene - structurale (în ele este înscris codul

de construire a proteinelor) ?i de reglare (un fel de întrerup?toare care

conecteaz? sau deconecteaz? procesul de «citire» a informa?iei ADN). Cu

alte cuvinte, genele reglatoare dirijeaz? activitatea genelor structurale.

O analojie dintre cele mai simple: butonul cu care sunt f?r? sfâr?it puse

?i scoase din func?iune mii de relee, se defecteaz? primul.

V. V. Frolchis consider? c? din cauza defectelor primare în genele de

reglare se produc muta?ii în toate verigile metabolismului unor proteine.

Apoi, pe baza aceasta - modific?ri importante în func?iile celulelor ?i ale

întregului organism.

8.3 Perspectivele juvenologiei

A?a stau lucrurile cu teoriile. Dar în practic? e posibil ca un

experiment privind prelungirea vie?ii s? izbuteasc?? Da, e posibil, de?i a

vorbi în acest sene referitor la om e înc? prematur. În schimb, s-a reu?it

ca printr-o diet? special? s? li se prelungeasc? durata ve?i» unor

?obolani.

Primele experien?e de acest fel au fost înf?ptui-te de biologul american

C. Macchei; el a pornit de la o idee destul de simpl?: dac? s-ar putea

încetini dezvoltarea unui organism printr-o ra?ie alimentar? special?, în

acest fel se poate lungi durata vie?ii acestui organism.

Academicianul V. V. Nichitin împreun? cu colaboratorii s?i au dat în

cursul a 100 de zile unor ?obolani hran? de re?inere a cre?terii, con?inând

multe proteine ?i vitamine, în schimb având un con?inut redus la maximum de

gr?simi ?i glucide. Ca urmare, protoplasma a suferit restructur?ri

serioase, amintind protoplasma unor animale de control mult mai tinere.

Dup? aspect exterior un ?obolan în vârst? de trei ani, ?inut la diet?, era

greu de deosebit de unul de control, având vârsta de numai trei luni.

În sistemul endocrin al ?obolanilor de experien?? au fost înregistrate

muta?ii profunde. Astfel, la ?obolanii care îndurau foame ?i la cei de

control cantitatea de colagen (protein? fibrilar?) din ?esuturi era egal?;

în schimb, la cei ?inu?i fl?mânzi colagenul a r?mas la fel de elastic ca ?i

la animalele tinere!

Rezultatele acestor experien?e sunt interesante ?i importante: ?obolanii

?inu?i la diet? tr?iau cu 10-30% mai mult decât cei de control.

De remarcat c? atunci când dup? perioada de diet? fl?mând? animalelor li

s-au dat iar??i s? m?nânce pe s?turate, particularit??ile organismului care

se conturaser? în timpul experimentului s-au p?strat!

Se cunoa?te de asemenea c? sc?derea temperaturii corpului doar cu 1-2

grade promite sporirea duratei vie?ii cu 10-20 de ani. De exemplu,

musculi?a o?etului la o temperatur? a mediului ambiant de 30 de grade

tr?ie?te 15 zile, iar la 10 grade- 177 de zile.

Acestea sunt într-o prim? comparare posibilit??ile a doi factori

curativi: alimenta?ia ra?ional? ?i c?lirea termic?.

Se în?elege c? cel mai ispititor este «s? se trag? de sforile» genetice

pentru a se putea corecta astfel în programul genetic ceea ce este «scris

de la na?tere». ?i faptul nu este întâmpl?tor. C?ci, de exemplu, s-a reu?it

o m?rire a duratei vie?ii, înlocuindu-se o singur? gen?. S-au ob?inut deja

linii de ?oareci ?i insecte care tr?iesc de 2-3 ori mai mult decât cei

obi?nui?i. Acestea ?i multe alte experimente, efectuate în diferite

laboratoare din diferite ??ri, vin s? confirme posibilitatea oper?rii de

corect?ri în «înregistrarea» de program.

Fire?te, ar fi absurd s? se cread? c? procedându-se la o copiere a unor

astfel de experien?e se poate aplica ?i la om o recomanda?ie similar?. Dar

experien?ele sunt necesare ?i valoroase, c?ci pe baza lor se poate studia

extrem de complicatul mecanism biochimic .al îmb?trânirii.

Noua direc?ie în gerontologie se deosebe?te principial de cea

tradi?ional? prin faptul c? î?i pune drept sarcin? schimbarea pe cale

artificial? a însã?i termenelor în care se produce instalarea b?trâne?ii ?i

a mor?ii la diferite specii. Se cere prelungit? nu perioada de b?trâne?e,

ci cea de maturitate, fapt care ar deplasa durata vie?ii departe de

limitele actuale.

Conform opiniei majorit??ii savan?ilor, singura posibilitate ne folosit?

de m?rire a duratei medii a vie?ii r?mâne încetinirea proceselor de

îmb?trânire.

Savan?ii ajung la concluzia c? deja în viitorul apropiat la nivel genetic

se va putea realiza posibilitatea ac?ion?rii asupra organismului în vederea

re?inerii proceselor de îmb?trânire.

Faptul se explic? prin împrejurarea c? ?tiin?a ia ob?inut succese

importante în studierea codului genetic - unul dintre cei mai însemna?i

factori, ce determin? durata vie?ii. Ultimele descoperiri în domeniul

biologiei moleculare ?i al geneticiii ofer? speran?a c? în timpul apropiat

se vor putea realiza schimb?ri esen?iale în programul genetic al

organismului.

Au fost adoptate programul ?tiin?ific complex «Mecanismele îmb?trânirii,

elaborarea c?ilor ?i a mijloacelor de m?rire a duratei vie?ii». La

înf?ptuirea lui particip? unele dintre cele mai mari institute de cercet?ri

?tiin?ifice ?i institu?ii de înv???mânt: Institutul de genetic? general? al

Rusiei, universit??ile din Moscova, Chiev, Harcov ?i altele.

De curând la Moscova a fost înfiin?at Institutul de juvenologie, care

este chemat s? cerceteze ?i s? pun? pe o serioas? baz? ?tiin?ific? toate

cercet?rile care se efectueaz? în ?ar? în acest domeniu complex ?i

interesant.

A fost creat? o Asocia?ie mondial? în problema «Sporirea artificial? a

duratei specifice a vie?ii oamenilor», din care fac parte ?i savan?i din

?ara noastr?. În adresarea c?tre to?i savan?ii din lume, pe care a adoptat-

o, se spune: «...e timpul s? recunoa?tem cu îndr?zneal? c? numai datorit?

miopiei noastre ?tiin?ifice b?trâne?ea continu? s? nimiceasc? oameni în

vârst? de 60-80 de ani. Am sc?pat prilejul de a le da la timp oamenilor

suplimentar zeci sau poate ?i sute de ani de via?? ?i acest fapt ne impune

acum obliga?ia de a ne dubla eforturile în aceast? munc?».

Dar, nu e cazul s? ne lini?tim la gândul c? savan?ii lucreaz? pentru noi

?i c? faptul ne scute?te de a ne preocupa de acest lucru. Prelungirea

perioadei de via?? activ? depinde de fiecare din noi. Vechile formule ale

s?n?t??ii-munca, odihna, practicarea sportului, bunele rela?ii cu cei din

jur, un mod de via?? moderat, renun?area la fumat, evitarea exceselor

alimentare, a abuzului de alcool ?i altele - r?mân în vigoare. S? ne

amintim de teza fundamental? a geneticiii: posibilit??ile poten?iale ale

genotipului se pot realiza numai în condi?ii de via?? corespunz?toare.

Dup? cum a spus L. M. Suharebschii, directorul Institutului de

juvenologie, dac? omul duce de la na?tere un mod de via?? care corespunde

întrutotul concep?iilor existente privind normele de psihoigien?,

eforturile fizice, igiena alimenta?iei, muncii ?i odihnei, el trebuie s?

tr?iasc? cel pu?in 150-200 de aii. ?i nu într-un viitor îndep?rtat, ci în

prezent.

IX. REALIZ?RILE ?I PERSPECTIVELE GENETICIII

9.1 Genetica ?i fitotehnia

Una din c?ile de intensificare a produc?iei agricole a constituit-o

înlocuirea soiurilor vechi de plante cu alte noi, mai productive. Cel care

s-a ocupat de realizarea în practic? a acestei metode a fost academicianul

N. I. Vavilov-cunoscut? personalitate ?tiin?ific? în domeniul geneticiii,

primul director al Institutului de cercet?ri ?tiin?ifice (IUC?) în domeniul

fitotehniei.

Deoarece de calitatea soiului sunt r?spunz?toare genele ?i deoarece din

ele se pot ob?ine diferite combina?ii dorite, Vavilov a hot?rât s?

organizeze prima în lume colec?ie de gene, reunite într-o singur? genotec?.

Aceast? genotec? urma s? stea la dispozi?ia selec?ionatorilor-abona?i,

care vor putea elabora noi soiuri.

A?a s-a n?scut ideea de a se trimite din Rusia în toate ??rile lumii

expedi?ii speciale în vederea colect?rii de gene. N. I. Vavilov, adep?ii ?i

discipolii s?i au organizat circa 150 expedi?ii în cele mai îndep?rtate

col?uri ale fostei Uniuni Sovietice ?i alte 50 în diferite ??ri de pe toate

continentele.

Ca urmare a eforturilor depuse de aceste expedi?ii, precum ?i a

schimburilor îndelungate de probe de semin?e ?i material s?ditor cu

institu?ii ?tiin?ifice din toate ??rile, la IUC? în domeniul fitotehniei a

fost creat? o colec?ie unic? de plante vii, care în prezent num?r? peste

250 de mii de mostre, obiectivul fiind în viitor s? se ajung? pân? la 400

de mii de mostre.

Pe baza colec?iei, precum ?i datorit? aplic?rii pe larg a îngr???mintelor

minerale, a irig?rii, chimiz?rii ?i mecaniz?rii proceselor de cultivare a

culturilor agricole, fitotehnia a atins în prezent cel mai înalt nivel din

istoria agriculturii. Cu ajutorul noului ritm tehnologic de cultivare

câmpurile devin adev?rate «sec?ii de produc?ie», iar plantele - «ma?ini

verzi» de transformare a îngr???mintelor minerale în hran? pentru om ?i

animale agricole.

Soiurile create se caracterizeaz?, în primul rând, prin faptul c? la ele

este sporit? ponderea gr?un?elor în raport cu masa general? a plantelor.

Savan?ii numesc aceast? însu?ire «recuno?tin?a» plantelor fa?? de

introducerea îngr???mintelor. Dar aplicarea unor doze mari de îngr???minte,

în special azotate, a avut ?i consecin?e ne dorite: grânele au început s?

poligneasc?. De aceea, aproape concomitent în toate ??rile, au început s?

apar? soiuri cu tulpina scurt?, rezistente la polignire.

Fa?? de selec?ionatori î?i înainteaz? preten?iile ?i mecanizatorii,

lega?i nemijlocit de cultivarea ?i recoltarea plantelor, care-?i doresc

soiuri la care fructele se coc concomitent ?i sunt amplasate cam la aceea?i

în?l?ime.

Tot odat?, l?rgirea grani?elor agriculturii irigate a determinat o

sporire a bolilor micotice la graminee.

Acestea ?i alte numeroase exemple indic? asupra faptului c? nici tehnica,

nici chimia, f?r? modificarea eredit??ii plantelor nu pot s? rezolve cu

succes problema sporirii roadelor. De aceea geneticiienii ?i

selec?ionatorii trebuie s? ?in? cont de toate «preten?iile» ?i s? lichideze

consecin?ele ne dorite prin crearea de soiuri corespunz?toare.

S-au modificat ?i ritmurile activit??ii de selec?ie pe baz? genetic?.

Pân? nu demult înc? pentru ob?inerea unui nou soi de culturi cerealiere era

nevoie de • 12-14 ani, iar schimbarea lor de pe câmpuri avea loc o data în

20 de ani. În prezent situa?ia s-a schimbat. Perfec?ionarea continu? a

tehnologiei cultiv?rii plantelor impune crearea în termen mai reduse a

noilor soiuri.

De exemplu, cultivarea unui astfel de soi înalt productiv cum este

Bezostaea-1 da anual fostei URSS o produc?ie suplimentar? de mare valoare

din punctul de vedere al economicit??ii ?i nu este indiferent faptul c?

acest soi a fost ob?inut cu 2-3 ani mai devreme sau cu 2-3 ani mai târziu.

În rezolvarea acestor obiective un rol important i-a revenit geneticiii,

care la etapa industrializ?rii la care se afla produc?ia agricol? se

manifesta în crearea de noi soiuri. Tot odat?, crearea acestor soiuri este

de ne conceput f?r? cunoa?terea profund? ?i exact? a legilor eredit??ii.

În ultimii ani genetica ?i selec?ia plantelor au înregistrat un asemenea

progres, încât el a fost numit, pe bun? dreptate, «revolu?ia verde». C?ci

numai cu -20-30 de ani în urm? pentru cele mai bune soiuri de grâu de

toamn? limita rodniciei o constituia 25-30 q/ha, iar în prezent multe

soiuri de grâu de toamn?, având un agronom corespunz?tor, asigur? ob?inerea

a câte 60-70 q/ha ?i câte 90-100 q/ha în cazul irig?rii.

9.1.1 Hibridarea ca metod? de ob?inere a soiurilor noi

Care sunt, deci, metodele geneticiii ?i selec?iei care permit crearea

unor soiuri înalt productive de plante de cultur??

Printre metodele destul de veci, dar bine încercate, aplicate cu succes

în prezent trebuie numit? hibridarea. Hibridarea ofer?' posibilitatea

îmbin?rii într-un singur soi a însu?irilor utile a dou? ?i mai multe forme

parentale. Prin aceast? metoda au fost deja create soiuri de culturi

cerealiere productive, cu boabe de calitate superioar?, rezistente la

factorii climatici nefavorabili, la boli ?i d?un?tori, la polignire ?i

scuturare. Dintre soiurile omologate de grâu aproximativ 60% sunt formate

prin hibridare.

O capodoper? a selec?iei o constituie soiul de grâu de toamn? Bezostaia-

1, creat de academicianul P. P. Luchieanenco. Acest soi cu tulpina scurt?,

cu paiul tare, care nu poligne?te la irigare, este tot odat? rezistent la

rugina brun?, galben? ?i de tulpin? ?i la iernare. El are o productivitate

înalt?, iar f?ina ?i produsele preparate din ea sunt de calitate

superioar?. Ce îmbinare de caractere ?i însu?iri utile! Un adev?rat soi

«genial»!

Conform rezultatelor încerc?rii interna?ionale a soiurilor, Bezostaia-1 a

fost apreciat drept cel mai bun soi de grâu de toamn? din lume.

Lucrând în vederea cre?rii unor soiuri noi, ?i mai productive, de grâu,

P. P. Luchieanenco a încruci?at Bezostaea-1 cu soiuri rezistente la

polignire din RDJ ?i a ob?inut soiurile înalt productive de grâu de toamn?

«Avrora» ?i «Cavcaz» - cu tulpina scurt?, rezistente la polignire ?i boli

micotice, capabile s? dea roade de 70-80 q/ha.

Un loc deosebit în selec?ia grâului de toamn? revin lucr?rilor

academicianului V. N. Remeslo. În cadrul IC? «Mironovschii» în domeniul

selec?iei ?i seminologiei, el a creat un remarcabil soi sub aspectul

productivit??ii ?i calit??ii boabelor - Mironovscaia-808.

Savan?ii de la Institutul «Mironovschii» au creat o serie de noi soiuri

cu un ?i mai, ridicat poten?ial productiv. Este vorba de soiurile Ilicovca,

Mironovscaea-Iubileinaia ?i altel¸, care dau o road? de 90-100 q/ha.

Veniturile de la introducerea lor, ob?inute în curs de 3 ani, au întrecut

de 1000 de ori cheltuielile pe care le-a necesitat crearea lor. Apoi pe

câmpuri a început s? fie sem?nat ?i grâul de toamn? «Prjevalscaia», care în

condi?iile irig?rii d? roade de 110,4 q/ha.

O larg? aplicare au c?p?tat la graminee lucr?rile de hibridare

îndep?rtat?. În cazul hibrid?rii îndep?rtate sunt încruci?ate plante,

apar?inând unor specii ?i chiar unor genuri diferite (de exemplu, grâu ?i

secar?). Metoda permite introducerea într-o anumit? specie a caracterelor

altei specii, inclusiv a caracterelor unor specii s?lbatice. Aceasta

l?rge?te extrem de mult îmbinarea unor însu?iri productive valoroase.

Astfel au fost create un num?r mare de soiuri ca urmare a încruci??rii

diferitelor specii de grâu, grâu ?i secar?, grâu ?i pir. Aplicarea

hibrid?rii îndep?rtate este legat? ?i de-un ?ir de dificult??i:

compatibilitatea proast? a p?rin?ilor, sterilitatea hibrizilor din prima

genera?ie. În cazul încruci??rii unor plante de diferite specii în hibrid

se îmbin? garnituri ne omologe (ne asem?n?toare) de cromozomi. De aceea la

hibrid meioza decurge incorect (în game?i se stabilesc garnituri

cromozomale diferite ?i incomplete). Astfel de game?i sunt ne viabili.

Geneticiianul G. D. Carpecenco a elaborat teoria ?i metoda îmbin?rii

cromozomilor formelor parentale în hibridul fertil. El a fost primul care a

ob?inut un hibrid intergenic fertil prin încruci?area ridichii cu varza. Cu

aplicare la culturile cerealiere, ideile lui G. D. Carpecenco au fost

realizate în modul cel mai deplin la crearea culturii numite triticale,

care reprezint? un hibrid fertil rezultat din grâu ?i secar?. Triticale se

ob?ine prin încruci?area grâului cu secara ?i dublarea garniturii

cromozomale a hibridului, ac?ionând cu alcaloidul numit colchicin?.

Colchicina împiedic? repartizarea cromozomilor în procesul diviziunilor

celulare. În acest fel, cromozomii de grâu ?i de secar? devin perechi ?i

hibridul devine fertil.

Triticale a mo?tenit de la p?rin?i calit??ile lor cele mai bune: hibridul

este mai rezistent la schimb?rile bru?te de timp, cre?te la fel de bine pe

cele mai diferite soluri ?i este mai rezistent la boli, în special la

rugin?. Unele soiuri de triticale îmbin? con?inutul înalt do proteine ca la

grâu cu un mare con?inut de lizin? - aminoacid indispensabil - ca la

secar?. În afar? de aceasta, noua cultur? s-a dovedit a fi mai roditoare ?i

este cultivat? în prezent în 52 de ??ri.

Se considera c? f?ina de triticale va fi mai proast? decât cea de grâu.

A?a s-a ?i întâmplat în cazul primelor forme ale hibridului. Pâinea nu era

pl?cut? la gust ?i nu cre?tea. De aceea triticale era privit ca grâu de

furaj, fiind introdus în ra?ia vitelor de carne ?i de lapte ?i a p?s?rilor

domestice. S-a observat c? animalele ?i p?s?rile mâncau cu poft? grâul,

ad?ugând bine în greutate. Iar analizele efectuate recent asupra f?inii

celor mai bune ?i mai noi soiuri de triticale au demonstrat c? din ea se

poate coace pâine destul de bun?.

A. F. ?ulîndin a creat trei soiuri cerealiere de triticale (Amfiploid-

196, 201, 206) ?i unul de furaj (Amfiploid-1). Productivitatea triticalelor

cerealiere atinge 75 q/ha, iar a celui de furaj - aproximativ 500 q/ha de

mas? verde.

Pe baza încruci??rii interspecifice a pirului cu grâul academicianul N.

V. ?i?in a creat soiuri ?i forme valoroase de grâu de toamn?, având o mare

rezisten?? la polignire, imunitate fa?? de o serie întreag? de boli.

În Gr?dina Botanic? central? a A? a URSS N. V. ?i?in ?i V. F. Liubimova

au ob?inut un nou hibrid cerealier trigenic în urma încruci??rii grâului,

pirului ?i sec?rii. Hibridul are 35 de cromozomi din care 21 proveni?i de

la grâul moale, 7-de la pir ?i 7-de la secar?. El îmbin? astfel caractere a

trei genuri de plante, fiind multianual.

Pentru a lichida sterilitatea hibridului, germenii lui au fost prelucra?i

cu colchicin?, fapt care a dus la dublarea num?rului de cromozomi. Formele

de plante ob?inute au 70 de cromozomi ?i sunt fertile. Hibrizii grâu-pir-

secar? îmbin? astfel de caractere utile ca rezisten?a la iernare,

vivacitatea, imunitatea la boli micotice ?i bacteriene, calitatea înalt? a

boabelor.

În ac?iunea de sporire a produc?iei de cereale în ??rile sudice inclusiv

în republica noastr?, cu condi?ii climaterice de toamn? ?i prim?var?

specifice o mare importan?? prezint? crearea unor soiuri de grâu de tipul

plantelor îmbl?toare.

Ele sunt create prin metoda hibrid?rii formelor de toamn? cu cele de

prim?var?. În cazul când sunt îns?mân?ate toamna, ele se comport? ca grâul

de toamn?, iar în cazul îns?mân??rii -- prim?vara - ca cel de

prim?var?. La Universitatea agrar? «M. V. Frunze» din Chi?in?u s-au

efectuat cercet?ri ale naturii genetice a îmbl?toarelor în cazul

încruci??rii grâului de prim?var? cu grâu de toamn? de c?tre V. D. Siminel.

El a creat o colec?ie de forme variate de acest tip (D-915, D-983, D-1009

?. a ) pentru îns?mân?area în perioade mai târzii ?i în condi?iile unor

toamne prelungite ?i secetoase. În astfel de an dup? rodnicie îmbl?toarele

întrec cu 5-10 q/ha cele mai bune soiuri de grâu de toamn? (Mironovscaiea-

808, Bezostaiea-1 ?. a.).

În plus, ele se remarc? prin calitatea înalt? a f?inii ?i a produselor de

panifica?ie.

Una din direc?iile cu cea mai bun? perspectiv? a geneticiii în domeniul

selec?iei se bazeaz? pe aplicarea fenomenului heterozisului, numit ?i

fenomen al vigorii hibride. Dup? cum se ?tie, formele hibride ale plantelor

se deosebesc printr-o cre?tere mai intens?, prin vigoarea masei vegetale,

printr-o road? înalt? de boabe.

Prin aplicarea teoriei genetice s-a putut stabili c? cel mai mare efect

heterozis îl d? încruci?area liniilor pure. Ob?inerea unor forme hibridie

la plantele autopolenizate este, îns?, o chestiune destul de grea, fiind

legat? de mari investi?ii de mijloace. De exemplu, pentru ob?inerea

hibrizilor între linii la porumb a fost necesar ca de pe plantele liniei

materne s? fie regulat îndep?rtate paniculele (inflorescen?ele), creându-se

astfel posibilitatea poleniz?rii încruci?ate cu polen de alt? linie-

patern?. Aceast? opera?ie a fost efectuat? manual ?i a necesitat mult timp

?i mult? munc?. Ce-i drept, descoperirea fenomenului sterilit??ii mascule

citoplasmatice (SMC) a f?cut s? dispar? necesitatea efectu?rii opera?iei

indicate.

Fenomenul SMC la porumb a fost descoperit concomitent de c?tre

selec?ionatorul, academicianul M. I. Hadjinov ?i de c?tre savantul american

M. Rods ?i const? în aceea c? la plantele respective paniculele dau polen

ne viabil. Dar în virtutea faptului c? sterilitatea este determinat? de

anumite caracteristici ale citoplasmei ?i, deci, se mo?tene?te pe linie

matern?, ?i hibridul ob?inut va fi steril. Pentru evitarea acestui lucru în

calitate de forme paterne sunt folosite forme care au însu?irea de a

reinstaura în hibrid fertilitatea, deoarece cromozomii lor con?in a?a-

numitele gene-restauratoare. În produc?ia curent? se aplic? demult o serie

de asemenea hibrizi heterozici ca, de exemplu, Crasnodarschii-303 TV,

Dneprovschii-201, Orbita MV ?. a., care fac s? sporeasc? cu 30%

productivitatea în boabe ?i mas? verde.

În Moldova porumbul cu SMC a început s? fie cultivat din anul 1955. El a

fost descoperit printre soiurile locale de porumb: Moldovenesc-galben,

Moldovenesc-portocaliu, Cincvantino ?. a. A fost trecut? pe baz? de

sterilitate cultura semincier? a mai multor .hibrizi de porumb, fapt care a

permis s? se economiseasc? anual 150-200 mii de zile-om.

Pe baza heterozisului productivitatea p?pu?oiului a crescut de la 20-30

q/ha la hibrizii între soiuri 60-70 q/ha la hibrizii între linii. Se

desf??oar? o mare munc? în vederea cre?rii unor hibrizi de grâu, floarea-

soarelui ?i de alte culturi.

9.1.2 Rolul poliploidiei în ameliorarea plantelor

Un fenomen nu mai pu?in interesant, aplicat în cultura plantelor îl

constituie poliploidia.

Cunoa?tem de acum c? garnitura cromosomal? de baz? caracteristic?

celulelor sexuale, se nume?te garnitur? haploid?. Pentru celulele somatice

ale majorit??ii speciilor de plante sunt caracteristice garnituri

cromozomale duble sau diploide. În condi?ii naturale se întâlnesc, îns?, ?i

forme de plante cu o garnitur? cromozomal? poliploid?. Astfel, de exemplu,

specia de grâu numit? tenchi con?ine o garnitur? cromozomal? diploid?

(2n=14), grâul tare - o garnitur? tetraploid? (4n=24), iar grâul moale - o

garnitur? cromozomal? hexaploid? (6n=42) Ultima form? este ^ forma de grâu

cea mai r?spândit? pe glob ?i cu rezisten?a cea mai mare la ger.

Academicianul A. R. Gebrac a ob?inut soiuri de grâu care con?in în celulele

lor somatice câte 56 ?i 70 de cromozomi, adic? forme octaploide ?i

decaploide, care nu se întâlnesc în flora spontan?.

Fenomenul poliploidiei poate fi declan?at pe cale artificial?, folosind

în acest scop diferite substan?e chimice, dintre care r?spândirea cea mai

larg? a c?p?tat-o alcaloidul pomenit mai sus - colchicina. Formele de

plante poliploide se deosebesc de cele diploide dup? multe caractere,

inclusiv dup? productivitate.

A. N. Lutcov, V. A. Panin, V. P. Zosimovic au ob?inut un soi de sfecl? de

zah?r triploid?, care d? o road? de r?d?cini dulci ?i de frunze de dou? ori

mai mare ?i, ce-i mai important, con?inutul de zah?r din r?d?cini este cu

10-25% mai ridicat în compara?ie cu parametrii respectivi ai formei

diploide.

În Japonia, Ungaria, SUA se cultiv? harbuji, care se. caracterizeaz?

printr-o productivitate mare, con?inut sporit de zah?r, aproape fiind

lipsi?i de semin?e ?i având o capacitate mai mare de p?strare.

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15


© 2007
Ïîëíîå èëè ÷àñòè÷íîì èñïîëüçîâàíèè ìàòåðèàëîâ
çàïðåùåíî.